poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-02 | |
(decor: un pat modest într-o cameră închiriată
mai departe de el nu vedem nu ghicim de nicăieri: vocea lui Dave murmurând Black Celebration) dragostea poate fi orice dar mai ales o bicicletă roșie sub roțile căreia versul alb cotește în rimă patru mâini într-un deplin întuneric și-o inimă ce caută întregirea prin două guri una dintre acele zile la finele căreia nu ai mâncat nimic dar ești convins că nu îți va mai fi niciodată foame când ai plimbat cv-ul pe la 43 sau 343 de firme (încurci întotdeauna zecile cu sutele) și nu te-ai angajat dar deja ai aflat că se poate trăi și așa ea pare că a ieșit din pereți și s-a întins lângă tine (deși ar fi putut lesne petrece o seară mai bună) tocmai pentru a-ți confirma că îngerii sunt tot oameni au doar ambiții mai mari și mai simple cum ar fi ca în ciuda acestei situații să-ți onorezi lunar facturile și ratele către bănci sau să centreze drumul astfel încât și câinele pe care îl încadrezi între roți să trăiască iar tu să nu ai nevoie să duci mașina în service ai crede c-ai ajuns în rai dacă n-ar exista gheața aceasta care-i mai mult cenușă de mic ți-a plăcut să chiulești nu-i vina ta că nu ești totdeauna prezent în propria viață și cel mai bine te simți în camera aceasta pe care o vei uita pentru că nimeni nu-ți vede zâmbetul trist iar umbra a rămas în așteptare lângă ușă cu sfioșenia unui străin intrat în casă pentru priveghi desigur doliul de la ușă este de anul trecut nu-i nici o dramă să greșești mortul cel căutat locuiește mai sus întotdeauna doliul este de anul trecut în decembrie nimic nu-i absurd doar în decembrie poți visa un calorifer pentru că în decembrie gheața e un fel de cenușă vâslești prin ea cu palmele tale ca niște lopeți dar nu găsești nicăieri altă groapă cari mai departe mărturia acestei arderi cu tine și nimeni nu se mai miră că ești ea plânge dar nu vezi te minți: - suspină… poate de-aceea e atât de întuneric fiindcă-n Ea-i lumină în timp ce Dave își ia chitara și se cară gura îi lucește stins a verighetă iar melodia se întoarce din pereți cu huruit de lanț chiar în secunda asta rupt la bicicletă (nu nu punem piciorul jos ne e frică dar nu ne oprim) din degetele întrepătrunse oasele trosnesc ciudat cum vin pe lume copiii – murim sau iubim ajuns aici ridici de lângă pat o sticlă și o spargi începi în varul vechi o scriere fără de colțuri mirosind a vin ce-ar spune mâine la lumina zilei că ai fost cum nu mai ești - întotdeauna ți-a plăcut să spui povești… te faci că n-o auzi: - suspini? – suspin… și chicotiți cum ar boci copiii
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate