poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-11-17 | |
e un câine în lanț Dumnezeu ...așa se sfârșea încetinind mie poemul acela pe care îl pun din nou ca nu cumva să vină frigul peste noi
e un fel de clopot peste care a nins peste care o apă mare a trecut un fel de pasăre din care venim și plecăm e ceva la mijloc de măr din care strigarul dă rod e uneori un fel de zi din care murim stele ca mai apoi să le aprindem în toiul focului e o dragoste mare după care se face film dar toți vor să intre fără bilet să ocupe locurile cele mai bune e o spaimă un fel de a plânge încet să nu deraiem fluturi e atât de frumos atât de înalt încât prin orașul tău crăciunul e mereu pentru celălalt - tu mai mereu ajungi prea târziu acasă e un timp din care tai cu foarfeca și nu știi ce să arunci ce să păstrezi cât să arăți lumii din el și cât să oprești pentru tine e un început care are părul cărunt e ca un câine în lanț Dumnezeu așa ieri umblam la șiretul distanței să îi fac nod Azi stau aici pe malul dunării în ospeția poetului frate stere bucovală și aștept bărcile cu minereu greu din măduva unei țări din care și tu iubito ai fugit cândva de dragul meu Ce mai face Dumnezeu te întreb am făcut bagajele sunt gata să pornim la drum am cămășile curate am pus la loto cifrele noastre din șapte că niciodată nu știi cine vine și pleacă niciodată nu știi cât de adâncă este apa din oameni începe târgul de carte marie e prezentă sunt mândru ieri draga mea am vorbit cu marea poetă silvia goteanschii cu mii de i era prin iași am vorbit cu marea poetă lavinia micula am vorbit cu poștașii mei care fac naveta prin sângele acesta uscat care mă face vânjos cum îi place mirelei mele să spună povestea asta e cumplit de stângace recitesc un poem al lui adam puslojic scris pe loc într o vineri de șapte în belgradul lui cu cinci prieteni poem scris pe loc pentru mine scrie adam AZI poetului florian stoian... Nu am prea mult de trăit așadar visez restul tăcerii din mine Dar bine deocamdată stau cu moartea de gât înfăptuit și înfipt în inima ei Ce i cu tine frate fratele meu viu Tu cum stai acolo cu viața ta micuță la brâu și la glezne Spune mi și mie nu urla (acum) nu râde (așa) pentru că asta i ziua de azi Și eu mă las legănat de o creangă plină de zăpadă îngeresc plutind spre Mâine Adam Puslojic mi e dor să mai mor neștiind cât este ceasul
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate