ne dădeam întâlnire
undeva după cele 24 de ore
întotdeauna
fix în centrul universului

de altfel
despărțirile noastre
nășteau grave perturbări spațio-temporale
fiecare despărțire
rupându-mă întrucâtva pe jumătate
era greu ca universul
să funcționeze impecabil
după două axe

din acest motiv
preferam să ne așezăm cumva
unul în celălalt

arar
ca să nu ne plictisim
ne mai jucam schimbând câteva cuvinte
bunăoară schimbam
cuvântul grădină cu o grădină
cuvântul pasăre cu o pasăre
apoi râdeam
invariabil încercând
fiecare să schimbe primul
cuvântul cântec cu un cântec

marea majoritate a timpului însă
(ar trebui să schimbăm și cuvântul ăsta
la un moment dat)
ne așezam tăcuți
unul în celălalt
fix
în centrul universului