poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-05 | |
Ca două trenuri, spre o gară, în care trenul nu oprește,
Cu felinare oarbe-n mână, pe șina veche , bâjbâim, Cantonul, scufundat în vise, uitat de lume ca-ntr-un clește, Ne ține-n geam o licărire, o lumânare-n țintirim. Abia străluce o speranță, că doua trenuri laolaltă, Se vor opri, în zvon de clopot, o adiere pe-nserat, Pe drumul fierului, prea rece, pentru o noapte, într-o haltă, Ca doi iubiți, uitați de lume(vreme), dorindu-și ultimul păcat. Am să alerg pe lung de șine, în mână am să port o torță, Ce pâlpâie la cap de drumuri, în calea mea, în calea ta, Iubirea, vinovată fie, pentru un ultim "da", o forță De înger, fie el chiar demon, ne-o ajuta, ne-o ajuta. Ca doua jumătăti de noapte ne vom iubi în întuneric, Eu, de cu seara la jumate, tu din jumate până-n zori, Vom arde doruri netrăite într-un delir păgan și sferic, Și-n ziuă, vom zbura spre stele, ca două umbre prin ninsori.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate