poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-09-04 | |
Îmi imaginez că planeta este un bol de cristal
Pe care cineva-l întoarce când vrea Și-atunci cad fulgi, mulți fulgi, chiar și-n camera mea Uneori răzbat din acel univers închis, închistat, orfan Nici azi nu sunt îndeajuns de mare să renunț la scamatorie Îmi face bine. Și atât! Și mă-ntreb totuși dacă nu eu sunt omul prins între nămeți Care adună lemne, face focul, chiar dacă-l dai peste cap El zâmbește din orice poziție Oricum m-ai răsuci rememorez amintirile cu tine Pe fondul aceleiași zile, aceleiași melodii Astfel încât dacă m-ai întâlni subit pe stradă Am să răspund corect, promt Am amintiri numai de nota 10 N-am să renunț la romanul acela de dragoste Pe care l-ai început pe pieptul meu la Verona Am să-l continui și singură cu astfel de poeme Pe care știu că le vei citi și vei înghiți în sec Îți vei minți iubita că ieși după țigări Când de fapt atunci când vei alerga pe scări Vei dori să ieși din tine, să te lași în urmă Așa cum lasă scrumul fumul care se ridică aiurea În toate părțile, în toate părțile va fi iarnă Și tu te vei pierde la fel de haotic pe străzi Locurile acelea de dat cu capul uneori sunt greu de găsit Îmi pare rău, întoarce-te la tine, stoarce-te până la piele Până te uiți, până dispari o vreme Și mă-ntreb totuși dacă nu eu sunt omul prins între nămeți Mereu căutam un loc pentru noi, un oraș, o garsonieră Sau măcar un corp părăsit pe care să-l resuscităm și-n care să dormim Și-n care la un moment chiar ne găseam orbi, disperați, poticniți Eu ca de obicei aveam coarnele iubirii înfipte bine între omoplații tăi Și mă smuceam ca-ntr-o piedică cu multe cătușe, fiare Unde erau prinse cele vinovate, cu moravuri ușoare Ce timpuri… Ce mai faci?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate