poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4129 .



În căutarea înțelesului și a formulei Codului liniar de ordin n.
eseu [ ]
Codul liniar de ordinul zero

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [bell ]

2008-12-08  |     | 



În căutarea înțelesului și a formulei Codului liniar de ordin n. Codul liniar de ordinul zero

O carte se scrie pentru un singur om.



I. PRETEXT

Codul liniar a fost descoperit și patentat de către românul Nicolae Florean Pinte și publicat în cartea sa Teoria speciilor informaționale în anul 2007. Codul părea a fi ascuns în vorbele țăranilor din satul său natal, adus prin milenii, din adâncimi uluitoare și necunoscute. În carte se descriu într-un mod fascinant structura și unele proprietăți ale codului liniar 1, 2, în special 3 și pe scurt 4,5, apoi premisele codului liniar n, lăsându-se deschisă tema științifică și filozofică a codului liniar generalizat și se propune cititorilor căutarea formulei codului liniar de ordinul n.

Discutând despre postmodernism cu domnul Gorun Manolescu am propus o teorie a ,,cunoașterii realității prin resituare,,. Discutând apoi și despre ,,speciile informaționale,, cu domnul Nicolae Florean Pinte, am publicat câteva eseuri, despre ,,cunoașterea prin resituare prin folosirea a trei operatori nearmonici: cel al înțelesului, cel al întemeierii și cel al însoțirii,, ca modalitate filozofică aplicată și în Teoria speciilor informaționale.
Aici am abordat tema codului liniar și din curiozitate dar și din dorința de a folosi experimental acești operatori nearmonici, (neexplicitați în text pentru a nu îngreuna parcurgerea lui) în perspectivă filozofică, pentru o încercare extrem de complexă.


II. CÃUTAREA ÎNÞELESULUI

Codul liniar este un șir de semne ale minții umane, despre o desfășurare a acestor semne, independentă de om și datorată unor invarianți. Sunt cele mai simple semne posibile, învățate de la începutul lumii.
Poate primele semne: Semnul lui ,,da,, semnificat acum în științe prin unu ,,1,, și semnul lui ,,nu,, semnificat prin zero ,,0,,. Primul semn învățat a fost zero, adică lipsa, foamea, singurătatea, nevoia de alimentare cu senzații liniștitoare a instinctelor, nevoia de proprietate asupra bunurilor materiale, intelectuale, sufletești, nevoia de corectare a destinului. Al doilea semn a fost ,,unu,, adică proprietatea asupra cerințelor nevoilor lui zero, prin învingerea permanentă a acestuia, trăindu-l pe ,,a avea,,.
În percepția umană nu exista atunci ,,zero,, ci doar un fel de minus unu ,,-1,, care are acum, ca și număr, o altă semnificație decât cea pe care o discutăm.

Relația dintre om, dar și orice alte viețuitoare, cu instinctele fundamentale are loc după legi pe care nimeni nu le poate controla, aceste instincte fiind în fapt niște invarianți ai naturii. Forma culturală pe care se bazează abordarea a ceea ce este codul liniar folosește acest model al înțelesului, însoțind prin istorie aplicarea instinctelor în formele lor sociale.

Importantă pentru istoria gândirii omului este reacția lui la ceea ce înseamnă antisimetria, adică trecerea consecutivă de la a nu avea - la a avea, într-un șir lung de timp, egal cu cel al vieții sale, șir de evenimente care formeză de fapt verbul și acțiunea de ,,a fi,,. Nici astăzi nu este natural pentru om să folosescă noțiunea de ,,zero,,. Zero a plecat spre tehnologia informației și din ideea de lipsă a unei tensiuni electrice în circuitele logice.
Zero pentro om înseamnă a ignora de fapt, a nu ști sau a nu dori ceva. El așteaptă, dorind intuitiv pe ,,unu,, pentru a-l evita pe ,,minus unu,,.

Notă: Antisimetria se desfășoară prin raportarea relativă a semnelor matematice 0 și 1 dar prin înțeles ea are loc între semnificațiile de origine ale lui -1 și +1.


III. CODURILE LINIARE 1,2,3,4 ȘI 5 - (ÎNTEMEIEREA)

1. Primul cod liniar al omului a fost codul lui 1, adică codul celor două stări primordiale ale sale, privite și percepute de un singur individ, unu, 1. Omul trăia cu acest cod împreună, cu zero și cu unu, adică într-un permanent ciclu de a nu avea, de a dori și apoi de a avea și iarăși de a nu avea, de a dori și de a avea.

Se scrie aceasta matematic prin :

0- dorință - 1

Relația individului cu aceste posibilități va exista cât va fi omul, în cele două ipostaze simple:

0 – nu are
1 - are

Codul unui individ luat și înțeles singur, ca observator al propriilor stări posibile este un șir temporal de situații: 0, 1 , 0, 1 , 0, 1….
Codul liniar de rangul 1 va fi un șir de situații de genul: 01.

Definiție : Rangul unui cod liniar este dat de numărul de observatori relationați și simultani ai stărilor sistemului pe care îl formează aceștia.

2. Al doilea cod liniar, codul 2, a început să fie perceput și înțeles în momentul în care sistemul de gândire s-a extins la înțelegerea nevoilor a două persoane aflate într-o relație socială, care priveau mai departe prin instinctul individual, fiecare spre codul său linar : 0-1 și 0-1. Însă formând o familie, o asociere, fiecare privea și spre codul comun, cel ivit din nevoia conviețuririi, adică:

0 0 – șansă - 1 1
Amândoi nu avem – dar șansa va fi – amândoi să avem.

Acest cod are înțelesul unirii dar și al separării individuale, pentru că fiecare dintre cei doi privitori avea, ca și acum, dreptul egal la a avea și a nu avea din ceea ce înseamnă a nu avea pentru o familie,, 0 0,, și a avea pentru o familie ,,1 1,,. Codul liniar 2 îmbină relația simplă a codului 1 cu relația de conexiune dintre două sisteme dinstincte, cei doi indivizi. Dorința unui individ, determinată și ea, devine, într-o măsură necontrolabilă, doar o șansă în cazul unui cuplu.

Relația lor va fi despărțită în patru ipostaze diferite:
0 0 - amândoi nu au
0 1 - primul nu are, al doilea are
1 1 - amândoi au
1 0 - primul are, al doilea nu are

Luând în seamă câte două semne ale celor două percepții simultane ale membrilor acestei familii vom avea: 00, 01, 11, 10 și iarăși: 00, 01, 11, 10 ….. iar codul liniar de rang 2 va fi un șir de situații de genul: 0011.

Pentru a înțelege acest șir de conexiuni al stărilor ne putem imagina o horă, un dans în cerc al celor doi, care privesc, observă viața, aflată în interiorul cercului horei. Viața le oferă codul natural 0011 iar ei privind rotindu-se, adică trăind împreună, văd pe rând ipostazele 00 01 11 10 și iarăși 00 01 11 10. Alte posibilități ale celor doi nu mai sunt. A avea însemnă, într-o horă a vieții, toate stările sociale. Chiar și în cazul codului liniar 1, rotirea într-un pont (dans de unul singur) al individului în jurul tabloului 01 duce la percepția stărilor codului : 01,01,01....

Remarcă : De remarcat aici faptul că nici unul dintre observatori nu este privilegiat în a privi posibilitățile de conexiune a stărilor sau a trăi aceste stări. Privilegiate sunt doar conexiunile, care pot fi: fericite 11, indiferente sau parțiale 01, 10 sau nefericite 00.

3. Codul liniar 3 este codul primului copil, pentru că cei doi participanți la împărțirea celor două stări 0 și 1 trebuie să ofere același drept și celui de-al treilea membru:
La prima vedere ne imaginăm că similar codului liniar 2, tabloul relațiilor va fi următorul:

000 – determinări obiective- 111 ,
Toți trei nu au- determinări obiective- toți trei au.

Ar părea să fie o primă imagine pe care o au cei trei despre ceea ce înseamnă a avea și a nu avea, în conexiunea a trei persoane.

Să ne punem în locul fiecărui privitor, în timp ce uniți într-o horă se rotesc, încercuind tabloul 000111.

Primul vede că nu are, 0, în timp ce ceilalți, la fel nu au, 00, adică:
000
După primul pas spre dreapta, al doilea și al treila văd că nu au, 00, dar prevăd șansa firească pentru primul că va avea, codul liniar 1, adică:
001
La al doilea pas, al doilea vede ca el nu are și ceilalți doi nu au avut dar prevede sansa de a avea a celorlați doi, adică:
011
În noua situație primul are deja, la fel și al doilea, iar al treilea prevede că va avea și el, adică:
111
Primul are, are și al doilea dar nu are al treilea, adică :
110
Primul încă are, dar al doilea și al treilea nu au, adică :
100

Cele șase situații nu acoperă stările reale și diversitatea existentă în realitate a pozițiilor de percepție a a celor trei, pentru că cei trei nu pot spune cu siguranță că după starea 000 de a nu avea, a tuturor, urmeaza cu siguranță o stare de a avea, 111 sau a nu avea, 000, a tuturor. Ambele situații nu sunt în acord cu firescul. Pe de altă parte lipsesc două șiruri de stări posibile: 010 și 101 cele două stări de antisimetrie evidentă, din toate cele opt stări posibile ale grupului, care nu apar însă pentru că nu s-a aplicat tabloului ideea antisimetriei stărilor intermediare.
(exemplul de mai sus a fost anume analizat)

Adică după starea 000, de a nu avea, natural urmează o stare de incertitudine atribuită oricăruia dintre privitori: 10 – a avea sau a nu avea – situată în antisimetrie cu starea anterioară și abea apoi una sigură de a avea: 111.

Codul liniar 3 va fi constituit din înșiruirea următoare a stărilor care se succed în viața celor trei, luați împreună:
nu avem: 000, poate vom avea sau poate nu vom avea: 10, înțeles de către fiecare în parte, dar sperăm ca vom avea: 111.
Rolul de percepție al antisimetriei este cel în care de la 000, se aplică codul liniar 1 în faza intermediară, cea a posibilității, în forma: 10, prin aplicarea antisimetriei naturale a acestuia.

Codul va avea următoarea înșirure logică :
Lipsa 000 - posibilitatea 10 - speranța 111

Codul linar de ordin 3 va fi deci un șir de situații relaționate astfel: 00010111

În acest caz, folosind aceeași regulă, a privirii comune spre starea posibilă a fiecărui participant la joc, ( horă) de a avea sau nu, în raport cu ceilalți, adică de a se roti toți trei într-o horă în jurul propriei lor vieți, vor observa stările :

000 toți nu au
001 primii doi nu au, are al treilea
010 primul și al treilea nu au, are al doilea
101 primul și al treilea nu au, are al doilea
011 primul nu are, au ceilalți doi
111 au toți trei
110 primi doi au, al treilea nu are
100 are primul, nu au celalți doi

Cele opt stări sunt singurele stări reciproce în care se pot afla membrii unei familii formate din trei persoane, în ipostaza lor singulară si în același timp cu relațiași ipostaza lor comună, față de a avea și a nu avea, a ști,a crede, a iubi…. ( a orișice).

4. Dacă o familie cu doi copii codul liniar codul liniar al acesteia, codul 4, va fi :

0000-10100110- 1111, cu alte trei variante

0000-10011010-1111
0000-10011010-1111
0000-11010010-1111

Apariția variantelor codului începând cu al doilea copil se datorează relației noi, dintre aceștia și a relațiilor diferite pe care le au părinții cu fiecare copil. (Triunghiul –codul 3- are o stabilitate mai mare în raport cu cea a unui patrulater –codul 4-și cea mai mare față de toate celelalte poligoane- codul n). Fiecare copil va determina posibilități de a deveni sau nu fiul risipitor sau fratele acestuia.

5. Dacă o familie are trei copii codul ei liniar, codul 5, va fi :

00000-100100110101010000101110-11111 cu alte multe variante
Pentru că lungimea și dificultatea de elaborare a codurilor este din ce în ce mai mare, expunerea exemplificată a acestora se oprește la rangul 5.

Mențiune: Familiile pot fi orice asociere bazată pe un anume criteriu, de la o echipă sau organizație până la un popor sau un continent chiar, iar rangul codului linar poate crește oricât. Familiile codului pot fi constituite din orice elemente sau mărimi, mulțimi din natură, tehnică sau gândire.



IV. OBSERVAÞII PRIVITOARE LA GENERALIZAREA CODULUI LINIAR
(ÎNSOÞIREA):

1. Se observă că fiecare famile are ca plecare perceția sărăciei totale, (teama) pe urmă se discută posibilitățile de a avea a celor n membrii ai familiei sau de a nu avea, ca la sfârșit să se ajungă ipotetic să aive toți acel ,,da, sau ,,1,, - acea confirmare firească a vieții.
2. Primul pas al codului este în sărăcia tuturor. 00000….n
3. Pașii intermediari sunt posibilitățile tuturor de a avea sau nu, relaționate cu toți ceilalți membrii ai familiei.
Acești pași sunt diferiți ca lungime, dar nici unul nu ajunge la cei ai părinților.
Pașii intermediari sunt determinați de jocul antisimetriilor.
Acești pasi sunt în relații simple de câte două posibilitati : 01
4. Ultimul pas al codului este în bogăția tuturor. 11111….n
5. Primul și ultimul pas pot să apartină părinților și sunt pașii cei mai mari : pasul prim: 0 și pasul ultim: 1. Acești pași sunt numiți în TIS ca fiind aristocratici. Cea mai mare antisimetrie este cea dintre aceste capete. În relația sa cu hora, cu sensul ciclic de percepție al observatorului, cele două capete sunt în același timp îndepărtate, pentru a crea spațiul de protecție necesar copiilor dar și unite definitiv pe partea de întoarcere, codul fiind așezat de fapt ca un șir de semne dispuse pe un cerc. ( șarpele care își mușcă coada)
6. Întotdeauna copilul cel mare rămâne lângă părinți, așezând lângă posibilitatea acestora poziția de antisimetrie. 1 după 00000…n și 0 înainte de 11111…n. Am spune că în general copilul cel mare este în poziția fratelui fiului risipitor.
7. Numărul de privitori, de observatori, niciunul privilegiat, este egal cu cel al numărului membrilor familiei (sau numărul de biți folosiți) : n
8. Numărul total de posibilități a oricărui privitor al unei variante, grupate la numărul de membrii ai familiei este: 2 la puterea n. Această creștere a numărului, cu rata puterii numărului 2 este interesantă și explicabilă plecând la înțelegerea ei de la numărul inițial, de 2 membrii, cel de plecare al unei familii. Un singur individ este o familie la puterea zero.
O famile cu 3 copii are codul liniar 5 ceea ce înseamnă că numărul de ipostaze care descriu în totalitate relațiile dintre mebrii familiei este de 32.
Pentru o familie de 9 membrii, cu 7 copii deci, numărul de ipostaze al relațiilor dintre aceștia este de 612. Tumultul din familii este așadar proporțional cu puterea lui 2.
Îmi amintesc de acea poezie despre părinți, scrisă de Adrian Păunescu dar și de părinții mei.
9. Numărul total de a avea ,,1,, în întreaga desfășurare a codului liniar, este egal cu numărul total de a nu avea ,,0,,. Acest echilibru, firesc să spunem, natural, cel de alocare egală a șanselor în întreaga natură, este de fapt cel mai necruțător invariant al codului liniar.
10. Frații sunt mai mari sau mai mici și ca atare vor avea poziții și relații diferite în desfășurarea codului. Ei pot forma grupări care să funcționeze după regula unor coduri liniare de ordin inferior. Dar legătura nu poate fi altfel decât prin cele patru posibilități ale codului 2 adică: 00, 01, 11, 10. Natural această regulă spune despre faptul că într-o familie copii nu pot avea între ei copii. Acest invariant al codului este de asemenea uimitor.

V. RELAÞIA DE STRUCTURARE A CODULUI LINAR GENERALIZAT SAU DE ORDIN n
(Nu se poate elabora o formulă continuă a codului prin însăși natura sa logică, ci structuri de relații matematice cu un înțeles controlat, permis de operatorul de însoțire.)

Pentru n membrii ai familei desfășurarea naturală, logică și înțeleasă a codului liniar va fi:

Nu are nimeni: 0 (n ori) – poziția 1 a primului copil- combinațiile posibile de a nu avea: 0 și de a avea:1, ale tuturor membrilor familiei - poziția 0 a primului copil - au toți: 1 (n ori)

Dispunera logicii pe o coloană:
1. Nu are nimeni: 0 (n ori) –
2. poziția 1 a primului copil-
3. combinațiile posibile de a nu avea: 0 și de a avea:1, ale tuturor membrilor
4. poziția 0 a primului copil
5. au toți: 1 (n ori)

a. Formula matematică a codului va fi segmentată obligatoriu pe cele pe 5 părți astfel:
1. 00000…n
2. 1
3. combinațiile 0 1
4. 0
5. 11111…n

b. Pentru că părțile 2. și 4., adică posibilitățile fratelui mai mare aparțin și ele grupei de frați, se adaugă numărului de posibilităti ale acestuia, cu regula de așezare cunoscută.

1. 00000…n
2.3.4. m- număr de combinații interne, aferente codului 2, în care prima este 1 și 0, (plasată spre capete)
5. 11111…n

c. Formula va fi : 000000…n / m /111111…n, unde n este rangul codului liniar, iar m este numărul de combinații interne (ale copiilor)

d. Numărul de posibilități ale oricărui privitor participant de a se afla într-o conexiune cu ceilati n-1 membrii ai familei se notează cu p
p= 2la puterea n

e. Formula numărului de combinații interne : m, va fi, m = (2la puterea n -2n)/2



f. Întreaga formulă a codului liniar n va fi :

00000..n/ (2la puterea n -2n)/2 relații codul 2 /1111..n - rotit cu p = 2(n+m) pași ai horei

Numărul de pași sunt egali cu numărul de posibilități ale oricărui privitor : p=2la puterea n


g. Aplicarea formulei generalizate pentru n=1,2,3,4,5,

n..m..p....codul n........... observația comună (hora)


1..0..2......0-1..................0 1
2..0..4.....00-11............00 01 11 10
3..1..8...000-10-111....000 001 010 101 011 111 110 100
4..4.16.. 0000-1-010011-0-1111..0000 0001 0010 0101...
..........0000-1-001101-0-1111.........................
..........0000-1-001101-0-1111.........................
..........0000-1-101001-0-1111.........................
5..11.32..00000-1-0010011010101000010111-0-11111


VI. CODUL LINIAR DE ORDIN ZERO ,,0,,

a. Cea mai turburătoare observație este cea a codului liniar zero- 0-. Chiar mai
adâncă decât găsirea unei relații a ordinului n la care face invitația Nicolae Florean
Pinte. Aplicarea formulei ordinului n pentru cazul n=0 este un mare câștig al
studierii filozofice a codului liniar.
Codul liniar zero înseamnă posibilitatea omului de a percepe, de a înțelege, înainte
de a ființa ca om. Codul 1 este cel care privește omul singur și apariția sa.
În cazul codului 0 nu există observatorul uman, dar există un observator al
posibilității de a exista.
Nu toate lucrurile sunt cunoscute de om, ceea ce nu înseamnă că acestea nu pot
exista.
Valoarea lui m=1/2 calculată astfel:
m(0)= (2 la puterea 0 -2x0)/2 = (1-0)/2= ½,
înseamnă numărul de perechi de posibilități simple de forma 01. Această pereche nu
este încă formată în cazul codului zero, nu există acolo încă conștiința lui 1.

Perechea logicului avea un singur element, cel primordial, zero!

Valoarea zero a codului liniar vine din lumea adamică. ( zero fiind leagănul lumii,
nimicul din care s-a născut).
Privind spre codul 1, care a urmat codului 0, lumea s-a născut dintr-o nevoie,
dintr-o lege a urmării, aplicată naturii. Acest fapt se petrece continuu, codul zero
rămâne ascuns sub nivelul percepției și constituie permanența ivirii lumii.

Se aplică mai jos formula generalizată a codului liniar pentru rangul 0 sau n=0 :
( 000..n/1/m/0/111..n cu p pași de rotire )

n.....m......p.......codul n...observația comună(hora)


0....1/2.....1.........0 (neantul).........0


Tabloul codului liniar de ordin zero va fi :

n=0 0de zero ori / ½ variante de 0 1 / 1 de zero ori

adică: nimic/ 0 / nimic

Codul liniar de ordin zero va fi : 0

În acest caz antisimetria perechii 01 (cea a copilului) nu există încă, cea de la 01 la
10. Totuși inexistența părinților și poziționarea sursei lumii conștiente în zona de
mijloc a codului explică principiul oului, cel inconjurat de o coajă și ascunzând în
forma sa sursa vieții.
Zero ca și posibilitate este înconjurat de nimic.

Din punct de vedere matematic, ca și posibilitate, și 1 poate fi este înconjurat de
nimic și poate fi asumat pentru o întemeiere a codului zero. Aici se petrece însă un
paradox. Unu înconjurat de nimic este nimic doar dacă nimic devenit unu nu este
înconjurat de nimic.

Întregul studiu însă s-a făcut pe idea primordialității lui zero. Codul zero este
singurul cod care poate utiliza pe zero cu semnificația sa reală, aceea a neantului, a
spațiului inconștient dar și originar. Toate celelalte coduri : de la 1 la n folosesc pe
zero în înțelesul lui minus unu, -1.
Ce se găsește în spatele codului zero ? întreaga lume ? sau Realitatea însăși ascunsă
definitiv, închisă în acest cod - semn ?



VII. ALTE OBSERVAÞII

a. Cea mai ciudată întorsătură este revenirea valorii lui m de la ½ pentru n=0, la
valoarea 0 pentru n=1 si pentru n=2! Este o dovadă evidentă a instaurării
necruțătoare a instinctelor.
Natura, care acceptă în cazul codului zero valoarea ½ a perechii de mijloc,adică a
unei existențe singulare, sacre, pentru codul 1 și 2 nu acceptă existențele acestei
perechii, aceasta devenind zero. Natura respinge individul și familia fără urmași.
Ceea ce nu crează suport pentru perpetuare, naturii nu îi este necesar.
Omul însăși este o specie informațională.
b. În comparație cu abordarea din TIS a codului liniar, unde observatorii
evenimentelor care au loc în cadrul fenomenului sunt separați de fenomen, aici se
propune o poziționare a percepției observatorului inclusă codului. Pentru înțelesul
întregului sistem, în cazul analizei de față, observatorii se observă pe ei însuși, dar la
fel de bine ei pot fi observați și din cele n perpective, alăturate și dinstincte.
Ambele poziții ale observatorilor sunt valabile dar observatorii au o relație directă
de dependență prin chiar ordinul n al codului, astfel :
- n - este numărul de observatori ai evenimentelor ( senzori) dar și numărul de personaje ( semne ) care populează posibilitățile de evoluție a sistemului.
- 2 la puterea n - este numărul de posibilități de situarea sistemului observat
( organite)
Codul liniar poate fi abordat din două perspective :
- internă, despre sine
- externă, despre ceilalți

VIII. NIVELURILE ORIGINARE
O altă consecință interesantă a codului zero este aceea a rediscutării nivelurilor care
formează structura completă a oricărui sistem. Codul zero este primul nivel al
structurii, codurile unu și doi sunt nivele următoare care formează această bază. Aceste coduri nu au structuri de diversitate în interioarele lor, de aceea pot fi regăsite în structurile codurilor următoare.
Celelealte niveluri ale structurilor și ale codurilor, de la 3 al n, sunt forme de
organizare, bazate pe diversitate, ale acestor trei nivele.
Se face această precizare pentru cei care vor dezvolta în viitor teoria codului liniar
pentru a găsi reguli, legi de structurare a interioarelor codurilor mari.

XI. CONȘTINÞA ÎNTREGULUI

Conștința întregului este un alt invariant al codului liniar dar și al întemeierii speciei informaționale. De unde pleacă impunerea acestei conștiințe a întregului ? Din simpla afirmație, care poate fi socotită pentru codurile foarte mari ca fiind o stare idealizată, aceea de a se ajunge la implinirea 11111.....n a tuturor membrilor sistemului. Aceasta spune de fapt că individul (sau partea care este încadrată intr-un sistem) nu poate ajunge la starea deplină, 1, de unul singur, pentru că starea 1000000... n-1 de stări 0, nu asigură decât o ipostază instabilă care nu adăpostește individul luat singular. Starea stabilă a unui grup este valabilă atunci când câți mai mulți indivizi reușesc să se situeze în starea 1. Ceea ce se petrece de fapt printr-un șantaj al întregului asupra părților în orice sistem.
Conștința întregului nu este o modalitate a vieții ci o necesitate, valabilă individual, impusă de specie global dar aplicată obligatoriu integral.

XII. TIMPUL ȘI CODUL LINIAR

Nicolae Florean Pinte scrie în articolele sale, ulterioare cății, despre regretul de a nu îl fi denumit codul șindrilelor. Prin ceea ce am scris eu i-aș spune ,,codul social,, sau ,,codul omului,, ,, codul copiilor,, pentru că este codul care înglobează întreaga istorie a socializării umane, de la stadiul de a nu exista, la stadiul societăților moderne, chiar și a celor viitoare, necunoscute.
Totuși numele de cod liniar rămâne cel mai legat de înțelesul său profund. Liniaritatea codului, chiar dacă acesta este privit într-o permanentă horă, mișcare rotitoare a participanților, care însă poate fi pusă și pe un cerc de rază infinită
(linia dreaptă, traductoarele de deplasare rectilinie) vorbește despre și aplică cel mai inperturbabil invariant al său : timpul. Indiferent de accederea de la inițialitatea zero, 0, la finalitatea unu, 1, a oricărui sistem, condiția obligatorie este aceea a temporalității acestuia. Încâlcitele și nesfârșitele șiruri de situații ipostazate prin 0 și 1 ale întregii lumi trebuiesc așezate pe scara liniară a timpului, pentru a se epuiza. Codul liniar este tată și mamă al tuturor destinelor.
Nu știm dacă epuizarea contiună a stărilor -1 și 1, ivite permanent din zeroul codului zero, implică timpul sau chiar îl formează, servidu-l omului prin dimensiunea percepției bune.

FIINÞÃ, TIMP ȘI COD LINAR ( dedic acest pasaj filozofului Martin Heidegger)

Misterul asocierii timpului, ,,răpus,, sau asimilat de către codul liniar, stă în desfășurarea acestuia. Șirul 1111...n este înconjurat întotdeauna de posibilitățile miezului, așteptând o finalitate imposibilă, cea care dă filozofic răspuns la întrebarea despre sfârșitul timpului. Să privim desfășurarea sa în cazul codului de rang trei, cel cu frumusețea perfectă: Cei trei observatori se prind în horă și se rotesc în jurul codului : 000-10-111. Totul începe din starea lor de repaos, oglindită și în imaginea 000, a primei poziții. Urmează 001 010 101 011 o suită evolutivă, o accelerare alimentată de asimetrii, singurele pe care le poate sesiza o ființă : 001 cu 011 la cele două capete este asimetria simplă. (Aici subliniez ideea singurei posibilități a ființei de a sesiza o observabilă transmisă intelectului prin capacitatea de a percepe antisimetrii.) În miezul suitei se înalță o asimetrie mult îmbogățită, una aristocratică, răsturnată de tot: 010 cu 101. Este atât de mare capacitatea de a se provoca o mișcare între realitate și observator încât se face posibilă atingerea stării 111. Această stare este dorința întregii lumi și singura. Dar odată ce hora trece cu cei trei prin clipa ce acoperă afirmația jocului, cea care le dă celor trei satisfacția acestuia, ei nu vor juca la nesfârșit. Aici e și misterul codului în împletirea sa completă cu timpul. Codul spune de aici despre necesitatea sfârșitului horei, nici un dansator din câți au fost în toate timpurile istoriei nu a rămas pe veci atârnat în dansul său. Toți au încetinit prin 110 și 100, lăsându-l treptat pe 1 în locul lui 0 ca atunci când oboseala este completă și firească, reajungând la poziția plecării: 000. Toate procesele sunt supuse timpului și toate au această soartă. Ea este ,,scrisă,, în înșiruirea simplă a codului liniar. Poziționarea ajungerii înaintea capătului, pentru că această poziție o prescrie codul liniar face să fie sesizat timpul de către om dar face și ca timpul să curgă în obiectivitatea sa.


XIII. ÎNCHEIEREA

Ceea ce rămâne încă de dezvoltat este o posibilă regulă a interiorului codului, prin așezarea perechilor ce crează antisimetriile, specifice codului linar 2. Codul doi rămâne temeiul întregului cod liniar. ( Codul liniar trei este codul cel mai înalt pe care mintea umană îl poate înțelege cu o anume coerență.) Similar cu puterile cifrei 2 care semnifică și baza de dezvoltare a numărului de posibilități prin ridicarea la puterea n, numărul doi și codul 2, crează premisa de dezvoltare a înțelesului codului.
Numărul de variante ale codului ( de la codul 4 si mai sus) este cel care permite epuizarea tuturor posibilităților de antisimentrie ale perechilor codului 2. Aceasta se traduce în înțelesul faptului că relațiile umane sunt posibil de a fi privite ca având loc între grupe de oameni din ce în ce mai mari (state, continente) dar efectiv acestea se desfășoară întotdeauna numai între doi reprezentanți. Relația umană de bază, elementară, se petrece între doi oameni. Celelalte tipuri de relații sunt toate compuse, conform structurilor codului liniar, în toate combinațiile posibile, dar nu sunt independente, toate se bazează pe relația codului 2.





XIV. APLICAÞII ALE CODULUI LINIAR-(URMAREA)

Codul liniar poate avea aplicații importante în toate domeniile de activitate ale omului, de la tehnică, informatică, știintele naturii, genetică, psihologie, sociologie, filozofie, la fizică și științe avansate, etc,.
Acest eseu dezvoltă teoria codului liniar, cu acordul domnului Nicolae florean Pinte, într-o perspectivă matematică, împletită cu una filozofică a înțelesului, adăugând contribuții la ceea ce este deja cunoscut prin Teoria speciilor informaționale și crează premise pentru noi studii teoretice dar și pentru noi aplicații.
Ideile și contribuțiile la care se face referire sunt proprietatea intelectuală a autorului.




XV. MESAJ

O aventură poate avea loc și în lumea ideilor, în mintea umană, la fel celei pe care o trăiește un om urcând un prăpăstios vârf de munte. Toate aventurile se petrec de fapt în mintea lui. Și cea despre a gândi, a vorbi și a scrie despre codul liniar.

Procedez ca și Nicolae Florean Pinte în cartea sa: invit mințile cititorilor în această extraordinară aventură a cunoașterii.




.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!