poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-20 | |
Stafii prelungi de doruri ucise-n călimară,
Călări pe cai de neguri îmi tropotesc în prag, Sub gheare seci mă sfâșii visându-mă fecioară Când lângă tocul ușii m-așteaptă un toiag. Aducerile-aminte cu vise fără ham Mă probozesc în palme dorite odinioară Dar ceasul mă trezește când se lovesc de geam Stafii prelungi de doruri ucise-n călimară. Cum mă-mpleteam cu luna în jerbele de ceață În nopți ce dinspre ziuă mă cuibăream cu drag! Sub genele ce astăzi pe umeri îmi îngheță Călări pe cai de neguri îmi tropotesc în prag. Cu buzele lipite de scorbura din bucium Din care izvorăște speranța-n prag de seară, Mă nărui în suflarea ce ostenește-n zbucium, Sub gheare seci mă sfâșii, visându-mă fecioară. Uitări neadormite se strâng ca într-o horă Pe munții ce-n ecouri torc visele șirag Și-n zori mă-ntorc acasă și-ascult oră de oră Cum lângă tocul ușii mă cheamă un toiag. Când lângă tocul ușii m-așteaptă un toiag, Sub ghere seci mă sfâșii, visându-mă fecioară. Călări pe cai de neguri îmi tropotesc în prag Stafii prelungi de doruri ucise-n călimară.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate