poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-02 | |
1 ne iubim prea mult pe noi înșine pentru a putea avea alt dumnezeu
pe zi ce trece viața noastră seamănă tot mai mult a latrină de internat oglinzile aburite ne mai arată cum suntem cruciați paingi cu ochii într-o permanentă întindere de lațuri pentru păsărici 2 la început o mamă o iubită apoi orice femeie la întâmplare fructul oprit este întotdeauna cel mai zemos și mai dulce chiar dacă după coajă intuim că sămânța-i amară așa ca alcoolul pe care n-am fi crezut niciodată să-l bem ferice de aceia care nu și-au adulat tatăl sfârșind prin a iubi fără rețineri bărbații cu poza acestuia tăinuită în portofel 3 nici o imagine nu ține loc de bilet nici nu înduplecă pe cei mai inumani dintre ratați: controlorii vei coborî în altă parte decât ți-ai propus și vei învăța de la primul pas că adevăratul deșert se întinde-ntre oameni o linie a vieții mai neagră decât adâncitura din palma unui cerșetor 4 deodată ne simțim sfârșiți fără vlagă a păcătui este rutină și are nevoie de justificări de multe principii morale născute mai ales din odihnă din leneveala de muribunzi ce ne cuprinde pe toți trăitorii la întâmplare dar mai ales pe toți consumatorii de trup sechestrați undeva-n insalubre mansarde 5 așa deprindem înjuratul cu accentul pe mame ele au purtat în pântec altceva decât am ajuns un Ãla fără prea multă valoare în orice caz nu mai multă decât a onomasticii și a ultimei zile de salariu când prietenii și mai ales rudele îl pupă pe obraz și chiar îi vorbesc până apune soarele într-un exercițiu de voință frumos 6 și-n fiecare zi murim câte puțin cel mai tare ne ucide dorul de-a ne asasina în ordine invers genealogică aproapele fără aceia care ne cunosc așa cum suntem încă sperăm într-un nou început al propriei vieți în șansa de a fi din nou AcelA bun tot mai bun 7 dar naturii puțin îi pasă de dorințele noastre ai zice că înadins oamenii se înmulțesc și umplu pământul nu te mai poți întoarce în copilărie locurile de joacă au fost îngrădite și chiar hotarul dintre voi a fost mutat către ușa ta încă o brazdă 8 în sinea ta cedezi lui tot dar îi corupi nevasta ce poate fi mai de râs pentru un bărbat decât roaba lui nesătulă și boabele tale de grâu încolțindu-i între coaste mai abitir decât ceea ce el a semănat în pământul furat neștiind că robul tău este hrănindu-ți copiii și că totul de suflet e dat 9 într-un târziu cad fructele – se trage vinul și se fierbe țuica la primii fulgi toți oamenii vorbesc mai tare și unul altuia își spun ce-i de spus într-o pornire timpurie de-a pârâtul prin lume umblă într-o sanie cu reni urâtul mințind naivii că a fost un an frumos 10 și iarna-mparte lucrurile spre o nouă răsărire unul în zeghe poate sub pământ iar altu-n patul și pe perna lui o despletită caută pereților un cui de care să atârne poza celui dus ca pe-o icoană mincinoasă: – eh, ducă-se, dar ce-o să zică lumea, o pun și eu aci-așa c-așa se face
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate