poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 301 .



arhitectura perfectă a somnului 2
personale [ ]
fragment

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [emilian ]

2022-07-03  |     | 



feritină 501,4

după cinci săptămâni rupt de lume
nu mai știi cum să mergi pe stradă
totul te lovește în plex ca o minge supradimensionată
căldura asfaltului mirosul de om
claxoane scurte ca scheunatul câinilor dingo
te uiți cu gura căscată la trotinete electrice salcâmi japonezi arteziana cu jeturi sincron
ai crezut că fără tine evoluția o va lua razna
dar nu
toate te-au așteptat indecise
să le spui încotro s-o apuce

pe terase auzi cum se ciocnesc sticle
creierul apasă grăbit butonul de panică
repeți școlărește recăderea este de două feluri
umedă și uscată (înjuri autocorectul care în loc de recădere completează automat Recaș)
balanța decizională în abstinență e dată
de raportul costuri și beneficii
imaginar te târăști înapoi în siguranța
centrului de recuperare
te faci ghem nada te turbe nada te espante
te întrebi cum o mai duce aiuritul ăla de
cap de treflă
când i-au zis medicii că-i alcoolic
s-a bucurat de parcă i-ar fi născut nevasta
și-a făcut cruce cu ambele mâini
bine că nu-i o boală mai terminală
apoi a întrebat unde se bea o vodcă
noi ăștia mai cu vechime i-am arătat
terenul de peste drum pe care mijeau
vile evreiești cu ușă-n tavan

să nu hrănești ispita
scormonești prin creier febril după trăiri
ca un gropar care sapă nebun cu gândul
la găina și sticla cu vin cuvenită
retrăiești un moment de măruntă glorie
când te umflai în pene că ți-a ieșit beton
prima meditație ghidată din viață
un coleg adormise pe scaun și când s-a trezit
a închipuit o poveste despre hipnoză și despre
cum a plutit prin garsoniera lui de serviciu
un alt coleg n-a reușit mare brânză
dar i-a plăcut muzica și-a cerut link s-o pună pe contul de Spotify
te uitai la toți ăștia mici de pe un nor
până când te-a trezi preotul cu un bobârnac
meditația ta numai ghidată nu-i
că-i premeditată

ajuns în cameră în sfârșit
saluți crucifixul ce mai faci Doamne
de când ne ne-am mai văzut
parcă s-a mai pus praful pe tine
saluți volumele nevândute
să vă ia naiba cine dracu m-a pus să vă scriu
îți ceri iertare de la dulapul pe care l-ai lăsat
fără o ușă în noaptea când ai avut trei la mie în sânge
te-așezi in cur pe parchet și fluieri a pagubă
te-ai fi așteptat ca oameni să înțeleagă
să te păsuiască
acum ești cel mai fragil dintre toți
dar nu
în tine se duce o luptă pe viață și pe moarte
afară se duce o luptă pe locurile de parcare la umbră
te învârți ca un cărăbuș în morișcă
știi că e vital să faci orice ca să ieși din vrie
din starea asta de care toți ți-au spus să te temi
starea când te întrebi la ce folos
oricum ți-ai futut viața și ce a rămas
e doar o cârpeală
e o plăcuță auto legată cu sârmă
de fiul omului prea plictisit
de detalii


*

un pahar distanță

bă băieți să vă intre bine în cap
ba chiar puteți să înrămați asta și s-o agățați
deasupra patului
sunteți alcoolici în abstinență
și un alcoolic e la un pahar distanță de omul normal
pentru voi nu mai există termenul cumpătare
să nu vă pună dracu să vă gândiți
că puteți bea un singur pahar și că vă puteți controla pentru că v-ați abținut atâta timp
nu bă băieți
o să vă-ntoarceți de unde-ați plecat
căderea o să fie definitivă
în țeastă va fi un concert rave nesfârșit
creierul va striga bis și buntzi buntzi
de fiecare dată când o să vadă alcool
ficatul o să iasă din voi fericit
cum a ieșit din mormânt Lazăr

