poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1327 .



Frica
poezie [ ]
(tablou al unei societati in deriva...)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Petre_Andrei ]

2005-09-12  |     | 



Frica


Frica, boala unei societati “moderne”, care sufera cumplit
Un flagel care in intreaga lume s-a raspandit
Omul omoara fara mila considerandu-se etern
Apoi se intoarce catre sine si sopteste: Ma tem!
Se teme, pentru ca nu stie sa traiasca firesc
Si pentru ca in minte isi creeaza un edificiu prostesc
Ei se tem de imaginea lor in oglinda
Iar prin fata lor intreaga paleta de sentimente se perinda
In loc sa caute firescul si viata
Adesea gasesc inutilul si atunci sunt intocmai ca gheata


Gheata care provine din apa maiestuoasa
Dar se transforma adesea in “sticla frumoasa”
O gheata, de oameni apreciata si laudata
Dar care in natura sub puterea unei raze se stinge deodata
Apa curge si invinge firesc
Dar gheata este un element care forteaza, mii de ace care lovesc
Lovesc, dar nu reusesc, ataca, dar nu cuceresc
Nu cuceresc pentru ca forteaza, nu urmeaza cursul firesc
Ceea ce este moale si relaxat
Invinge intotdeauna rigidul incordat!


Oamenii aleg sa se complaca mereu in sentimente puerile
Si considera ca supremele impliniri masini si vile
Ei uita sa priveasca obiectiv si relaxat
Se complac de bunavoie intr-un element stresat
Frica apare din dorinta de firesc si natural
Reprimata adesea de omul “atat de fin” cu comportament brutal
Te temi si acest lucru este normal
Cand in jurul tau observi parca ceva ireal
Daca vrei sa poti sa renunti la teama
Asculta mai atent vocile care te cheama!


Corpul cere, societatea pretinde
Omul ca un elastic subtire si lung se intinde
Vezi tineri aruncandu-se fara sa se gandeasca
Doar pentru ca in fata celorlalti nu vor sa roseasca
Oamenii sustin ca nu au complexe
Dar privind pe strada vezi atatea chipuri perplexe
Toti ofera argumente pentru ca in spatele lor sa se ascunda
Dar in propia minte le este frica sa patrunda
Ceea ce fac nu tine de dorinta sau de firesc
Ei sunt manati de frica sau de un cod “ceresc”


Frica ii face sa uite de ei
Si atunci apar cele mai nebunesti idei
Din frica de a nu fi respins de o mare masa de “prosti”
Foarte multi oameni decad, simt nevoia sa apartina unei gasti
Ei nu realizeaza ca este ceva artificial
Nu inteleg ca sentimentul este atat de superficial…
Cate argumente mintea poate sa creeze?
La cate absurditati reuseste omul modern sa viseze
Cate actiuni sunt facute neglijent si in pripa
Pentru a fi acceptati de ceilalti macar o clipa!


Oamenii nu inteleg ca sunt unici
Ei nu se pot imagina decat asemenea si vesnici
Gloata le da putere, se simt in siguranta
Calea pe care o urmeaza nu are nici un pic de constanta
Astazi sunt in varf si se bucura fara jena
Maine se prabusesc si inteleg ca nu exista victorie eterna
Nu pot sa castige, pentru ca forteaza succesul
Nu stiu sa avanseze firesc si ii pandeste regresul
Nu poti obtine victoria totala cand speri intr-o “minune”
Trebuie sa curgi firesc si sa zdrobesti prin tine!


Incercati sa treceti peste frica care va impresoara
Si realizati ca voi insiva sunteti o comoara
Nu cautati sa va luptati mult si inutil pentru ca va temeti
Luptati-va daca trebuie neaparat si credeti
Credeti in voi si in fortele voastre
Renuntati la numeroasele obiceiuri proastre
Nu va mai temeti de ceilalti dar nici de voi
Invatati sa ardeti ale timpului foi
Nu va mai complaceti intr-o existenta inutila
Renuntati la a trata viata cu o atitudine atat de puerila


Construiti cladiri impunatoare, distrugeti natura
Dar sunteti ca un junghi care sageteaza rotula
O parte dintr-un organism complex
Care din pacate se ghideaza dupa un rationament prostesc
Tao curge firesc, dar omul se impotriveste cu ardoare
Fara sa realizeze ca nu face decat sa priveasca fix inspre soare
Cautam sa gasim mantuirea si absolutul
Ne este frica si atunci inventam necunoscutul
Omul modern se teme si creaza clica
Care cunoaste o singura norma, si anume:FRICA!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!