poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-07-30 | |
„Până la urmă ce contează mai mult în viață e să ierți”
La 8 dimineața aerul se înalță ca un abur din aleile Parcului C. mi se lipește de gât, de umeri, de clavicule iar picioarele mele sunt ca două vâsle care mă duc în larg. Atunci vorbesc cu tine și-ți spun ce-am mai făcut de când nu ne-am mai auzit sar de la una la alta pentru că s-au strâns multe mă prefac că mă asculți îți aștept mâna pe umărul meu încins aștept să-mi dai un semn, să-mi spui unde să-mi culc sufletul și să mă duci tu acolo. Am alergat 100 km vorbind cu tine și de fiecare dată ți-am recitat aceeași poveste care a devenit mantra mea în diminețile sufocante când mi se pare că mă trezesc singură pe lume și sper că o să te găsesc la capătul aleilor pe care mă învârt în cerc. Ultima dată ți-am cerut claritate și ar fi fost de-ajuns să-mi spui da sau nu în felul tău, desigur, fără cuvinte, poate din întâmplările banale din timpul zilei din vreo vorbă pe care-o aud din gura unui străin din titlul unei cărți sau din vreun panou publicitar din numerele în oglindă pe care le tot văd pretutindeni și din numerele de la mașini – sunt foarte atentă la tot ce-mi spui, să știi, chiar și atunci când nu-mi spui nimic – și cu toate astea nu pot spune că înțeleg mereu și nici nu am mereu răbdare. Dar aștept. Ascult. Am citit mult despre suflet și destin, sincronicitate și conexiuni, inseparabilitatea cuantică, despre energie și eternitatea spiritului nostru, despre forța care le leagă pe toate, despre detașament și am aflat în timpul ăsta că iertarea are gust de înghețată cu fistic sărat și gin tonic Gordon’s Pink – te invit să bei oricând un pahar cu mine, așa ai putea să mă înveți tu direct pentru că de-acum trebuie să știi că las de dorit la capitolul ăsta. Am aflat multe și despre nuanțe și culori și cum alegem uneori să le vedem altfel din frica de a nu se asorta cu noi. Am mai aflat despre notele subtile ale tăcerii și spațiile pe care le umplu, cât loc ocupăm, cât cântărește lipsa noastră, cât ne ia să dispărem și cât de mici suntem în ochii care nu pot să ne vadă, ca niște bufoni cu sufletele în mâneci – nu mă supăr, tu spune-mi doar când se lasă cortina să-mi strâng popicele și baloanele și să mă întorc acasă. Cel mai mult am aflat însă despre inima mea, și de-atunci tot încerc s-o fac mai bună, cu iertare și detașament și toate cele despre care s-au scris cărți, cu răbdare și calm și toate calitățile pe care nu le am iar dacă vrei, din când în când, dă-mi un semn, să-i desfacem bătăile împreună.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate