poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-12-31 | |
Decembrie nu-i pentru scris poezii
mă gândeam traversând intersecțiile înghețate de pe Ștefan cel Mare și cu toate astea trebuie să închid anul două mii douăzeci și unu cu trei sute șaizeci și cinci de zile din care am luat lecții cât pentru o viață. * I. Despre vârsta înțelepciunii Am auzit că 33 este vârsta înțelepciunii vârsta la care a murit Iisus îmbrăcată în rochia galbenă cusută cu mâna mea dansând în lumina dimineții de duminică m-am gândit la iertare și cum cine nu știe să ierte nu poate fi înțelept iar eu iert foarte încet sau uneori nu iert deloc. (încă nu sunt înțeleaptă) * II. Despre formațiunile hipoecogen-transonice Stângul a fost mereu mai frumos, mai plin semăna mai mult cu al unei femei de ce nu putea fi și dreptul la fel stângul a fost primul sărutat iar în carnea lui suplă a crescut coșmaruri probabil o formațiunehipoecogentransonică poți să-ți păstrezi stângul și părul și frumusețea – și acum mi se întoarce stomacul pe dos la orice atingere stângul e tot un străin la care mă uit cu frică. * III. Despre sincronicitate Am sincronizat ceasurile și calendarele aproape la zi aproape la bătaie de inimă am urmat pașii orele egale distanța dintre două puncte ochii peștelui burta lui întoarsă într-un bol de la Ikea visele de noapte și toate semnele de pe drum. Nici eu nu cred în coincidențe și n-am crezut niciodată. * IV. Despre amintiri Oamenii se fac dor scria sub o reclamă la McDonald’s de pe Victoriei și iau cu ei o parte din noi. Aici am stat împreună, mai știi? Aici am râs, aici ne-am desfăcut inimile aici am băut vinul ăla prost și-am fumat până la 5 dimineața în camerele alea uitate îmi pare incredibil că am existat în același timp îmi sună mai mult a poveste genul dramă, de la 15+ mini serie pe Netfilx. „Când vorbesc cu tine devin foarte nostalgic. Stăteam aseară în pat ascultam black metal și mă gândeam la B. n-am mai fost pe-acolo de câțiva ani.” Prieten vechi, nici eu nu mai știu cum miros bulevardele și locurile care ne-au adăpostit tinerețea dar toate se fac dor și nu poți decât să le privești cum trec ca trenurile prin gară. * V. Despre clovni și saltimbanci Odată la câțiva ani, toamna, când străzile se colorează în galben la apus și aerul începe să miroasă a frunze circul se oprește în oraș. Mie nu mi-a plăcut niciodată spectacolul de saltimbanci și clovnii mi s-au părut jenanți dar am făcut ceva ce n-am mai făcut de mult și absolut contrar firii mele atrasă de lumini și muzica nostalgică mi-am pus hainele colorate, mi-am făcut părul vâlvoi, gura până la urechi trucurile pregătite în mâneci și m-am dat peste cap de câteva ori am făcut tumbe, piruete tot felul de caraghioslâcuri care-mi imaginez că au fost foarte amuzante un spectacol pe cinste am continuat să mă învârt în cercuri chiar și când mi se făcea rău de la vertij un clovn get-beget, cu normă întreagă până la final de sezon. Merit cu siguranță o rundă de aplauze. * VI. Despre belșug Dacă ai din plin și totuși nu iei nimic înseamnă că de fapt nu ai deloc împarți doar aceeași lipsă în bucăți mici-mici pesmeți tari pe care-i poți mesteca mai ușor – încă te mai țin dinții. * VII. Despre daruri Îmi țin darurile cu mine și-au fost numeroase am primit cam tot ce-am cerut, ca un copil ascultător însă preferatele mele sunt cele care-au venit pe nesimțite deci o să-i zic mersi tatei că n-a vrut să dea bani pe avort și-o să-i zic mersi mamei că m-a purtat și lui D. că s-a înecat în locul meu și îngerilor mei care sigur s-au săturat de mine, dar nu m-au lăsat când mă îmbătam cu străini noaptea pe clădirile părăsite de pe Victoriei și obrazului întors într-o dimineață de august și anilor de frică pe care mi-i amintesc ca prin ceață mersi mersi mi-ați dat daruri neprețuite. * VIII. Despre oamenii normali Trebuia să ne vedem la o cafenea după ce anii ne-ar fi dus în locuri ciudate aș fi purtat negru, ca de obicei, părul pe spate și urma să-ți spun că ești un prost. Așa-mi imaginam atunci că într-un fel sau altul viața nu ne-ar fi lăsat să ne pierdem urmele și într-un fel sau altul ar fi știut ceva ce noi nu știm un lucru întortocheat pe care aveam să-l descâlcim în final tu la un capăt, eu la altul până ajungeam la mijloc. Acum mă întreb oare unde a trecut tot timpul ăsta? * IX. Despre așteptare Pe culoarele cu linoleum albastru sau în camerele familiare minutele erau gigantice doar că unele miroseau a dezinfectant iar altele ca anotimpurile care se schimbă. Sub greutatea lor inima era doar o pasăre fără cântec. Am privit frumusețea tristă a străzilor din iarnă și până în iarnă din nou așteptând un semn, o revelație găsită prin ganguri până ce zilele s-au împuținat și-au tăcut și odată cu ele și întrebările. * X. Despre abisul de ketamină Ploua mărunt în București am ieșit până la restaurantul vietnamez era luni și m-am simțit ca într-o altă dimineață de demult când, mergând pe lângă blocurile de pe linia lui 44, eram ca un animal care se trezește din cea mai lungă amorțeală. Eu nu iau droguri (nici măcar iarbă) nu mai fumez de 12 ani rareori mă mai amețesc de la băutură îmi rămân ca vicii doar cafeaua (ocazional) și sexul dar era o piesă care-mi plăcea demult numită după o stare indusă de o supradoză de ketamină adică ceva asemănător fundului de fântână din Murakami unde ești pe altă lume, paralizat, cu halucinații mă simțeam post catatonic, la fel ca atunci, de parcă am fost pentru cine știe cât timp într-un loc gol, trădată de simțuri și-acum am urcat iar la suprafață. * XI. Despre dragoste E un sentiment ciudat să te crezi de neiubit. M-am născut cu o jumătate de inimă strâmbă, îmi spuneam când eram mai tânără, prea întortocheată, prea închisă o formă abstractă care se varsă pe la margini un lucru defect care nu merită efortul nu sunt destul nu am ce trebuie am crescut cu gândul ăsta și a devenit casa mea până când am înțeles că nu a fost vorba despre mine ci despre viețile care nu mi-au fost date. Mi-a luat mult să-mi dau seama că dragostea e ce dai când nu poți primi nimic în schimb și că nu poți fii prea mult sau prea puțin pentru cine ești totul. * XII. Despre fericire Sextilul Marte-Pluto amplifică încrederea în forțele proprii scrie azi în horoscop la zodia mea putere de a doborî toate piedicile și obstacolele nu știu ce-au a face planetele cu viețile noastre fragile dar până la urmă mă pot gândi la lucruri mai ridicole de-atât. Tot așa cum am crede în astre, sfinți și farmece credem și unii în alții – nu-i și asta o mână de cărți pe care ne pariem viața? Cu toții greșim și cu toții ne învârtim în cercuri dar uneori cercurile astea devin atât de mari încât par linii drepte credem doar că mergem înainte când de fapt dăm înapoi în loc să avem curajul să ne rupem de pe axă. „Niciodată e un cuvânt mare” mi s-a spus cândva și de-atunci am evitat să-l folosesc dar niciodată e însăși constanta care ne suflă-n ceafă pentru că niciodată nu putem știi sigur și nu putem primi vreo garanție pentru ce alegem să luăm cu noi și ce să lăsăm în urmă. M-am gândit mult dacă există bine sau rău, corect sau greșit dar poate existăm doar noi, oamenii care facem ce putem și uneori asta e prea puțin. În ultimele zile din an ne-am visat în orașul acela pe care nu-l știu treceam pe lângă clădiri masive cu fațade vechi în restaurare străzile pavate erau ude mă duceai peste tot și-mi cumpărai câte-un inel pentru fiecare deget benzi de argint care-mi apăreau direct pe falangele albe cercuri strălucitoare sub luminile felinarelor era seară târziu pe străzile goale și râdeam râdeam râdeam. „Ești fericită?” Fericirea e pentru câini, doar știi. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate