Pagina: 1
Ospiciu, Jurnal (3) –gloria mundi-
: -Axente și iahnia de fasole-
Proză 2007-02-25 (2679 afişări)
1984, coșmar (după Orwell)...
: -comunicat al Ministerului Iubirii-
Proză 2007-02-23 (3029 afişări)
Ospiciu, Jurnal (2) -ex utero-
: -unde Axente este devenit conopidă-
Proză 2007-02-19 (2473 afişări)
Ospiciu, jurnal (1) -in utero-
: -pene dintr-un cuib de cuci-
Proză 2007-02-10 (2780 afişări)
Pagina: 1 |
|
Pagina: 11 : 10 : 9 : 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1
a timpului undă...
Muzicalitate recitativă...
Grohotișul existențial... *RDS*
Aplauze frenetice...
Coeziunea strofei dincolo de versurile rânduite
Ultimă sclipire a unei lacrime uscânde
Este tare complicat a căuta raționalul în inefabilul creației poetice
Casinou existențial
Crescendo...
Doar o atingere...
*Recomand din Suflet* - Plecare de Dumnezeu...
Atitudine care ar jigni până și un candidat la leprozerie
Rară frumusețe... *RDS*
*Recomand din Suflet*
*Recomand Din Suflet*...
...
Opinii diametral opuse...
Trăirea de dincolo de metafore...
Cobiliță de pământ Transilvănean...
Am publicat acest poem pentru citire și eventuale gânduri, nu "corectură".
Restaurată, mirarea ...
Re Florian Abel: țeserea apartenenței...
Re Cătălin Al Doamnei (ochii comuni...)
noblețe care obligă...
viceversa...
dincolo...
întrebare...
d'ale conținutului...
D-nu' Petru...
Cer categorisirea poeziei ca epigramă...
în sfârșit, Gyuri bacsi...
pe la gardu-ți iară...
sfios...
"Sinceritate decoltată..."
cu plăcere...
frunzuliță de psaltire, vin și dragoste-n-neștire...
margini lichide...
err..
vaioleu...
magna cum...
împlinirea așteptării...
OffTopic d-le prof. Mira...
julit...
salut cu Bucurie...
uituc...
praf...
perfecta definire...
conteaza doar frumusetea ramanerii...
jumatati pe masura cerurilor...
tot fara palarie...
"securitatea... tot se mai inchina si ea"?????????????
bisturiu blând...
presiunea ca nevoie a eliberării...
Pagina: 11 : 10 : 9 : 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1
|
|
|
|
Biografie Romulus Câmpan Maramureșanu
Născut în Maramureșul băimărean al Transilvaniei, fără să-mi fi cerut cineva opinia.La 8 noiembrie 2012, în singurătatea sumbră de „asistent personal”, de fapt „asistent casnic” 24/7 al unui (binevoitor de altfel) cetățean britanic nevoit să trăiască urmările catastrofale ale unui accident vascular cerebral, scriam în lacrimi, poemul „Țării mele...”„[…] Să nu te mai văd niciodată.Măcar până-n ziua cândculcați pe eșafodul istoriei,te-oi mai ruga să mă mai ierți,încă o dată...” (fragment)Pentru a complica intențiile unor eventuali „judecători de fotoliu”, fiți reamintiți că după ruperea în iunie 1990, din motive politice, de Țară, și stabilirea până în 2020 în Ungaria celeilalte jumătății(?) a unei triste moșteniri genetice, a trebuit să-mi sfâșii din nou puțina piele crescută pe noile rădăcini, rupându-mă și de familia primită între timp, pentru ca pâinea cea de toate zilele câștigată din munca unui profesor titular de liceu, de asemenea pedagog și traducător/translator guvernamental, să nu ajungă numai „mai toate” zilele. Da, pruncii și femeia dată de Dumnezeu au început a mânca și trăi mai bine, eu însă, cu căprioara lui Labiș încă zvâcnind de câte ori ridicam lingura, mâncam plângând.Aș fi putut să-mi fac această poezie a unei nenorocite iubiri de țară și neam, neexistentă; am decis însă a-mi târî rușinea impusă, în sperata veșnicie a acestei poem, frântură de frământare a unor vremuri vitrege.Se pare că după un deceniu, și după publicarea a două ediții ale primului meu volum de poezie în limba enleză, „Defiant Hopelessness”, din „confortul” puțin al unui cărucior de invalizi, scriu Țării mele, cerând cea de-a „încă o dată” iertare, după ce adieri literare și spirituale mi-au deschis din nou inima și gândul, versului românesc.
|
Texte Recomandate
