poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 538 .



Aspecte de pact mioritic și descriere autohtonă atipică, arhaică, în ”Trilogia Cerbilor”
articol [ ]
Trilogie (Anul apariției, 2022) - Iași, Editura PIM

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [poema ]

2022-04-08  |     | 



Iulia ELIZE - Trilogia Cerbilor (”The Cycles of the stags”...)

Ulițele cele vechi ale cerului, Volumul I.
”The old paths in the sky of white” - Adapt.
Lumea cea bună a cerbilor, Volumul II.
”The telling of the gracious stag” - Adapt.
Întâmplări de pe lângă pădurea arhaică”, Volumul III.
”Right near the archaic, green forest” - Adapt.

Număr pagini:
Volumul I. ”Ulițele cele vechi ale cerului” – 364 pagini
Volumul II. ”Lumea cea bună a cerbilor” – 287 pagini
Volumul III. ”Întâmplări de pe lângă pădurea arhaică” – 546 pagini


Coperta-1

EDITOR: Editura ”PIM”, Iași
Anul apariției celor trei volume: 2022
PAGINI: Monocolor: alb-negru
FORMAT: B5, tip Academic
COPERTA: Color laminată (uni-tipologică, colorată), după o fotografie din arhiva proprie
TIP CARTE: Trilogie, Roman, Proză

Coperta-2
taste of italy wilmington nc catering menu


Coperta-3

IULIA ELIZE - TRILOGIA CERBILOR

Aspecte de pact mioritic și descriere autohtonă arhaică, în ”Trilogia cerbilor”


Cu foarte mult drag, vă anunț apariția cărților de mai sus, cuprinse în șirul ”Trilogiei Cerbilor”, aflată acum în tipografie, în cadrul Editurii PIM, Iași, după ce mai mulți ani de zile, au trebuit, până când cărțile să ajungă la această formă, după cea inițială, denumită ”Miei albi și Ulițele cele vechi ale cerului”, o poveste, pe atunci, cuprinsă numai într-un singur volum din două părți. După proiectul inițial, nu am sperat la o reîntoarcere. Dar am privit, ușor, după umăr, vrând să reiau povestea și să îi confer o mai mare autenticitate și să o reîmprospătez, printr-o despărțire necesară acum, regândind-o în două volume, la care în mod firesc, am adăugat și o nouă perspectivă, cea legată de mustuitoarea Pădure arhaică... Unde desigur, sunt ”întâmplări...” de pădure și sens de viață.

”TRILOGIA CERBILOR” este cum spuneam, de fapt, compusă din volumele: ”Ulițele cele vechi ale cerului”, cu o denumire asemănătoare cu prima versiune, ”Miei albi sau Ulițele cele vechi ale cerului”, publicată în anul 2020, care este, exclusiv, un roman pastoral și pe temă țărănească și de tip Miorița. Apoi, un al doilea volum ”Lumea cea bună a cerbilor”, care explorează, mai în adâncime, mitul Cerbului, și, nu în ultimul rând, cel de-al treilea ”Întâmplări de pe lângă pădurea arhaică”, roman cu care, de fapt, se și încheie trilogia formată, de fapt, din trei structuri aproape independente, în totalitate, și care pot fi lecturate și separat, ultimul fiind construit pe tema pădurii arhaice și a întâmplărilor forestiere și cabaniere, inclusiv familiale. Un tom de peste 500 de pagini cu care, de fapt, se și încheie Trilogia formată, de fapt, din trei structuri aproape independente, în mod total, și care pot fi lecturate, totuși, acum, și separat... Fapt care nu era posibil, într-o structură inițială legată.

Terminând cartea ”Miei albi sau Ulițele cele vechi ale cerului”, în forma inițială, m-am gândit să scriu și continuarea, denumind astfel cele trei romane rezultate, drept ”TRILOGIA CERBILOR” și așa a ieșit acest șir de trei romane, în trilogie, din care primele două sunt o regândire a romanului ”Miei albi sau Ulițele cele vechi ale cerului”, dar pe un palier lărgit și separat, bi-contexetual. Ba chiar pe trei sensuri...


”Ulițele cele vechi ale cerului” - această primă carte este, de fapt, o oglindire romanescă a mitului foarte vechi al baladei Miorița, încercând să stau cât mai aproape de baladă, poate cea mai răspândită, de pe aceste plaiuri foarte deosebite, nefiind tratată, consider, suficient, pe teme de roman, în literatura română, de până acum, în mod foarte apropiat de ideea Mioriței, în originalul baladesc, care însă a fost depășit printr-o dublă expunere tragică: atât a bărbatului, cât și a femeii. Primul roman, ”Ulițele cele vechi ale cerului”, este construit, de fapt, după povestea frumosului cioban, pe nume Emilian Păun, fiul lui Ioan, tot cioban, la rândul lui crescut în ciobănie, și al Horației, ținta de scris fiind în explorarea în adâncime a baladescului original și a Mioriței, balada românească atât de răspândită și de cunoscută, până azi, venind ca un omagiu deosebit, acestui mit foarte larg și de o deosebită importanță.

Cel de-al doilea volum ar cuprinde o poveste idilică și fantastică țesută tot pe margine de mit, acela al Cerbului Fantastic. Romanul, cel de-al doilea, se intitulează, așadar, ”Lumea cea bună a cerbilor”, fiind, de fapt, o înlănțuire romanescă, pe tema atât de permisivă a interpretărilor metaforizante, după mit și după fir vechi, legendar. Dar care a fost îmbogățit, mult, după mitul păgân și vechi românesc, neprezent în creștinism, suficient de mult... Și, de aici, permițându-mi să lucrez, foarte mult, tot pe mit și să îi acord noi valențe, absolut niște haine proprii, mai noi. ”Lumea cea bună a cerbilor”, adică cel de-al doilea volum al autoarei, este o reluare puternică a Mitului cerbului, de această dată, tratată în mod mai individual, printr-un roman separat. În același roman secund se mai tratează, printre altele, și mitul Castelului (Palatul mortuar), după o imaginare personală și unică prin subiect, în Literatura română, de până acum.

Volumul, cel de-al treilea, ar cuprinde continuarea unei povești de viață, cu un oarecare tragism, pe care m-am străduit, din toate puterile, să îl păstrez foarte autentic, netrădând subiectul sau tema... Prin personajul Esmina Caterina Badea, fiica unui învățător sătean, introdusă în mediul pădurii arhaice, nu fără peripeții și nu fără a cunoaște pădurarii și în special pe Smaranda Oana Pintican, numită, colocvial, și ”Pădureanca”. Și, de aici, urmând toate peripețiile, inclusiv în familia lui Emilian Păun, ciobănașul cu peripețiile sale, tratate în primul volum.

De asemenea, în roman există și unele menționări de situație reală, pe teme mai atipice și neadaptate neapărat sinoptic și cronologic, ci numai ca apariție simbolică, fiind tratată, punctual, o situație de război... Fapt care mai mult este numai de prezență simbolic contextuală și foarte subiectiv și minimal redată...

Al treilea volum este inspirat pe o pistă pe care am auzit-o întâmplător ”Busuiocul cerbului”, și care m-a inspirat, inițial, după ce terminasem ”Miei albi și Ulițele cele veche ale cerului”, și atunci cu o parte secundă, construită pe mitul cerbului. Desigur, m-a impresionat apoi denumirea legată de busuioc ”busuiocul cerbului”, apoi, chiar găsindu-mă pe mine însămi în a desacraliza o denumire care până la urmă poate fi împinsă, prin țintă de roman, într-o sferă chiar mai de blamă, fiind, de fapt, ”celălalt busuioc”. Plantă vindecătoare, dar și non-vitală și pe de-a-ndoaselea.

Cartea (volumul I.) conține și unele păreri cuantice, care sunt introduse, contextual, ca fișă de analiză, în preajma personajului Mioara Ștefan, profesoară...

Ar conține, real, anumite explicări și dezvoltări proprii de păreri anterioare, acestui moment, cu privire la domeniul fizicii, o pasiune de-a Autoarei, din alte două/trei cărți care conțin, deja, aceste aspecte, ca și postulate generale și păreri, cartea de față fiind ca o explicitare mai holistică și o demonstrație subiectivă, așadar, a unor postulate deja enunțate, în mare parte. (”Crini pe o felie de pâine”, Iași, 2016, ”Se iubiseră mult într-o rază de lună”, Timișoara, Editura Eurostampa, 2020) și niște păreri cu privire la unele aspecte fizice - spațiul cosmic cu masă - idee introdusă scurt, de pildă, și în beletristică, anume în cartea ”Lună de mălai, a lui Mihăiță” însă numai foarte sumar și numai simplu sugestiv, după cartea ”Se iubiseră, mult într-o rază de lună” (2020). Cartea prezentă (volumul I.) conține și unele idei fizice și a unor păreri pe ecuație – ca păreri personale și ca optică personal nouă, dar deocamdată numai, cum spuneam, păreri proprii, opinii cât se poate de reale și dezvoltări personale proprii, încă neuniversalizate în accepțiunea generală și în optica de fizică generală și de sferă de fizică cuantică. Cu toate că pot afirma, că validarea de timp și mediile fizice, ar fi un plus considerabil și deplinătate, de după concepere. Prin confirmarea, validarea generală. Și așteptându-și, posibil, aprobarea, după această pasiune a autoarei, Fizica! - Necesitând aprobare și validare prin accepțiune generală, a conținutului de fizică, emis în cele 3-4 cărți, de autoare. Una dintre păreri, ar fi că, de exemplu, cosmosul poate fi privit ca și o formațiune cu masă – trăsătura de a fi elastic fiind legată de o formațiune care l-ar asemui cu o pânză cuantică de masă – ca și cum ai lăsa oul într-un vas înfierbântat, ideea cosmosului de masă, și nu a golului! Apoi, ideea că lumina are, desigur, cel mai probabil, o masă infimă, astăzi se crede, însă, că masa luminii este zero, fiind însă emitentă de energie, eu o văd ca neputând avea valoarea zero, ci numai apropiată de această valoare, însă de dimensiune foarte mică – ideea este mai veche de-a Autoarei, că lumina ar avea masă, fiind cuprinsă, mai sumar, încă din cartea din anul 2016 (Crini pe o felie de pâine), dar numai ca inserție în proză și ca părere, acolo, eu încerc, azi e mai bine analizată, fiind serioasă de-a lungul timpului. Dar și, de pildă, alături de aceea că cosmosul ”este finit” și cosmosul e delimitat (2016) (în ”Crini pe o felie de pâine” – ca părere, de dialog) tot ca inserție în documentul de proză, așadar, încă din anul 2016. Se pare că astăzi mi se dă dreptate, de FIZICĂ, cu privire la acea idee, din anul 2016, fiind azi o unanimă părere în fizica modernă, o accepțiune după părerea multor autori. Normal, dacă cosmosul este o entitate de elipsă, care are un început – centrul de Big-Bang, dar și margini – capetele universului – deci nu are cum să fie decât finit – fapt foarte lesne de înțeles, contrazicându-l pe Albert Einstein, încă de la bun început (2016, 2020). Însă cea mai lesne de înțeles explicație este că infinitul nu poate exista pe distanțe mari – spun eu – pentru că ar produce megacasări de materie– aceasta fiind o explicație de excludere rapidă a posibilității unui univers infinit – ideea explicată îmi aparține din anul 2020 (cartea: ”Se iubiseră mult, într-o rază de lună”) – Universul s-ar sparge dacă ar fi infinit (idee conținută, în proză) și universul are margini prin sine, prin începutul său prin continuitate și prin sfârșit (explicați primă, 2016).

După o constatare, lanțul de romane conține cuvinte și expresii vechi și alte forme arhaice, regionalisme, scurte repetiții contextuale, cuvinte vechi sau poate folosite cu sensul de a reda parfumul specific, cu o notă personal particularizată, în mod evident, dar clară, evidentă, așadar, în ceea ce privește tradiționalul religios, chiar și cu o nuanță para sau non-religioasă, dar de inducere și încredere, foarte evidentă și în romanul de față, unde se urmează de fapt același traiect, după mit. Cu particularități de zonă și de vechime, de trecutul zonei populare, conservată în ani în zona țărănească specifică. Acțiunea romanului este mult idealizată, autoarea referindu-ne la niște prototipuri sătești de simbol românesc, însă și de specificitate, nuanțe care, probabil, la vremea respectivă, existaseră, în Ardeal sau în zona de nord a țării și Maramureș, însă totuși puțin idealizate, cu unele nuanțe potențatoare ca de la loc ideal, simbolic, de specificitate conservată și foarte conservatoare, păstrată bine, dar încă și mai mult. În românismul autohton și simbolic de sorginte românească. Unele nume proprii țin, însă, exclusiv de roman ”Bogdana Mihai Clițău”, ”Esmina Caterina Badea”. Având, așadar, cred eu, rezonanțe deosebite.

În romane, apar unele dublări întâmplătoare de nume, Nană, Ană, Mihai Marinescu, Mihai Fornea, Laura Andreescu, Laura Voinea, Eleonora Manea, Anton Manea, Hermina - (și) după romanul scris și apărut în anul 2016, ”Crini pe o felie de pâine” sau și după romanul ”Pasul roșu al zilei” (2016), care sunt numai ca apariție întâmplătoare, constituind o excepție și o tehnică ca de subliniere numai pentru redarea de o minimă importanță, ba chiar neimportanță, cu privire la unele personaje numai secundare, importanța lor mică, în contextul scrierii romanului.

Focalizându-se, de fapt, realitatea apariției unor personaje adiacente numai secundare, în acțiune, și a căror repetiție de nume nu este atât de importantă, contextual.

Mă înhămasem, de fapt, în anul 2019, să continui să scriu la romanul baladesc și idilic ”Miei albi sau Ulițele cele vechi ale cerului” și nu m-am gândit că această muncă, din carte, se va fi continuat înspre o trilogie, adică un set de trei volume de proză. Vorbim despre ”Trilogia Cerbilor”, există, așadar, o continuare, în cel mai natural mod, și firesc, născându-se cât se poate de cursiv, în consecutivitatea iscată la timpul ei cel mai firesc și mai natural.
Este multă încântare, de fapt, să se lucreze cu miturile, fiind un fel de lut mare arhaic, care, descoperit, de unde stă ascuns, iar după ce este modelat în mâini, își păstrează dar și își surclasează, propria-i unicitate...

Desigur, aceasta, scrierea, ar fi ca o mare ambiție, pe care încerc să o împlinesc, măcar în mod parțial. Fiind axată, această două carte din Trilogie, cu precădere, pe metaforă, alcătuire metaforică și de explorare a mitului.

În special, am fost fascinată de vechiul mit al Cerbului, pe care l-am și tratat, așa după cum am crezut de cuviință, în acest nefortuit proiect pentru un al doilea volum, reașezat, cu precădere cu tematică veche de mit. Reluată prin volumul II. al Trilogiei.

De fapt, tot ce se scrie se poate încadra, ușor, holistic, sub aceleași orizonturi tematice. Eros. Sau Ethos. O punte Eros, o alta Ethos, ba chiar și aspecte ce țin de Thanatos, manifestându-se triplu, prin cele trei romane, care se pot descoperi, foarte bine, cu puțin efort, și independent. Însă, totuși, care mai bine se pot desluși, dacă sunt privite ca un tot unitar și complex gândit. Așa cum a fost și intenția Autoarei, de a întocmai urmări această poveste amplă, pe parcursul a nu mai puțin de trei cărți. Care, prin anumite inserții ajutătoare, cu rol de legătură, se pot citi și independent, cu bine.

Apoi, orientându-mă pe teme de familie. Fiind o persoană care nu a cunoscut atât spectacularul, ci numai exemplele din jur, femeile prietene cu copiii lor, împlinirile acestora, care încântă, neîmplinirile care sunt în patos. Trăind un fel de epopee și vise curgătoare, care au impresionat-o, inima, empatia, după poveștile relatate, după traiectele deosebite și exemplificatoare.

Acțiunea romanelor este, reiterez, pastorală și mult idealizată pastoral, autoarea referindu-ne la niște prototipuri sătești de simbol românesc, însă și de specificitate, nuanțe care, probabil, la vremea respectivă, existaseră, în Ardeal sau în zona de Nord a țării și în Maramureș, însă totuși puțin idealizate, cu unele nuanțe potențatoare ca de la loc ideal, simbolic, de specificitate conservată și conservatoare, dar încă și mai mult. În românismul autohton și simbolic de sorginte românească. Acțiunea din cartea (cărțile) de față este pur fictivă și de ficțiune pe temă idilică și populară. Orice asemănare cu unele nume sau persoane reale este necăutată de autoare și este pur întâmplătoare, apărând în carte numai de necesitatea unor nume, necesitate neparalelă. În nu mai puțin de 9 romane, de până acum, și în aproximativ 1.200 de pagini, în romanele de mai sus, apar dubluri cu unele persoane din viața reală, direct sau conex, fapt pentru care îmi cer scuze, îmi pare rău, dar numele din limba română sunt limitate și aria de acoprire a celor 1.200 de pagini m-a obligat să folosesc, corespondent ca număr, și nume proprii.
Unele capricii, mai ales de structură și gândire prin frază, sunt considerate necesare, mai ales în structurile cauzale, vrând să imite o vorbire (sau scriere) cu tipic mai vechi, arhaic.

Cartea este una care cuprinde mituri esențiale românești. Așa după cum ”Miei albi sau Ulițele cele vechi ale cerului”, romanul inițial - ar fi fost cuprins Mitul Mioriței, Mitul Cerbului și Mitul ”Luparilor”, ca mit transformat, iată se reiau anumite punți de legătură mitologice, adăugându-se, de pildă, și alte numeroase povești. De exemplu, la începutul romanului, mi-am propus, ca autoare, să ”traduc” în proză și idei mai vechi dinspre alte sfere, pe care așadar le-am parcurs, într-un mod personal. Prefer să scriu și să vorbesc pe astfel de teme, plăcându-mi foarte mult miturile. Se întâlnesc, în Trilogie, astfel, mai multe teme, legate și de astfel de subiecte: Luna și Soarele, Miorița, Mitul Cerbului românesc, Mitul Gheonoaiei, Mitul plantelor vindecătoare, Dragostea, Mitul baltagului, însă mioritic, Mitul omului isteț, Mitul luparilor, Mitul voinicilor, Mitul fântânii, Mireasa, Fata bătrână, Mituri clasice: Sărbători și taine de Biserică... Mitul pădurii cu valențe magice și deosebite, pădurea arhaică, Macul (adormitor), Castelul mortuar și palatul, Steaua, Mitul Cerbului fantastic, Cerboiaca și cerbul, Familia, ca unitate deosebită, Biserica, Obiceiuri și superstiții, Maternitatea, Copacii sfinți, Animalele fantastice, Cerbul românesc și oaia, pe pământ românesc, Busuiocul și busuiocul cerbului, Mitul lui Pan (Al iluziei ) legate de oaia cu părul de aur și vânătoarea cerbului, alte mituri... satul, tradiții sătești, superstiții, poveștile satului, fabulațiile lui...

Isprăvind și reluând apoi, ca țel scriitoricesc, planificat, poate, îndelung, cartea ”Miei albi sau Ulițele cele vechi ale cerului”, m-am gândit să scriu și o continuare, așa născându-se trilogia pe care am denumit-o ”TRILOGIA CERBILOR” formată, așadar, din nu mai puțin de trei romane. Mă înhămasem, de fapt, în anul 2019, în a continua scrierea la romanul baladesc și idilic ”Miei albi sau Ulițele cele vechi ale cerului” și nu m-am gândit că această muncă, din carte, se va fi continuat înspre o Trilogie care ar fi devenit, de fapt, amprentată și foarte independentă, adică un set de trei volume de factură ”roman”.

Vorbim despre TRILOGIA CERBILOR, există, așadar, o continuare, în cel mai natural și firesc mod, a cărții din 2020, născându-se, așadar, cât se poate de cursiv, tocmai această Trilogie, la timpul ei cel mai firesc și mai natural, ca scriere și ca apariție editorială. Romanele se pot citi, toate trei, și individual, însă sensul deplin și complet este realizat numai prin legarea lor și lectura lor de factură completă sau holistică și de legătură. Care le valorizează, în adăugire.

Cu speranța întru o bună receptivitate a informațiilor de mai sus, cu respect pentru comunitatea scriitoricească, prieteni întru literatură română,


Iulia ELIZE, Autoare...

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!