poţi să pierzi totul, bărbatule
un nemilos joc la ruleta rusească e totul
în acelaşi loc îţi vei depune icrele
ca un vânjos somon
revenit în bătaia albă a lansetei

poţi să-ţi rupi toţi nasturii de la haină
şi să-ţi provoci moartea la o pelotă cu ochii legaţi
pe toate zilele rămase
cu toate venele desfăcute
simplu, bărbăteşte, ascuţit

poţi să te trezeşti într-o dimineaţă măruntă
cu pieptul bătut în cuie
cu mâinile dârdâind de nehotărîre
şi gura uscată de sete
nimeni, de nicăieri, nu-ţi va trimite un semn

– treizeci şi trei de cuvinte
rostite în treizecişitrei de feluri
nu înseamnă decât tot atâtea moduri de a accepta
spulberarea
căci semnele acestea nu au nici urmă de carne –

numai durerea e una singură, mereu aceeaşi
hotărâtă, precisă, inflexibilă
credincioasă mereu
mângâindu-te cu limba ei aspră de cobră
ca pe un pui de pisică

cât de târziu afli adevărul

cât de târziu

oricând poţi pierde totul, bărbatule
numai iluzia de-ar rămâne
ca un giulgiu de carne peste cuvintele goale