poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-10-09 | |
un corb sătul de brațul lunii
pleoscăie încet cu ciocul în patul meu de ape. prin el, gemetele toamnei apasă căi ferate avariate, în timp ce pilitura de mercur a unui chip, stă ascunsă ca un bilet galben, nefolosit în buzunarul unui mort. * era acolo când mi-au căzut dinții de lapte. acum își ascunde privirea până și-n boabe de piper. și rămân trează uneori să privesc jungla de păianjeni, păianjenii care coboară pe funii subțiri să-mi gâdile aerul deasupra feței ca avioanele deasupra patului unui copil pe cale să adoarmă - atât de mici, că simt un instinct matern de a-i crește în ochi, să stau puțin mai mult în fiecare noapte dezlegându-le firele de puf, ca sârma ghimpată, mai lungi decât picioarele. * și când corbul își bate aripile în patul meu de ape, cânt cu vocea lor o voce groasă ca smoala pe care alunecă luna până ajunge la tălpile mele. și zambind, parcă simt cum îmi cresc iar noi dinți de lapte. dar în toamna asta, mi-am promis că nu-i voi mai lăsa să cadă toți deodată.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate