poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4244 .



Marcica
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [pasadia ]

2005-05-18  |     | 



Atrag atentia eventualului cititor ca acest text nu are ce cauta intr-un site cu pretentii. Din nefericire nesimtitul s-a strecurat in personalele mele si nu prea stiu cum sa-l dau afara. Ma dezic de acest text.





MARCICA

Sotia ma anunta, fara obisnuitele menajamente, ca trebuie sa plece intr-o delegatie. Ca seful ei are nevoie de un om de nadejde la Pitesti. De parca eu nu as avea nevoie de un om de nadejde aici, acasa.
--Am sa stau 2 zile, spune ea.
--Bine, zic eu.
--Te descurci?.
--Desigur.
Neasteptat de repede a venit ziua plecarii.
--Stii ce ai de facut, nu?
--Evident.
--Cand pleci de acasa te asiguri ca ai inchis apa, lumina, gazele, da?
--Da.
--Nu uiti sa inchizi usa?
--Normal.
--Ti-am calcat camasile. Am pus deasupra cate un biletel. Luni si marti. Camasa pentru luni este sub biletelul pe care scrie luni. Da? Iar cea pentru marti ...
--Sub biletelul pe scrie marti, complectez eu incercand sa-i dovedesc ca am priceput.
Ma priveste cu neincredere. Imi caut repede privirea mea cea mai senina si o afisez, desi pentru mine, situatia este pur si simplu disperata.
--Nu uiti nimic in priza.
--Nu uit.
Sotia ma priveste lung, lung de tot. Neincrederea ei ma omoara.
--Mai e ceva, spune ea.
Eram convins ca mai e ceva. Puteam sa jur ca mai e ceva. As fi bagat mana-n foc ca mai e ceva.
--Ce? intreb eu aparent calm.
--Bebe vrea supa.
Daca Bebe vrea supa atunci trebuie facuta supa. Acest lucru nu este negociabil. Pe orice alta tema as mai fi putut discuta. M-as fi putut targui. Dar cu asta nu. Bebe este baiatul nostru de 18 ani si in marinimia lui ne lasa sa-i facem mancare, sa-i periem pantofii, sa-i facem unele cumparaturi si alte mici servicii pentru care, uneori, ne multumeste.
--Aoleu, zic eu.
--Stai, nu te speria. Este simplu. Ai aici cartea de bucate. Vezi!? La pagina asta ai reteta pentru supa de gaina. Zau ca este simplu. Faci exact ce scrie aici. Nu ai cum sa gresesti. Da?
--Bine, sunt eu de acord. In fond cat de greu poate sa fie.
--Vezi sa fie o gaina frumoasa. Daca gaina este buna supa se face singura.
--Pai da, zic eu dandu-ma de priceput.
--Si nu uita de Gogu. Sa-i dai sa manance de trei ori pe zi si mai ales sa-i duci gunoiul. Sa nu-l lasi sa stea in udatura. Dupa ce-si face nevoile le arunci. Nu cumva sa raceasca. Ai inteles?
Gogu este iepurasul nostru. Mascota familiei.
--Am inteles, zic eu si completez in gand, vedea-l-as friptura.
--Bine, la revedere, zice sotia mea si pleaca.
Nici un cuvant despre mine. Nici un fel de incurajare. Sa fi zis si ea acolo - iar tu fii atent sa nu racesti, imbraca-te bine, nu uita sa mananci, si altele. Dar nu-i nimic. Ma voi descurca. Am sa-i arat eu ei.
A doua zi dimineata ma duc la piata, in Obor. Ochesc un taran cu gaini. Ma uit lung la gaini. Gainile se uita si ele la mine. Acest lucru ma bucura. Este un inceput fericit. Asta inseamna ca putem colabora. "Care o fi mai frumoasa" ma intreb eu. Sincer sa fiu pentru mine toate sunt la fel. Ma aplec pana la pamant si ma uit la picioarele lor. Par la fel. Ma urc pe o lada si le privesc cu mare atentie. Drace nici o deosebire.
--Ce faci mai omule? ma intreaba taranul.
--Mi-a plecat nevasta pentru doua zile. In delegatie, ii explic eu incercand sa-i captez bunavointa. Este bine sa mi-l fac prieten. Am nevoie de el! Eu la gaini nu ma prea pricep.
--Aha, zice el.
--Si as vrea o gaina, zic eu.
--Pai da, cine n-ar vrea, zice el.
--Pai nu, zic eu.
--Aha.
--Dar as vrea o gaina frumoasa, intelegi. Ii fac cu ochiul lasand astfel sa inteleaga ca sunt dispus sa dau un ban in plus, dar sa am ce-mi doresc.
Taranul ma priveste cu multa atentie. Asta este bine. Cred ca o sa ma ajute.
--Pai da, zice el, cine n-ar vrea.
--Sa aiba pieptul frumos, ii spun eu rugator.
--Pai nu?
--Adica sa aiba pieptul tare. Tare si mare.
--Lapte nu vrei sa dea, glumeste el.
Cred ca ne intelegem foarte bine. Cand doi oameni glumesc este clar ca ei se inteleg foarte bine. Nu?
--Si picioarele, zic, as vrea sa aiba picioare frumoase.
--Pai da, zice el. Cine n-ar vrea.
--Sa fie asa, mai groase sus, dar nu prea groase, iar jos sa fie subtiri. Mie imi plac gainile cu glezna subtire. Sa aiba glezne fine, delicate, intelegi! ii zic eu.
--Pai da, mormaie taranul. Am impresia ca taranul nu mai este la fel de binevoitor si nu inteleg de ce.
Ma dau jos de pe lada si il intreb:
--Ce zici de aia pestrita?
--Ce sa zic? Saraca!
Imi place de taran, se vede ca este un om milos. Sunt convins ca le vinde de nevoie. Omul se apropie de gaina si incearca sa o prinda.
--Aha, aia, zic eu. E frumoasa nu?
As dori ca taranul sa-mi confirme acest lucru. As fi mai linistit daca el mi-ar spune ca-i frumoasa.
--Pai e, zice el.
Imi dau seama ca-l doare sufletul. Le-o fi crescut din greu. Sunt convins ca s-a atasat de ele. De, asa e viata.
--Sa stii ca-mi place, il incurajez eu frecandu-mi palmele a bucurie.
--Zici ca ti-a plecat nevasta, ma intreaba el.
--Pai da, ii confirm eu.
--In delegatie, nu?.
--Pai da.
--Doua zile?
--Pai da.
--Si acum vrei sa-ti faci de cap, glumeste el incruntat.
--Pai da, ii raspund si eu a gluma.
--Aha, zice el.
Prinde gaina si o baga-n punga. Iau gaina si dau sa plec.
--Auzi mai omule, zice taranul, mai bine ...
Nu-si termina vorba si ma priveste, asa, iscoditor.
--E? zic eu.
--Nu, nimic, zice el. Se intoarce spre gaini si isi face o cruce mare, taraneasca. Doamne, Dumnezeule, zice.
Cred ca este multumit ca a mai vandut o gaina.
--Auzi, striga el dupa mine. Sa stii ca o cheama Marcica. Asa sa stii. Marcica, striga el aproape plangand.
Cand ajung acasa pun gaina pe masa. Pe masa din bucatarie.
--Ce faci fa Marcico? o intreb eu asa taraneste, ca sa ma inteleaga fata. Ai dat de necaz?
Ma priveste cu ochi blanzi, aprope adormiti. Nu cred ca este indicat sa intru intr-o relatie prea amicala cu ea. Nu de alta dar o sa-mi fie greu sa o fac supa. Nu poti sa-ti faci amicii supa. Nu? Asa ca inchei discutia cu ea si iau cartea de bucate. Sunt hotarat sa respect intocmai reteta. "Supa de gaina. Se ia o gaina potrivita" ... "Hopa, stai asa" zic eu. "Cum adica se ia o gaina potrivita? Ce este aia o gaina potrivita? Potrivita cu ce? De ce nu o gaina sa se asorteze la ... Sa mergem totusi mai departe. "...ca marime". "Aha, potrivita ca marime. Asa da. Si totusi cum adica potrivita? Dumnezeule ce ticalosi si bucatarii astia! Nu vor sa-si dezvaluie secretele dar vor sa castige un ban din publicarea cartilor de bucate. De ce nu au spus se ia o gaina de 28 de cm". Ma uit la Marcica. Cati centimetri o avea. Iau metru de croitorie si incerc sa o masor. Marcica este o gaina cu multa personalitate. Este evident ca se simte umilita de aceasta operatie. Nu vrea sa stea. Nu vrea sa stea si pace buna. Imi cer scuze. Cine sunt eu sa o jignesc pe Marcica. Am sa consider ca Marcica este potrivita ca marime. Dumnezeule! Revelatia! "Dar este la mintea cocosului", strig eu. "Scuze Marcica, am zis cocos asa in virtutea inertiei. Nici un moment nu am vrut sa te jignesc". Ce naiba fac eu aici imi cer scuze de la o gaina. Ma uit la Marcica. Pare suparata. Este agitata si nu-si gaseste locul pe masa. Fata are dreptate. Ca sa o impac ii dau niste graunte din portia lui Gogu. Dupa cum spuneam mi-am dat seama ce a vrut sa spuna bucatarul. Cu ce se poate potrivi o gaina ca marime? Pai este clar, cu vasul in care vrei sa o gatesti. Nu? Iau mai multe oale si le intind pe masa, pe aragaz si pentru ca nu-mi ajunge spatiu mai pun doua si pe jos. O iau pe Marcica si o pun din oala in oala cautandu-o pe cea mai potrivita. Cred ca am gasit-o. Este o oala frumoasa, rosie cu care Marcica se potriveste perfect. Chiar se simte bine. Pun capacul. Este in regula. Asa da. O scot pe Marcica din oala. Intorc oala cu fandul in sus si citesc. Arges si niste franturi de cuvinte ilizibile, dupa care urmeaza: capacitatea 50 kg. E in regula, este evident ca am gasit oala cea mai buna pentru Marcica. "Se opareste si i se smulg penele". Nici o problema. Iau oalele de prisos si le pun la loc. Cu acest prilej cateva se ciobesc, dar pentru o cauza buna merge. Dau drumul la apa calda. E cam fierbinte imi zic. Ma uit in carte sa vad la ce temperatura trebuie oparita Marcica. Nu scrie. Doamne, Dumnezeule nu scrie. Acest lucru ma enerveaza cumplit. Cum pot domnule sa scoata astia asa niste carti tampite? Ce mare lucru ar fi fost sa spuna "gaina se oparesta la 60 de grade". Ma rog, 60 este probabil cam mult, s-ar putea Doamne fereste sa moara. In sfarsit, sa dea acolo temperatura exacta. Sunt foarte suparat. Si nevasta-mea: "te uiti in carte, faci ce spune acolo. Este foarte simplu. Nu ai cum sa gresesti". Sa vezi ce am sa-i zic. Bine, sa mergem mai departe. Potrivesc apa si o oparesc pe Marcica. Este chinul dracului. Marcica nu vrea sa stea. Se zbate ca nebuna si-mi scapa din maini. Incercand sa o prind dau peste policioara cu farfuriile primite cadou la nunta. Sotia le tine expuse de parca am fi la muzeu. Slava Domnului acum am scapat de ele. Oricum era o prostie. Cica chenar de aur? Ete na! Si ce daca! O prind pe Marcica, o leg zdravan cu o sfoara si o bag inapoi in chiuveta. Strang cu farasul apa de pe jos si scot covorul care s-a udat fleasca, pe balcon. Ma intorc in bucatarie si o oparesc bine pe Marcica. Ea cotcodaceste de mama focului dar nu ma las impresionat. Stiu ca trebuie sa o oparesc bine ca sa-i pot scoate dupa aceea penele. Ce-ar fi sa-i dau cu sapun. Asta o sa-i inmoaie penele. Ba nu, am sa-i dau cu pasta de ras. Pasta de ras inmoie barba, nu? Asta este cea mai buna solutie. Zis si facut. O clabucesc bine pe Marcica. "Ia zi tu ca nu-ti place?" o intreb eu. O limpezesc bine, o scot din chiuveta si o sterg cu un prosop. Arata grozav numai ca miroase un pic cam ciudat. Banuiesc ca de la penele umede. Nu-i nimic, ii dau cu un pic de after shave. Asa da, arata bine si miroase grozav. Acum sa-i scoatem penele. Problema este de unde sa incepem. Ma uit la Marcica. Desi legata sare de colo colo ca disperata. O prind, o pun sub brat si ma duc cu ea in sufragerie. Iau telefonul si il sun pe Jonny. Prietenul meu Jonny. Doctor in psihiatrie.
--Salut, zic eu.
--Salut, raspunde el, zi repede ca sunt cu o femeie.
--Ce femeie? intreb eu prosteste.
--O pacienta. Care-i treaba?.
--Ba am luat o gaina, am oparit-o dar nu stiu cum sa-i smulg penele.
--Unde-i gaina? intreaba el.
--Este sub bratul meu.
--Aha! esti brat la brat cu o gaina! se mira el.
--Ba nu fi tampit spune-mi cum sa-i scot eu asteia penele.
--Adica sa o dezbraci? Pai ce nu vrea sa stea?
--Nu fi idiot! Maniacule! Este o gaina-gaina, intelegi. Nu-i femeie. Altfel cum as fi putut sa o oparesc.
--Ete! Parca stiu eu cat esti tu pervers!.
--Spune-mi ba cum sa-i scot penele si termina cu prostiile.
--Pe bune? intreaba el nevenindu-i sa creada, ca un barbat mai poate si gati; din cand in cand.
--Da.
--Stai asa sa-mi amintesc. L-am vazut pe tata cum facea. Aha. O prindea de picioare si i le fixa cu piciorul lui.
--Cum adica?
--Uite asa, o tintuia la pamant de nu mai putea sa miste de loc.
--Adica sa ies cu ea in gradina?.
--De ce sa iesi cu ea in gradina?
--Pentru ca nu am pamant in casa.
--Cred ca merge si pe beton, zice el.
--Auzi, dar gaina este legata? il intreb eu.
--Nu ma sadicule, cum s-o legi. Da-i drumul, dezleag-o. Stai un pic, zice el. Il aud vorbind cu pacienta lui. Parca incearca sa o linisteasca.
Intre timp dezleg gaina. Daca asa este procedura ce sa fac, desi marturisesc ca ma simteam mai bine cu ea legata.
--Zi ma.
--Ba! tata facea asa. O lua in brate si intai o cauta de oua. Apoi ...
--Stai asa. Sa le luam pe rand. Bun sunt cu gaina in brate. Cum o caut de oua?
--Ma nu stiu exact. Mama imi punea de fiecare data mana la ochi.
--Ba si maica-ta asta ... D-aia esti handicapat din punct de vedere sentimental.
--Eu? Ce vorbesti? cand ...
--Lasa, zi de oua.
--Era asa ... un fel de manevra ... cu mana ...
--Cu mana!? Sa o mangai? Pe crestet!?
--Eu stiu!? Ia incearca.
O mangai cu greu pe cap. Este clar ca nu-i place. O privesc in ochi cu insistenta. Marcica ma priveste si ea cu repros. Adica: nu-i faci asa ceva unei gaini respectabile. Pur si simplu nu se face.
--Ma nu merge. Nu merge, nu stiu daca are oua sau nu. Eu cred ca e cam tanara pentru asa ceva. M-am uitat in ochii ei. Are o privire nevinovata. Daca am considera ca nu are oua. Sa zicem ca nu are. E?
--Da, merge si asa.
--Dar daca avea. Care era diferenta dintre a avea si a nu avea.
--Ei bravo! Bine ca nu ma intrebi care este diferenta dintre a fi si a nu fi. Ai cumva impresia ca sunt Hamlet.
--Bine ma, daca nu conteaza, de ce o mai cauti de oua?
--Ma nici asta nu stiu. Nu stiu exact. O fi ca un fel de incantatie, ca un descantec. Asa ca sa indepartezi spiritele rele.
--Aha! Sa imbunezi zeul gainilor!? Bine, zi mai departe. Ce fac mai departe?
--Pai ... Asta-i tot. Asta facea tata cu gaina.
--Bravo desteptule, de asta te-am sunat ca sa-mi spui cum facea taica-tu cu gaina si sa nu aflu nimic! Spune-mi ma cum smulg eu asteia penele?.
--Ma nu stiu, pur si simplu nu stiu. Ia si tu un patent, dar vezi sa nu o stressezi ca nu-si mai revine. Daca ai o atitudine agresiva poti sa-i induci un blocaj psihic.
Prind gaina de picioare dar nefericita se zbate si cotcodaceste de ma omoara.
--Auzi, ii spun eu lui Jonny, ma omoara, nu vrea sa stea. Ce naiba fac eu acum. Mi-ar trebui vreo patru maini.
--Ajuta-te de picioare, zice el, nu stiu de ce, manios. Fixeaz-o intre picioare.
--Stai asa, zic eu. Pun telefonul la ureche sprijinindu-l cu umarul. Prind gaina si o pun intre picioare. A naibi gaina ma ciupeste. Auzi ba, ma ciupeste, zic eu.
--Las ca nu te omoara, te ciupeste si ea acolo putin.
--Ba mi-e frica. Daca ma ciupeste rau.
--Intoarce-o si tu cu ciocul in partea cealalta.
Incerc sa o intorc dar a naibii gaina imi scapa din maini.
--Mi-a scapat, urlu eu in telefon.
--Ti-a scapat? urla si Jonny la mine. Prinde-o, striga el. Nu o lasa sa-ti scape.
Aud in telefon urlete disperate. O femeie, probabil pacienta, striga: "sunteti nebuni! sunteti nebuni!".
--Mi-a fugit pacienta, s-a speriat si a fugit, zice Jonny.
E randul meu sa urlu la el:
--N-o lasa sa-ti scape. Prinde-o.
--Ce lume domnule, ce lume!? ofteaza Jonny.
Inchid telefonul. Ce fac eu mai departe. Iau foarfeca. Ma duc cu Marcica in bucatarie si incep sa-i tai penele. Merge destul de greu dar merge. Dupa ce am terminat iau gaina si o pun pe masa. Arata ca naiba. Gaina desigur. Intre timp apare fiu-miu. Isi agata hainele-n cuier si zice:
--Auzi ba, c-asa-mi zice el mie, cu respect, vecinii sunt in fata blocului. Cica este unul pe scara noastra care nu stiu ce naiba face cu o gaina, sau ma rog ceva in genul asta.
--...
Cand termina intra in bucatarie.
--Drace! zice el.
--Nu drace, pun eu lucrurile la punct. Ea e Marcica.
Fi-miu ma priveste ciudat.
--I-ai dat si un nume de alint? Aoleu, tu esti ala cu gaina?
Dau trist din cap.
--Daca vrei supa! ii reprosez eu.
--Ascunde-o naibi, zice el speriat, pana nu vin astia intr-o perchezitie. Ne facem de ras.
--Fac in casa mea ce vreu, ma revolt eu. Daca vreau sa fac supa, supa fac! Sa fie clar, urlu eu la el.
Cineva suna in disperare la usa. Si eu si fi-miu suntem albi la fata de parca am fi teroristi. Teroristi in actiune. Ma duc la usa si deschid. Este amicul meu de la etajul 3.
--Ce faci ba ai innebunit? Mi-ai inundat bucataria.
Da sa intre in casa dar ma asez strategic in fata lui.
--Ce bucatarie? Ha? Ce bucatarie?
--Nu esti singur? trage el ochiade in hol.
--Ei nu! zic eu.
In acest moment nepotrivit o pune dracul pe Marcica sa dea glas nefericirii ei.
--Ba tu esti ala cu gaina, zice amicul meu uitandu-se uimit la mine.
--Da, recunosc eu spasit. Intra.
Cand da cu ochii de gaina face disperat un pas inapoi si se prinde cu mana de inima.
--Ma omori, zice el. Isi revine cu greu. Ce faci ma cu vulturul asta plesuv?.
--Vreau sa fac o supa.
Apare si fi-miu.
--Sa fie clar, mie nu-mi pui in supa cioara asta.
--Ba da esti complect nepriceput, zice vecinul amic. Hai sa te ajut. Pune apa in oala.
Iau furtunul si umplu oala cu apa.
--Nu asa multa, urla vecinul. Gaina unde o mai pui? Cap-sec ce esti. Da-te la o parte.
Ia oala cu eforturi deosebite si incearca sa verse din ea la chiuveta. Din nefericire oala este foarte grea si apa curge mai mult pe jos decat la chiuveta.
--Sa nu zici ca eu te-am inundat.
--Sigur ca da, mormaie el.
Punea oala pe jumatate plina pe aragaz. A naibi oala e mai mare ca aragazul.
--Pune o lingura de sare, zice vecinul.
Pun.
--Pune morcovii si albitura.
Pun.
--Un pic de orez.
--Ba bucatarule ce e aia un pic de orez? Cat vrei ma sa pun? Punga asta de orez e suficienta?
--E cam mult, zice el. Pune doar jumatate.
Pun.
--Ia un ou si unge gaina cu el.
Asa fac.
--Nu fi idiot. Sparge oul.
Sparg oul intr-un pahar, bag mana in el si cu lichidul ala gelatinos ung gaina.
Marcica ma priveste uimita. Ridic din umeri a nepasare. Parerea mea este ca nu mai conteaza ce se intampla de aici in colo.
--Da drumul la aragaz, zice amicul.
Dau.
--Baga gaina in oala si pune-i capacul. Si cu asta basta! Vezi ce simplu e!
--Bai dementule, ii zic eu. Daca pun capacul pe unde mai respira ma Marcica. A! Spune! Ce-ar fi sa te bag pe tine in oala si sa pun capacul, ma enervez eu.
--Ba eu ti-am spus cum se face. Daca nu vrei sa ma asculti treaba ta, spune el. Si sa stii ca trebuie sa-mi zugravesti bucataria, imi arunca el cuvintele suparat.
--Iesi ca-ti dau cu Marcica in cap, il amenint eu.
Amicul nu si nu ca sa-i zugravesc bucataria. Nu am incotro si scot sticla de whisky pe care o pastram pentru evenimente mai acatarii decat Marcica. Il impac. Ii dau si Marcicai un paharel. Ii place. Pe fi-miu il cumpar cu o pereche de adidasi. Mai greu o sa fie cu nevasta-mea. Cu ea o sa fie tare greu. O haina de blana? O bratara? Imi este tare frica. S-ar putea ca de acum incolo sa spal vase toata viata. E, vom vedea. Bine ca Marcica este sanatoasa. Intr-un an, doi o sa-i creasca si penele. "Ce faci fa Marcico" o intreb eu taraneste. Asa ca sa priceapa si ea.



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!