mai mult decât oricând, îmi doresc
să nu curg în cuvinte
să îți transmit ce simt și ce gândesc
firesc

să nu te pot minți nici de-aș putea să vreau

ceva adânc îmi spune că nu pot
că știi ce-ți spun și simți prin tot ce sunt
că, transparenți și fără urmă de pământ sub picioare
măsurăm timpul cu busola perfectă

naufragiați pe stânca fericirii
desenăm limite și orizonturi
le privim până devin frumoase
apoi le ștergem cu un gând

și plâng