poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 118 .



primăvara devreme
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [aquamarine ]

2021-02-26  |     | 



//

soare abraziv peste

pielea mea ca o pătură aspră

tot ce mă înconjoară e liniștea satului

și casele lipite una de alta

ce ne separă sunt zidurile de beton

și gardurile de sârmă

pe care se așază vrăbiile

// tristețea fiecăruia e bine ascunsă în sacoșele de la mega image//


peste pământ ninge cu niște flori mari de gheață

fiecare floare e un suflet mort

un bagaj emoțional care n-a fost niciodată întreg


// cum mi-aș trage eu trolerul plin cu haine murdare
pe strada gării
nu mai am timp să spăl mizeria lumii
o iau cu mine
și o port cu un fel de mândrie//

îmi caut locul în lume și acum cred că l-am găsit

e într-un tren prăfuit care se îndreaptă spre nord

acolo unde îngheață frica

nepăsarea hamalilor care mă văd nu mă atinge

sunt obișnuită cu indiferența oamenilor

și merg cu trenul

dar văd aceleași drumuri noroioase

și case lipite una de alta ca niște tumori

//

aprind veioza în liniștea camerei

mă văd în oglindă și știu că ăsta e chipul meu

noaptea sunt cea mai frumoasă

uit să mai plâng

adorm cu vrăbiile în gând


repet același lucru de mai multe ori

repet același lucru de mai multe ori

o să plec departe cu trolerul meu obosit

o să-mi spăl hainele

o să le întind pe sârme

o să am teritoriul meu în care nimeni nu va pătrunde

voi fi fericită

așa cu toate oasele dislocate

de la atâta frământare

o să mă duc la mega image și o să-mi cumpăr o ciocolată neagră

repet același lucru de mai multe ori

nu îmi mai este frică/ tristețea oamenilor e un tricou murdar

sunt îmbrăcată cu el/ îl voi da jos și va rămâne pielea mea albă

și aspră peste care soarele

amorțit va lăsa vânătăi.





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!