am înțeles în cele din urmă:
trăiesc din lașitate
lașitatea învinsului devenit prizonier de război
care-și trădează aproapele să-și salveze pielea
nu cred în gesturi mărețe
sau în lupte copilărești pentru principii
nici măcar dumnezeu nu mai cere să-ți dai viața
în numele lui
să mor pentru el e ca și cum
aș lua numele său în zadar
dacă ceea ce fac
nu schimbă pe nimeni

eu cred că timpul pe care-l avem
n-ar trebui să se măsoare în ani
pentru că ziua ce vine nu ține cont
de ziua care-a trecut
viața se scurge fără să-i pese cum
și când va veni moartea
iar moartea te va iubi
fără să-i pese dacă ai ajuns sau nu
cineva

eu cred că timpul ar trebui măsurat
în oamenii cu care ai împărțit respirația
ca atunci când poștești o țigară
și ai grijă să nu fumezi mai mult decât celălalt
ori ca atunci când te trezești într-o noapte de iarnă
și-acoperi cu trupul tău
trupul ce tremură lângă tine