în fiecare gară există o minciună

așa că trebuie să îmi aleg o oră din noapte și să mă apuc de mână
și să-mi spun cu voce tare
mitomania nu e iubire
da, adevărat vă spun
cineva minte cu voce tare în biserică
și-l credem, cineva minte la rând la pâine
și iar îl credem
iubitele ne mint după orgasm
și ne bucurăm ca niște copii care-și primesc cadourile de moș nicolae
noi, credulii,
ne recunoaștem după forma inimii
ne alergăm prin pat obsesiile
ni le punem prin poeme
deschidem cărți în speranța că cineva este ascuns după fiecare rând
iar la final va ieși și va spune
eu sunt prietenul tău, nu te mint, te-am așteptat atât de mult să apari
am crezut că te-ai rătăcit în vreo gară
iar tu clipești de câteva ori, nedumerit, ca într-o comedie cu stan și bran
cine ești și ce vrei?
stai calm
vreau doar să te odihnești alături de mine
și te apucă de mână întinzându-ți cu cealaltă o bucată de pâine
acesta e adevărul
nu te teme, voi sta aici cu tine până la prima oră a dimineții
mănâncă
hai, mușcă din pâine
așa ca muști cu voce tare
și mesteci
și mesteci
și mesteci

iar lumina de pe culoar se face tot mai mică
atât de mică încât o poți apuca între degete
și ascunde între filele cărții