poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ #paradis privat ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-12-19 | | Thunder Bay, On 13 iunie 2013 Dragul meu, Mă gândesc de ceva timp să-ți scriu, de fiecare dată când intru în camera de scris, cuvintele mă abandonează în mâinile amintirilor, mă simt pustiită în fața hârtiei răbdătoare și a stiloului de titan ce așteaptă cu sete bătălia sentimentelor, Sper să mă înțelegi, - iartă-mi tăcerea, de când am plecat s-au schimbat multe lucruri în viața mea A fost uscat și cald de la luna nouă, lumina soarelui s-a împrăștiat în toate direcțiile, norii s-au îngrămădit acoperind cerul ca un ogheal de ceață moale, doar privirea-mi calmă, ca un detectiv iscusit, urmărește cum vaporii de apă concurează pe pielea palidă a mâinii, cautând un loc uscat să intre - ar fi bine să plouă Dacă mătușa Larisa nu ți-a spus află că am plantat o grădină mică de trandafiri mă trezesc de zori, îmi răsuflec mânecile, îi stropesc, apoi smulg buruienile ce întruna cresc, sunt cel mai greu de stârpit surprinzător, nu mă mai deranjează ca înainte, mă face să mă gândesc la noi, oamenii, oare tot așa suntem ca buruienile or ca trandafirii ce mereu au nevoie de multă dragoste și îngrijire, am avut așa un gând într-o zi, dacă am putea alege, oare ce am alege să fim - buruieni (buruieni tămăduitoare) să creștem liberi pe unde apucăm, pe câmpii, păduri, lanuri sau trandafiri, să așteptăm a fi plantați în grădini unde lumea trece să ne admire mă copleșesc gândurile, eu aș alege să fiu o buruiană sălbatică, tu ce ai alege? gândul de a crește liberă, peste tot, oriunde aș vrea și când aș vrea îmi trezește o poftă nebună de viață, mai ții minte cum filosofam la poarta școlii ore în șir, ne spuneam visele de noapte, de zi Nu demult, într-o noapte am visat cum grădina era plină de flori și te aștepta pe tine, te-ai făcut simțit în adâncul visului, te strecurai printre copacii deși, cu mare ușurință privirea ta îmi atingea spatele, m-am ridicat încet și am dat peste ochii tăi, - ochii tăi străluceau printre frunze, iar inima mea s-a umplut de speranță, te-ai aplecat ușor să miroși trandafirii de parcă nu ai fi vrut să furi bucuria grădinii, pădurea te păzea ca un erou neobservat de nimeni, iar tu ofereai în mod discret toată atenția ta parfumului invizibil încă în vis, în primăvara ce urma să vină, am plantat mai multe cepe pe marginea grădinii O să mă opresc cu scrisul aici, mi-a obosit mâna, Sper să ne auzim în curând ( My Deer ) The Gardener (grădinarul)
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate