poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-17 | |
în atâtea drumuri pe sub pământ
eu cobor în stația unde răsună chitara - de unde mă știți? întreabă muzicantul nu am televizor nu am văzut – m-au dat? cumva la știri seara urechea mea nu e ureche de critic mă atragi ca pe un fugit din spital parcurile cu lebede postmoderne aburul de canal coșurile de gunoi îndesate cu flori bărbații aceștia care coboară și urcă poate sunt medicii noștri femeile acestea s-ar putea să ne fie surori (2) cutie toracică mă strâng în coaste ca un melc în cochilie dar ochii nu îmi ies din cap – nu văd nimic anunțați din gură în gură să se deschidă în mers ferestrele aud numele meu cântând prin tunele îi e foame probabil îi e sete și frig (3) cutie craniană aceste uși care se-nchid de care parte rămân privindu-mi chipul fugitiv în geam cine-s aceștia-n jurul meu cine eram mai înainte de-a fi unul dintre ei (4) cutie de viteze atât de-ncremenit sunt că metroul mi-e trup de carne învârtindu-se peste pământ glasul – fier de șină – taie întunericul în două sau cânt (5) cutie de rezonanță respir strident și fals ca bocitoarea sau palatalizat ca un copil pe ducă doar inima – cumva o notă muzicală – se zbate-n piept ai zice de năucă (6) cutie de scrisori răstignit de pereți n-am adresă n-am încuietoare – doar gură și brațe – amintiri de pe front invalizi expuși în vitrina cu mațe (7) cutia milelor așez organele cu mâna ele cad îmi umblă maidanezi în trup mânijți pe bot de sânge cercul acestor călători mai tare se strânge în jurul chitării ce răsună a gol (7+) cutia copiilor / cutia morților vârâți-vă în buzunarele cioclilor tăria nu mai încape în sticle de voi nu știu din care uter mai iese sufletul omului ca un coș de gunoi (~1) aceste uși care se-nchid de care parte rămân privindu-mi chipul fugitiv în geam cine-s aceștia-n jurul meu cine eram mai înainte de-a fi unul dintre ei
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate