poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Și de-o fi să fie, mamă, lupul iernii lungi mă cheamă ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-23 | | ![]() Maria - Ela venim pe lume fără să știm de ce e felul nostru de a aluneca în timp plecăm fără să știm unde osteniți uneori de preamultul secundelor mă dau erou îmi spun să nu-mi fie frică în fond e doar o amărâtă de viață dinții zâmbesc zgribulind cu lacrimi în ultima săptămână de patimi să fie intensitatea suferinței o taină să fie taina o ultimă încercare? l-am uitat pe Dumnezeu? ne amintim prea târziu de El din când în când mă retrag în adâncurile minții acolo unde este loc pentru hodină ascund o boală rară sau poate femeie copil rătăcit de ochii ce ar izbucni în râs la orice închidere a pleoapelor anulez anii pe rolul ingrat al neînțelesului ce rost mai are să număr orele înapoi? dezolarea în spațiul ruinat al dorinței e tot ce mai simt în fața porții de lemn vreau oare odihna veșnică? somnul cel alb genunchii tăi apasă pielea pământului lăsând urme de piatră între rădăcini își revarsă greutatea în mâinile împreunate de câte ori ziua se rotește cu noaptea luna își amintește sărutul apelor, iarna inimile noastre pot modela mișcarea planetelor de la începutul lui saturn până-n cele misterioase umbre venusiene glasul înăbușă singurătatea în chemări ascultate de păduri la fiecare tresărire de frunză buzele primesc conturul fireștilor lacrimi ca o binecuvântare tu cerșetor al cuvintelor țintuite pe cruce cu ochii plecați înspre-ale firii păcate nu vezi nimeni nu-și întoarce ochii spre tine nimeni nu-și amintește ieșirea din viață nu-mi ești nici bărbat nici fiu nici iubit atunci când ruga mea este spusă ci doar eternitatea luând chipul după asemănarea noastră luând trup după umbra trecerilor prin lume gesturile se agață unul de altul înlănțuire la masa-nchinării liniștea cerului ne așteaptă să trăim întru Domnul strecurată printre gene depărtare aproape doar inima-n trei semne ea umblă în haine de lumină se lungește peste trup aducând viața în chipul celor ce se botează din vinerea celor sfinte nu suflă nici o vorbă ci doar zâmbește cu ochii zămislind lacrima lumii stă cu zilele să-l aștepte atât de firesc n-o doare suspinul nici depărtarea vrea chiar să odrăslească în liniște e mireasa nopții cu voal de iubire cuprinde cu somnul greu întunericul rece inert ca pe un prunc doar îngerii plâng în altar a dumnezeire *** Mi-am împletit fir de suflet cu firul tău, Marie, printre Poeziile tale. Acum doar mă aștern spre a-ți dărui din ceasul meu alb, o zbatere. Iubire sfântă, ție, Marie. Daniela, pentru Decembrie, 25 și pentru a sa zi de naștere. ![]()
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate