poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 210 .



Iaca tocmai cum se face, de la Ienăchiță-ncoace
personale [ ]
- o istorie pe apă...-

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [apeiron ]

2022-04-28  |     | 



Cică-n vremi dă d’a-ndărate, mii dă seculi, ehehei,
Să-ntrupă den lut, den scîrnă... fel dă ghemuri dă nuclei,
Care, fulgeraţi de-a valma ş’îmbuibaţi cu ceodoi,
Tot crescură, tot nălţară, pîn’ ce-ajunseră un soi
Dă ciudoasă întrupare, un vîrtej dă elemenţi
Ce părea o-nchipuire dă dîn seculii demenţi
Cînd nemic nu căpătase încă forme regulate
Ş-apărea den fund dă rîpe fel dă chipuri chisnovate,
Aşa fu şi fenomenu bio-zoo-genotipic
Ce iţi, den iad şi hulă, chip dă monstru mioritic,
Gen dă arătare chioambă – două mîni, două picere,
Cu-n ochian cătînd în grindă şi cu altu-n pivnicere,
C-o hlizire dă erete, gata să înhaţe prada,
Şî grozav precum e lupu care-n colţi hrăpeşte iada,
Rupea Ştima carnea-n dinte, bea o zamă dă păduchi,
Hăhăia ca apucata şî bunghea numa trei buchi
Pă care le dăsluşise dîntr-un tom poeticesc
Dîn Levantia cetate, meşterit d’un zgărdăresc,
Goliard dă curte nouă, numa miere şî trohei,
Ce-l pupa pre Pîrtza-n fese, – căci e traiu greu, o, zei!
Şi-l luase drept a hire, în ăl tom, c-un zurbagiu,
Unu’ chior, cu dinţi de viplă, c-un fes strîmb ca drept chipiu,
C-un jungher cît iataganu, prins în brîu, priste izmene,
Înşirînd un pumn dă ghiuluri pre-ale sale carpiene,
Vechi tîlhar dă goeletă, jefuind ce găsea-n cale,
Un paniu cu suflet negru dă fro sută dă ocale,
Ce Iaurta i să dzice, în istoria a scrisă
Dă scribaciu dă la curte – prins în joc, ca gîza-n clisă...

Însă, în realităţuri, dzic aci, să vă dau seamă,
Că pă clona lu Iaurta, cum spusei, Pîrtza îl cheamă,
Un pirat dă apă dulce, ins hirsut cu-ascunse scopuri,
Nu doar să deţie faima că-i ăl mai bandit dîn topuri,
Ci s-ajungă el la ţermuri, în ocol, la Lie Vodă
Care stăpînea, d-o vreme, piste Vlahia narodă,
Să-i hrăpească tronu, schiptru şi sigiliu, bicoz
Avea vis de măreţie chioroipanul dă matroz,
Aşea că, tocmind iscoade, şi momind lifte mişele
(Căci vînduse goelete pă cinci saci dă mamudele,
Făr’ să ştie nici ţipenii – mai pă biteş, cum s-ar dzice)
Avînd el multă ardoare în instinctele-i calice
A ajuns, cu iscusite învîrteli şi mînării,
În Ză Lend ăv Lie Vodă.
Iute, pă pîrleaz, sări
La palat (pă cari zăporu nu-l sminteşte, nice neaua,
De la el fugi, se spune, de hăt vreme, cucuveaua...!)

...Lie Vodă sta la masă şi servea pané dă creier,
Cînd, felice întîmplare!... detectă un tril dă greier,
Ci, sensibil la istetic, căci avea tipar dă domn,
Scoase capu-n termopane şi... pică, trăsnit, în somn,
(Nu, nu a-nghiţit nici Xanax, nici un ţoi-ochi cu trotil,
Ci-i făcu masaj, în creştet, un dărab dă pumn d’un kil!)
Iute-atunci sări kir Kioru în sofragerii şi puse
Un jungher în gîtu strajei, şi pren alt tărîm îl duse,
Ci, apoi, gătată treaba, iute a strigat să vie
Sepepeu’ dă serviciu ca să-l măture pă Lie
Şi să facă act acuma dă supunere totală
De-a nu vrere ca să peară fără nice o pohvală,
Dreptu care, toată curtea, văzînd treaba comunfoa,
A schimbat pă loc macazu şi scandă un „vivleoroa”!
Ori prăcum a glăsuire Pompadour, damela brează ,
„Aftăr ui leo gran potopu” – cine-i bossu nu contează,
(Că, oricum, verice altu, tot la fel te regulează!)

Ei, şi iaca, muzo, soro, cum istoria să schimbă,
Nici n-apuci să dăşchizi ochii sau să dzici ceva den limbă,
Că te pomeni piste noapte c-ai rămas ca un năuc...
Ieri zicei: „Vivat, kir Lie!”, astăzi: „Pârtza ni-i tătuc”!
Altfel spus, de-acuma, frate, altul îşi va lăsa urma
Pîn imaşu mioriţii...
... dar feed back la nostra turma...

Mai întîi chemă la curte, colo-n deal, la fanargii,
Toţi bandiţii lui cu care vîra groaza-n barcagii:
Una, katzaveica kare trăgea sfori, făcută criţă,
Încă dă pă vremea-ailaltă, cînd era porcurăriţă
La tiranu, zis Ceşcuţă, care suduia poporu
Cam cum suduie acuma şî îl chinuie şî Kioru,
(Doar că Pîrtza poartă mască dă ins falnic, dă ispravă)
Şi-a pus drept isprăvniceasă, la chestură, o grozavă,
’Naltă cît Turnu den Pizza, a mai strong fată dă casă,
Ca să-nhaţe şi s-ascunză toţi dujmanii cei dă clasă,
Să îi puie cu lăbuţa la maşina Van der Graaf,
Să le facă freza-n valuri şi să-i rază în perdaf,
Şi apoi să-i ia la vrască prăste bumb, cu nuieluşa,
(Uitai să vă dzic, pă tipă o chema Pen-Corcodușa!)
Şi mai puse, drept polcovnic, la sectoru „Urechişti”
Pă Mircică SeTeSistu, – nici în gînd să nu te işti
Făr’ să ştie stăpînirea ce şi cum ai găvărit,
Ai frun dinte denpotrivă? Te dedai la uneltit?
Hop, că află Minciunică şi te dă, pă goarnă,-n tîrg,
Dupe care te ia deavu, dă te scutură cu sîrg,
Mi te umflă, apoi, juzii şi te vîră la bulău,
Mintea să îţi intre-n devlă, ș-apoi vai dă curu tău!

O, dar să nu dăm uitării pă ăl şăf dă spadasini
Care-mparte direptatea cum doi pai la trei asini,
Un gealat den fundu ţearei, ce-o freca, dă zor, la rece
Pîntr-un fel dă sculărie, dă prin anii icstefrece,
Şi care ajunse, iată, fix, la domn, să facă halta,
Zăbrean zis, cu en lunete, puse una piste alta,
Care bîjbăie pîn coduri, cam aşa, pă dinafară,
Ci-i cam kioroipan, sireacu, – vede clan, în loc dă ţeară!
Ci mai e, supt el, o droaie de argați cu mintea-n poale,
Ce repetă-avan refrenu: „pupăm buci măriei-taaale!...”
Şi care, atunci cînd fuse la momentu oportun,
Declarară că kir Pîrtza are-un poponeţ nebun!
Bulibaşă puse Kioru, priste cel divan ad-hoc,
Să-ngrijască d-ăle treburi, pă viteazul Danke Dock,
Unii zic că Dock aista a sărit piste pîrleaz,
Şi d-atuncea i s-ar dzice: „Croitoraşu cel viteaz”!
Că fiind el, dă statură, cît un purice dă-nalt,
Îşi legă fro trei ocale dă picere şi,-ntr-un salt,
A ajuns în slăvi dă ceriu, Zeus piste ditai tagma,
(Ba nu, Zeus e Pakionțu, să nu încurcăm sintagma)
Şi-a rămas Dock Danke paşă, în cipicii lui cu scîrţ,
Pînă cînd, sătul dă dînsu, populu-l suflă cu-n pîrţ!
Iar, în locu lui, să puse, ia, un papagal dă soi,
Ce pupa-n fund dă Ceşcuţă cam pîn anu optzecidoi,
Care, cu aşa renume şi cu-al lui, de miere, glas,
Făcu biss şi la kir Kioru, cam fro două luni şi-un ceas,
Însă dară ceasu are doar trei limbi p-un singur fir,
Bock Secundu, Ungarvlahu, avu limbi cu repetir!
Şi, cum nu-i ajunse buca să îşi dea măsura toată,
Cugetă adînc în sine cum că ar putea să poată
D'un conclav nou să mai puie, toţi cu bucile stilate,
Şi-unu’, altuia, să-şi facă tualeta pă la spate,
Ba la cooptat în gaşcă şi p-un neamţ, prezis Jărmanu,
Care-şi acăţă dă gîturi un colan dă ai, sărmanu,
Ca să afle, bre, Ioropa, c-avem politruci dă soi
Ce-au făcut – cu multă fală! – şi-un partid... dă usturoi!...
Un partid ce cîntăreşte cam cît altele fro şase –
Dacă intri-n combinaţii, gura nu îţi mai miroase!

Dar şi ăsta să cam duse, că, iar, populu,-n sfîrşit,
A ieşit ciopor în tîrguri şi pre el l-au mazilit,
Şi trîntiră de prin 'nalturi încai „banii” den divan,
Ce mai... fu la Romalica un, dă comă, chiloman,
Ba era cît ce să pchice dă la tron şi Pîrtza kir,
Da’ ce?... prost era kior Pîrtza să îşi facă harakir?
Ci trimise iute,-n lume, un jelalnic esoes,
Hăt, la ăl divan dîn brusel, că EL, un suprem ales,
Lăcrima dă-ndurerare şi căia sărmana ţeară,
’N care dujjjmanii e gloată şi chitesc să-l scuipe-afară,
Cu blăstămăţii grămadă şi cu vorbe dă ocară,
Cum ar fi aceea care... pardon! "javră ordinară"?!
Şi un mare talmeş-balmeş, s-a iscat, văleu!, dodată,
Că intră Ioropa-n criză şî fu...tare încordată
Dă la fel şî fel dă coarde, care umplu oficina,
Grija Le rupea la icre dă-ntîmplarea cu pricina,
Astfel că dedură iute un sever ultimatum
Să nu-l regulăm pă Kioru că ne rupe caru-n drum,
Şi scandalu era monstru, bărzăuni cu glas şi cheag,
Care, fie pă aicea, care, fie-n alt meleag,
„Vîjîiau ca vijelia şi ca trosnetu dă ploaie” –
Erea mulţi, erea în vînă, şi aveoar patru... ouă!
Toţi plătiţi cu mamudele, toţi ţinînd pă Pîrtza sfînt,
Toţi cu cefele rotunde, toţi o apă ş-un pămînt,
Barossani în Redingote, Merkălari sau Obamiţi,
Fel de fel de guri bogate, mîncători de... ia ghiciţi!
Care-s traşi, cu toţii,-n în ţiplă, fie mare, ori mai mic,
Şi-nvîrtesc pă deşte lumea, ca p’un soi dă mezelic,
Başca, fel dă orătanii, trepăduşi cu son alert,
Ce-s titraţi la şcoale-nalte, cam de... doi metri ş-un sfert!...

Ce mai, basta cu povestea, că mai sunt fro trei luni, parcă,
Şi va trebui, la Noe, rezervat un loc în barcă!
Şi, în felul ista, vere, s-a-ncheia un ev dă top.

...Eu îl bag pă Pîrtza-n mă-sa, pîn’ nu scapă dă potop!

Partea doi.

Motto, Cărtărescu - Levantul:

„Astei vieţi: jigodii, brute şi vânduţi – e plin dă ei,
Cald le e în astă lume la lingăi, la farisei,
Şi la curve. Câtă ură, câtă luptă s-umpli maţul,
Ce sudori între cearceafuri râncede când joci strapaţul,
Ce fălci grase îţi arată ce să faci şi să nu faci,
Ce guri vinete te toarnă să te puie-n bulumaci!
.......................................................................

Oameni sunt? Aşa mâncare de rahat, atâta vorbă,
Pentru o dregătorie, pentru-o lingură de ciorbă,
Pă ascuns dă dânsul, meşteri fără cuget, puşi pe-ajuns.
Şi apoi ce imne, ode să închină celui uns,
De te-ntrebi, ce-i mai scârbavnic şi ce îi mai dă ruşine:
Despot tu să fii ori scriptor care lingi aşa jivine?
Doamne, unde-i omul nobil pentru care să uiţi voma
Şi mocirla lumii estii, unde-i dreptul din Sodoma,
Unde-i cel ce Dioghene ziua-meaza mare cată
Cu sfeştila care-şi pică ceara-n lacrime, curată?
De-i un sîngur drept în lume, pentru el lumea să iartă,
Şi în jurul lui roteşte stelele, aprinsă hartă,
Altfel palma dă lumină mâniată ar strivi-o...”

Şi-aşa tot ai stihuire, ca un muz al muzei Clio,
Tot ai da ezampluri lumei prăcum e a fi dirept,
Pre cînd tu – tipar dă iudă – doară zoaie porţi în pept,
Tu, Zmircică, poetastru cu mărire pînă ieri,
Cînd dedeai în conţopiştii ălei silnice puteri
Cu condeiul şi cu vorba, mai pe şest, mai şuşotit,
Azi, cînd să-nnoi veleatul, iote că te-ai burghezit,
Ca un linge-blide falnic, te deduşi pe lîngă boşi,
Ce te-au procopsit, pohete, cu onor şi caltaboşi,
De-aia mă întreb acuşa, cu mirare, măi creştine:
„Despot tu să fii ori scriptor care lingi aşa jivine?
Că, vezi? una-i a grăire într-un op, prezis eseu,
Ş-alta a-ţi purta în lume boiu tău dă fariseu,
Aci blasfemezi cu patemi ceata dă „jigodii, brute”,
Aci lingi opinca hiarei care fornăie şi pute,
Ieri ereai un un brav Dantone ce clama,-n draci, libertaua,
Azi, în tină-ţi pleci genuchii şi-ţi pătezi cu cîh mantaua,
Ci retoricei dă zircus timpurile n-au dus doru:
Ieri scuipai în zaţul ceștii, azi îl preamăreşti pă Kioru,
Mîrîiai că Ceaşcă-i despot, că-l ţinea pre om drept cîne,
Că-l trudea den zi în noapte, că-i da vrav, în loc dă pîne,
Că-i plătea paraua chioară, să şi-o zornăie în pungă,
Că i-au pus ceauşi la uşă ce să-i taie limba lungă,
Că tivitu-i-au păreţii cu urechi ilectriceşti –

Cum trăgea un pîrţ în tindă, cum bufnea la scorniceşti!
Cum dedea să urce-n în raiuri, lopătînd priste nevastă,
Cum făcea „piu-piu” drăcia şi-ţi lăsai consoarta castă,
Căci te număraor „hertzii”, cîte ori dedeai den cur...!
Ori, în aste zircumstanţe, ziceai doamnei: „pas, bonjur!”
Den din cele macadamuri pînă-n marginea miriştii
Se plantau, din metru-n metru, şulfele şi urechiştii,
Ce mai, omu’ ajunsese vită prinsă-ntre resteie,
Că, în pepturi, zguduirea nici putea să îţi mai steie
Fără-a da buluc den margeni, prăcum terciu clocotit –

...S-a schimbat Tanda cu Manda că mi te-ai şi pacifit
Şi te-n înfăloşezi în tagma profitorilor dă soi –
Ieri ereai erou dă populi, azi scursură dă eroi,
Ieri păreai un brav armados, fabulist şi satirist,
Azi, un famen linge-fese (altfel zis, pupincurist),
’Ceai cîndva cum că-i scîrbavnic a avea două faţade:
Una păntru maţu hirii, alta păntru promenade,
Dară numa ce te puse despotu în capu mesii
Că şi-nlocuişi prinţipul c-o basculă dă concesii,
Deduşi alt consemn ideii, înţelesuri răsturnate,
Stăpînirii ’nalţi, cu limba, piramide, ziggurate,
Voi, cei abonați la uger, pata/likeliţi la halcă,
Voi pleşiţi preste plăcere, ca obrazu preste falcă,
Şi voi, rest, care veţi hire, fără simţ, fără ruşine,
Scrisa voastră e doar damful cel stîrnit dă la beşine,
Dioghene căta omu cu sfeştila dîn dotare?
Voi, cu zeci dă mii dă luştri... lustruiți buci demnitare,
Invocaţi, cu scîrbă, vremea dîn Gomora şi Sodoma?
Astăzi vidanjați enterici, făr' să vă apuce voma,
Ia, se dete în vileaguri ceata voastră dă picmei:
Un bordel dă paţachine, un harem dă farisei,
Ipochimi dă scriptorime, zisă, vai, „entelighenţă”
Clătitori dă limbi mieroase, mostre dă obedienţă,
Sunteţi buni, codoşi dă fapte, doar să bateţi apa-n pioă,
De cu zori şi pănă-n sară, şi den sară pănă-n zioă,
Dar de este să vă deie un grăunţ mai marii lumii
Nici că pregetaţi a vinde chiar şi sînu supt al mumii
Cărei dzicem, simplu, ţeară – căci din ea vivăm, cu tot –
Voi, hiene nesătule, ce-o spurcaţi cu-al vostru bot
Care-ndrugă meşterşuge şi încondeiate vorbe,
Dară numai muşte sunteţi ce-notaţi în ăle ciorbe
Şi, plutind priste cea zamă-mbrobonată cu bulbuci,
Sămănaţi cu neşte stîrvuri răstignite în răscruci;
Mormăiaţi pîn gardiropuri, dupe stambe, malacof,
Prăcum un sufleur s-aude, abea şopotind, dîn off,
Cătră histrionu care e mai slab dă neuroni –
Doar că ăla vîna francu... voi vînaţi grămezi dă roni,
Acu, iată, sunteţi fală, puşi egzamplu, în vitrine,
Da, întreaga lume-i giorno, dacă vouă vă e bine!
Voi vivaţi pren lumi egzotici, doar în luxuri şi bancheturi,
De din cele ce se vede, preste tot, pren continenturi,
(Ba, pîn athenee sacre, v-aţi înfăţoşat atît,
Cît era să vă rămîie ditamai cîrnaţu-n gît,
Mai ezact, cîrnaţu cela ce da buzna în agora
Pre cînd dăşchidea fălcuţa, larg, scribacea andripora!)
Fericiţi, striviţi în unghe puricele preste burtă
Şi expuneţi în pozare spaţioasa voastră iurtă,
Toată numa plăci dă marmori, numa zugrăveli, vitrale,
Prin crivaturi, doar olandă, monogrami purtînd la poale,
Ce mai, sunteţi plini dă baftă, şi-aşa burduşiţi dă eu,
C-aţi monogramat pesemne şi hîrtia dă veceu!

Voi vă credeţi spuma ţerii, voi sinteţi victorioşii
Care ştior cum să poartă cei supţiri în falcă, boşii?
Voi şi numai voi să puneţi scumpe ţoale preste boi?
Voi să ne purtaţi stindardul, voi sunteţi rumâni dă soi?

(Va continua)

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!