Ma holbez iar pe fereastra
La omatul alburiu,
Simt reumatisme-n coasta
Ce atesta ca sunt viu.

Cand se va topi, suvoaie
Ne vor inunda, zglobii,
Cui ii arde prin zavoaie
Sa asculte ciocarlii?

Insa soiul rau nu piere,
Mai ales ca leul greu
E de astazi la putere
Chiar si-n buzunarul meu!

Frigul mut ma taie-n doua,
Si un gand mi-a inflorit:
O sa-mi iau pufoaica noua,
Ca prea mult am suferit...

Poezia parodiata:
Cântec de primăvară
Șt. O. Iosif

Vii să-mi bați iar la fereastră,
Tânăr soare auriu,
Și zăpada de pe coastă
Fuge ca argintul viu.

Salte gureșe șuvoaie,
Spumegate și zglobii.
Cântă cinteze-n zăvoaie
Și-n văzduhuri ciocârlii!

Ca zăpada care piere
După veacul iernii greu,
Piei și tu acum, durere,
Iarna sufletului meu!

Albe la fereastră, două,
Crengi de măr mi-au înflorit:
Vino, primăvară nouă,
Vreau să uit c-am suferit!