Nu vreau să fiu disponibilă
nu vreau să fiu irascibilă

în solitudinea mea zac toate ploile
celor care au crezut că mă iubesc
dar n-au făcut-o


în

casa galbenă
un sac de mătase în care îmi strâng oasele
apoi îmi frâng gâtul


Într-o dimensiune a existenței în care
nu o să uit cum am intrat
era întuneric și frig, în alta
oamenii aplaudau, unii aveau lumânări

femeile purtau rochii de dantelă albă
și
aveau inimile din fier forjat, la o adică rezistau
chiar și la șocuri puternice.