poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 139 .



Urbi et orbi. Ultimul monolog închipuit al lui Nietzsche
personale [ ]
despre stringuri și alte întrebări

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Parkside ]

2023-04-12  |     | 



Motto: In 1889, Friedrich Nietzsche cădea pradă nebuniei, în piața Carlo Alberto din Torino. Circumstanțele sunt binecunoscute. Când s-a trezit, se credea a fi Dionisos sau Crucificatul…

Domnilor, integralitatea umană nu poate fi împlinită fără omul nebun. Dacă alții n-au fost nebuni, noi ar trebui să fim, spune o butadă. Nebunia e o mască sub care se ascunde o știință fatală și prea sigură. Sau o soluție comică, o ultimă bufonerie. Știu că nimeni nu iartă obrăznicia mea de a scrie Gőtzendämerung, atacul împotriva idolilor, împotriva falselor adevăruri în care mai crede omenirea… Și nici faptul că am socotit muzica lui Wagner primejdioasă ca o boală. Poate am exagerat după ce am văzut Carmen de Bizet. Poate sunt un arogant. Aveți o tonă de dovezi. Puteți începe cu denumirea primelor trei părți din Ecce Homo…- De ce sunt așa de înțelept? De ce știu atât de multe? De ce scriu atât de bine? Dar oare nu ofer răspunsul în ultima parte- De ce sunt eu fatalitate? Fără aroganța Supraomului nu puteam să strig că filozofia e o biată unealtă a nihilismului, că morala e cea mai nefastă specie de ignoranța și, bineînțeles, nu puteam declama teatral –Gott ist tot.. Nostalgia Dumnezeului pierdut m-a făcut sa divinizez omul. Să mă divinizez pe mine însumi. Să descopăr credința, preludiul prăbușirii mele, că misiunea mea e aceea de a crea lumea… Dincolo de aroganță se ascunde un sentimental. Poate depune mărturie Lou. Cea care m-a învățat să sufăr ca un zeu. Acea emoție afirmativă prin excelență, emoția tragică.

Singura mea teamă, de neînvins, e că într-o zi voi fi canonizat…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!