de bere fără alcool să nu vă atingeți
nici de sucuri acidulate oțet friptură în vin
bomboane de alea care au lichior
esență de rom sau apă de gură
apoi doctorul a scos pe masă
o boxă portabilă
și a pus muzică chill:

ca să vedeți cât țin la voi
azi am lăsat o serie de studenți să fiarbă
juma de oră că aveau restanță cu mine
da' am venit aici că-s mai interesante întrebările voastre
așa că hit me nu vă rușinați
ca muierile când fac duș la comun
voi încă nu știți ce noroc aveți
v-a pupat Dumnezeu pe gură
sunt aici pentru voi
îmi puteți scrie oricând pe WhatsApp
o ședință de terapie particulară de 10 minute
în care vă scriu o rețetă de 399 de lei
vă costă cât o lună de petrecut
pe terasa de la cumătru voi ăștia
cu vechime în câmpul muncii o știți
pestre drum de spital
și numărul meu de mobil nu-l dau
fără o sută de coco


*

atlasul emoțiilor

dimineață trezirea -
descarcerare de mântuială
pielea se chinuie să țină oasele laolaltă
genunchiul drept pulsează necontrolat
ca un cal care-a luat-o nălucă
pe ochi o crustă gluteică
lumina crește încet cum cresc dinții de lapte
cafea patru căni apoi sfintele m-uri
miserere mei meditație mișcare matinală mic dejun

exerciții de respirație coborâre-n concret
canonul tău pentru tot restul vieții - mintea mereu ocupată să nu facă loc poftei
ispitei gândului negru gândului putred
ai voie să gândești doar rogvaiv
iei ziua în piept cu elan deși previzibil
vei încheia mai încovoiat ca o troiță
scorojită de arșiță

faci planuri să trăiești cu picioarele-n iad
și privirea spre cer
cum zicea siluan
să privești în prăpastie să ții minte senzația
ca să n-o mai trăiești
așa cum ai învățat din filmul cu formaneck cehul
când ieși pe stradă și dai cu capul
de ziduri de oameni de forfotă
constați că zicerile astea inteligente
sunt apă de ploaie
și bunele tale intenții își iau tălpășița din tine
ca vânzătorii de lapte din piață
când văd polițiștii locali

speranța ta ultimă e Paul Ekman
te strâmbi în vitrinele magazinelor
în trei mii de feluri și-l pui să ghicească
emoțiile


*

când urli fără prescripție medicală

ai avut vreodată senzația
că fugi prin propria țeastă
după un gând sau o stare
cum fugi după un tren care se pune-n mișcare?
încerci să-ți dai seama ce e
nu reușești așa că umbli năuc toată ziua
ca un colet ambalat în grabă pe bancheta
unui curier obosit

după ore întregi de terapie de grup
dai din mâini a lehamite
aceeași placă repetată la nesfârșit
ca filmele în reluare pe HBO
ba chiar te superi când cineva
adaugă o frază nouă
mă numesc nu știu cum
beau de nu știu când
am venit aici să mă las
altfel mă părăsește nevasta
altfel mă dă șeful afară
altfel îmi crapă ficatul
altfel mă îngroapă direcția socială
că n-am pe cine lăsa în urmă
și ce vă propuneți?
să nu mai pun băutură în gură tot restul vieții
vă spui sincer
băutura e dracu
blah blah blah
blah blah
blah

plictisit începi s-o faci pe deșteptul
după 68 de zile de abstinență crezi
că ți-ai câștigat dreptul de a fi profet
întocmești liste anticipezi
cine o să recadă primul
cine se va opri direct în crâșmă
când va ieși din centru
candidații perfecți sunt cei care se jură
pe ce au mai scump că nu vor mai pune poșircă în gură dar dau din colț în colț
când vine vorba de prietenii de pahar
încearcă să-mpace și capra și varza
inventează scuze cum că șofează
ori că iau tratament cu antibiotice
atunci intervii genial radical
așa nu fac decât să amâne paharul
cel mai simplu e să fii sincer cu tine
să spui că ai fost în iad și că abstinența
e ultima șansă primită când oamenii
s-au săturat să-ți mai dea șanse

deliciul suprem:
lecția comună cu deținuții și
întâlnirea de grup cu familiile
te pregătești pentru asta ca un savant
în pragul unei descoperiri epocale
deținuții nu te dezamăgesc
sunt exact ca în imaginația ta
tatuați plini de mușchi și regrete
te omoară curiozitatea să-i întrebi ce simți
când omori un om
în ascuns le faci un profil psihologic
e șansa pe care n-ai avut-o după ce ai luat
licența în criminologie
la întâlnirea de grup cu familiile
începi să vorbești cu patos
aroganța ta se împrăștie ca un nor piroclastic
apoi te blochezi când terapeutul îți spune
bun vedem că știi să dai sfaturi
dar ce poți să ne povestești despre tine?

ai avut vreodată senzația că trupul tău
nu e trupul tău te-ai așezat în el din greșeală
ca pe singurul loc liber din microbuzul spre Târgu Frumos și că de asta
nu meriți să prinzi ziua de mâine?
starea aia când nu ai nicio stare
nici somn nici convulsie
pielea arde ca mihalțul pe jar
și pentru că raftul pe care stă crucifixul de fosfor e prea departe
ca semn de-nchinare adormi
cu mâna chircită
pe-un blister de rivotril


*

temă individuală: exercițiu de renunțare

varianta refuzată de psiholog
(20.05)


scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt

s-ar cuveni să-ți mulțumesc pentru căderile tale
cînd nu era nimeni în jurul tău să-ți spună că nu e totul pierdut că pot s-o iei de la capăt
că nicio zi nu se sfârșește așa cum începe.
doar în felul acesta agățat de propriul trup ca iuda de chiparos am învățat să-mi dau bobârnace să-mi spun că și tu ai avut momentul tău de cădere iar dacă tu ai tras aer în piept și-ai dus totul la bun sfârșit eu de ce n-aș fi în stare.

pentru zilele în care mergeai la biserică îmbrăcat elegant ca un jucător de snooker.
știu că nu haina face pe om dar ca și o supă caldă care te pune ușor ușor pe picioare
uneori e de ajuns o haină să-mi dau seama
că nu vreau să schimb ceva ci să mă schimb.

pentru ipocrizia cu care credeai că n-ai nevoie de nimeni ipocrizia cu care spuneai că nu te împărtășești de teamă să nu muști mîna preotului în timp ce îți apropie hostia de buze.
doar așa am înțeles că trupul Lui nu e numai
pâine dospită și că nu sunt vrednic să te las să pleci dacă nu sunt pâine dospită.

pentru fiecare rugăciune pe care Dumnezeu nu ți-a ascultat-o
uneori îl implorai să-ți intre salariul pe card mai devreme c-o zi alteori blestemai că poștașul întârzie cu șomajul doar așa am putut înțelege că ceea ce am e mai mult decît ceea ce vreau și că ceea ce sunt contează mai mult decît tot ce-aș fi putut însemna în ochii altora.

tot ce trăiesc se transformă în piatră pietrele cresc și devin ziduri
unii mă mai întreabă la ce mai folosesc zidurile
dacă nu am nimic de pierdut.
cînd am nevoie de tine ridic o piatră și te găsesc acolo.

varianta refăcută
(9.06)


ordin de evacuare

nu sunt adeptul cuvintelor mărețe și al declarațiilor definitive dar de data asta sunt ferm: e timpul să-mi iau rămas bun.
nu mă aștept să înțelegi probabil zaci beat pe undeva pe malul Moldovei blocat între rușinea de a te întoarce acasă mereu pe trei cărări în râsetele unui cartier întreg și regretul că ai fi putut însemna mai mult.
cartierul există doar în mintea ta iar omul nu e suma greșelilor ci a celor care se gândesc la el.

nu mă aștept să înțelegi: nu e vorba de principii sau de poezie.
mă uit în urmă și văd un mormânt de peturi goale în care stau chircit stafidit din cauza urii față de mine iar la cap în loc de lumânare o perfuzie cu arginină și un monitor cardiac.
în jur în loc de oameni câțiva prieteni care s-au adunat doar pentru că se dă de băut moca și nu că nu pot nici măcar nu încearcă să-și aducă aminte despre un lucru bun pe care l-am făcut în viață.

știu că uneori te vei întoarce ca fiul risipitor așteptând ca tatăl cel iertător să spună: dați-i vinul cel bun.
știu că nu vei pleca niciodată de lângă mine. vei sta acolo vei aștepta un moment de slăbiciune îmi vei da umărul să plâng să uit și să-ți dau dreptate.

tot ce trebuie să știi e că nu uit.
nu uit cât rău mi-am făcut fugind după iluzii și orgolii futile.
a te agăța de viață ca înecatul de ultima gură de aer ca ultimul bețiv de ultima picătură la ora închiderii nu înseamnă a trăi.

știi că am fost duplicitar: am spus adevăruri cu jumătate de gură n-am știut când să spun da și când nu.
când eram beat mă credeam Cristos și spuneam: Tată, fă să treacă de la mine paharul acesta…ba nu! Dă-l încoa și mai toarnă unul!

nu știu unde voi fi peste trei luni peste șase peste doi ani.
pot să-mi propun să visez.
știu că nu vei pleca niciodată de lângă mine dar în mine s-a făcut așa de scumpă chiria că nu mai e loc de doi.
și dacă nu mă crezi te salut cu un stilou rupt în două.

*

zâmbetul unor bărbați triști*

viața în centru curge ca opera lui Chagall
sunt zile care trec responsabil
atunci înveți mecanisme noi și concrete
să lupți cu obișnuințele vechi
apoi zile complet inutile
ca o țintă de darts fără cifre

duminica îți aduci aminte
cum e dincolo
firma de catering nimerește orezul cu pui
și fiecare primește o cutie cu pizza
veștile din afară sunt prea puține
și când le primești te strâng în spate
aici breaking news nu e prețul benzinei
războiul din Ucraina Halep sau naționala
aici sufletul ți se rupe când afli
că a recăzut un fost coleg
pe care ți-ai fi pariat viața că va reuși
sau când voluntarii de la lectura în grup
povestesc
despre unul care a înghițit listerine din greșeală
și nu s-a oprit până nu și-a băut de tot mințile sau despre altul care n-a pus alcool în gură cinci ani
apoi într-o seară a coborât sigur pe el în beci
să tragă o sticlă din damigeana cu vin pentru musafiri
și l-au găsit țeapăn de beat
a doua zi dimineață

să nu te fure tristețea
îți închipui că ești formaneck hoțul de personaje
te uiți absent la ecranul improvizat pe-un perete
bărbați în delirium tremens
nevoia de-a bea stinsă cu aftershave ori benzină
femei dezosate care adună frânturi de umanitate ca pe cioburile unei ceșcuțe de porțelan din vremuri mai blânde

ca să nu mai fii nimănui povară
faci planuri imaginare să te muți în portugalia
acolo toate dependențele sunt legale
pentru cei ca tine au locuri de muncă anume
credite ipotecare și asigurări medicale
totul devine insuportabil și simți că pământul
fuge de sub picioare:
să anticipezi recăderea e mai cumplit
decât orice dependență de care ești sigur
că ai scăpat

( * titlul original: Úsmevy smutných muzu - Smiles of sad men)

*

instantaneu (oarecum personal)

o dimineață în care
mintea refuză adevăruri naive
și lucruri simple
mintea îmbuibată de trezire spirituală
chi-uri reiki mantre și sine suprem
îți spune că nu ești un om oarecare
nu nu
ești o formă superioară de energie
într-un câmp energetic universal
dă-o dracului de identitate
cu nimic nu-ți ajută să știi cine ești
înarmat cu adevăruri supreme
iei viața ca pe un curs de radiestezie
sternul tău e o ansă mâinile raportor
pleci în căutarea aproapelui

când îl găsești
și vezi că-i carne și oase ca tine
îți vine să urli
toți au același refren
vai ce energie pozitivă emani
îți dai seama de fapt că ai nevoie
de cineva care să-ți spună simplu
lasă-mă azi
să mă bucur de tine



















.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!