Comentariile membrilor:

 =  "!?"
Anda Andries
[02.Oct.05 19:06]
Este doar cetatea in care stam închisi de bunavoie!
Poate cã nu existã, dar noi (încã) existãm?!...

"Când catedrale vechi produc șuruburi
când bunãtatea e un fel de câine
de coama leului atârnã struguri
Venus din Millo ne împarte pâine"
Dresaj - Mircea Dinescu

 =  Andei, o exclusivitate pentru considerația care mi-o partă
ioan peia
[02.Oct.05 19:06]
Tu nu mai exiști, vai, nu mai exiști
te-ai rîntors în somn și în bacterii
în stampe uitate cu vechi anarhiști
în prinții romantici ai vechii Iberii

Cât sânge coboară din templele fricii!
un soare vomită lumina pe-asfalt
călăul își strigă pe nume complicii
și cad ghilotine, și cad din înalt

Eu n-am să mai fug, căci unde să fug
când lava flămândă se-asmute pe străzi
când filele nopții se-aruncă în rug
când merg șobolanii-n hăitașe parăzi!

Și timpul e, parcă, linșat de neant
și aerul are pistrui cancerați
și cad ghilotine, și cad din înalt
și-mi vin șobolanii, rânjind, pe-omoplați

Și strig ca-n coșmaruri și nu-mi pot urni
nici mână,nic craniu, nici somn, nici bacterii
căci nu ami exist în a fi, a nu fi
ci-n prinții romantici ai vechii Iberii

 =  Tãcute, cuvintele mele!
Anda Andries
[19.Aug.04 22:55]
Prea onoratã, dragã Ioane!

de aceea vorba ta-i ca o vioarã
și brațul tãu liman de-adâncã pace;
când te presimt, se despletesc pãduri
și luna în fecioarã se preface.


 =  nu mă pot hotărî
Mihaela Maxim
[20.Aug.04 11:19]
ce-mi place mai tare... poezia...care din ele? cui? toate.
cetatea - parcă stau cu urechea pe ziduri unde foșnește nimicul părăsit.
Dresajul - fain, cu Dinescul lui cu tot.
dedicația - soare pe asfalt, șobolani, "călăul își strigă pe nume complicii"
și nu mai puțin, "pădurile despletite"

 =  Mai scrie!
Ioan-Bogdan Florescu
[02.Oct.05 19:06]
Imi place aceasta poezie. Are mesaj si valoare. Cetatea nu este cum am dori noi, poate ratam clipa pe care o asteptam, poate nu ne sincronizam cu tactul cetatii.

 =  Mesaj alegoric
Adrian Erbiceanu
[20.Aug.04 17:22]
Din nou ma aplec asupra uneia dintre poeziile tale. Mesajul alegoric, dar clar, ar trebui sa dea multora de gandit.
Ar fi nevoie de cat mai multa poezie de felul acesta, angajata, plina de substanta. E site-ul "agoniei" prea plin imbratisari, pupaturi si stelute.
Remarc, o data in plus, usurinta de versificare.
Si cateva mici observatii: Pentru a da o mai mare cursivitate versurilor, incearca sa pastrezi acelasi numar de silabe. E.g: Lucru foarte usor in cazul versului 4 din prima strofa unde, prin contragerea celor doua silabe:"nu are" in "n-are", versul se rebalanseaza. Putin mai complicat este cazul cu versul 1 din strofa a 2-a unde,
schimband accentul din penultima pe ultima silaba, te-ai trezit cu un numar par de silabe (8, in cazul de fata, in loc de cele 9, cu care este scrisa poezia), schimbare de accent care apare si in strofa finala.
La versul:"Copii, pe strazi, nu se-arata", primul cuvant, in cazul de fata, cere trei de "i".
Ioan, de obicei nu dau prea multe lamuriri autorilor de texte de pe site, in special cand este vorba de mici scapari. Dar poezia de fata e prea buna ca sa nu merite atentia necesara. Sper ca ai sa interpretezi mica mea digresiune ca un semn de admiratie.

 =  pierderea cetății de sine
Andreea Drăguleasa
[20.Aug.04 20:23]
Iată-mă la poarta unei noi cetăți astăzi.
Într-adevăr, e o baladă reușită, fie că descrie un miraj sau o realitate.

A.

 =  Domnului Adrian, cu scuze pentru întârziere...
ioan peia
[02.Oct.05 19:06]
E clar ca lumina zilei că versul 2 din penultima strofă este o scăpare de dactilo. Așa e, fac modificarea necesară.
În ceea ce privește versul 4 din prima strofă, am cugetat o vreme asupra lui, dar probabil că o defecțiune de ritm insinuată în mintea mea, m-a determinat să optez pentru varianta din text. Luând-o băbește, v-am dat dreptate. Fac și aci corectura potrivită. Mai greu este ( așa cum, dealtfel, corect ați sesizat) cu versurile 2 și 4 din strofa 2. Acolo voi prejudicia grav sensul dacă încerc să m-ating de ceva. Nu știu, să vedem. În privința versificației, așa este: uneori mă suspectez de, cum să-i zic? seducționism prozodic!!... dar îmi sunt atât de organic inserate în structură măsura, ritmul, rima și claritatea sensului, încât, chiar și atunci când mai cobor în tenebre și cuvântul se întunecă și devine mai obscur, chiar și atunci ( veți vedea...) aceste zeități, cărora șerb le sunt, mă trag de mânecă, chemându-mă la ordine.
În privința corecturilor, am mai spus-o, pare-mi-se: mai bine vede cineva din afară "greșalele noastre cu voie sau fără de voie"! Iacătă, cazul de față! Ar fi trebuit să observ, după postare, greșala făcută. N-am văzut-o! De aceea e necesar "un cap limpede"! Odată intrată melodia în sinapsele autorului, orbul găinilor îl lovește! Nu e prima dată când mi se întâmplă, deși silabisesc la recitire, pentru a nu-mi scăpa ceva. Asta e! Evident că nu mă pot supăra pentru sugestii ( cine se supără, îi tăiem nasul!) pentru că, odată expusă ochiului public, o creație devine cam un fel de proprietate comună, autorul începând de-acum să intre într-un con de umbră: un simplu nume adunat pe-o carte, nu? Creația ( cam pretențios spus, dar nu găsesc altă rimă!) fie ea majoră sau minoră- asta decide timpul și împrejurările-, "creațuinea", zic, începe să-și traiască propria viață. Și n-are de ce să fie bosumflată dacă cineva îi mai îndreaptă cîte un nur rebel și cam nepotrivit pe frunte. Oricum, mulțumesc pentru interesul aplicat pe care-l acordați acestui mod de a trudi pe cuvânt, atât în ce vă privește, cât și în ce mă, pentru că, fără să vreau să supăr pe nimeni, prea ușor s-a uitat că sunt vreo două mii cinci sute de ani de când clasicii greci au descoperit armonia și cuvântul "gravid de sens", cum ar spune Zeul! Eu nu susțin că trebuie să ne întoarcem acolo, Doamne fere! Dar nici să batem câmpii fără grație, prin îșiruiri, care de care mai abracadabrante și mai pustiite de fior. Glosolalia aceasta de consum federativ, adulată prin parti-priuri de radio-șanț și încărcată de hilare prețiozități, nu păcălește pe nimeni. Harul se poate simula, dar cade în genunchi la aproba focului. Sacru, vreau să zic! Toate gândurile bune!

 =  Anreei, pentru laconism și inspirație
ioan peia
[02.Oct.05 19:06]
Formidabil, Andreea! M-ai pus în genunchi cu găselnița asta! "Pierderea cetății de sine"!! Oho! Invidie mare la băiatu'! Uite că mie nu mi-a trecut prin cap... Copyright? Mulțam pentru cuvintele frumoase. În privința bibliotecii tale, am avea ceva de discutat, apropos de un poet insinuat pe-acolo, dacă nu e cu supărare!...Cele bune!

 =  Spășit, revin
ioan peia
[02.Oct.05 19:06]
Tot o dădui chix! Scuze ANDREEA!!...

 =  Oficiile necesare
ioan peia
[20.Aug.04 22:00]
Mihaela, Ioan-Bogdan, Doamne ce de oaspeți de seamă! scuze de tăcere, dar scriu la 4 mausuri și stau prost cu distributivitatea atenției și mersul tehnicii. De două ori onorat!

 =  nivel
Elia David
[20.Aug.04 22:01]
Am citit o mare parte din poeziile postate si ma declar incantata. As zice ca si unele comentarii ar trebui postate separat :)- datorita bogatiei de idei si acestui mod transant de a marturisi un real crez poetic. Ce nu inteleg este cum de nu ati fost promovat de la nivel 0 la nivel cel putin 100. Personal, consider ca il meritati pe deplin, chiar daca sunteti de atat de putin timp printre noi. Mult succes in continuare.

 =  Elia
nichita victoria
[02.Oct.05 19:05]
Elia, am spus de cateva ori...si zic iar: va primi nivel abia dupa terminarea votarii la concursul de vara, poezie.

discutat cu el despre asta:)
normal ca merita...stiu acest lucru bine, bine, bine.

 =  Multumesc, Nichita
Elia David
[20.Aug.04 22:44]
Scuze, Nichita, nu am stiut - iti multumesc ca mi-ai adus la cunostinta un lucru care nu poate decat sa ma bucure, acum, dupa ce mirarea mi-a fost spulberata.:)
In cazul acesta, felicitari, Ioan Peia.:)

 =  Elia, ce nume frumos! Pentru frumusețea lui, această mică fandare
ioan peia
[20.Aug.04 23:23]

Eli... Eli... Eli... lama sabachtani
Cum se sparg în râpa vremurilor anii !
Cum se mai usucã iarba peste câmp
Iar tu stai în poartã nevãzut și tâmp !

Și privești spre dunga zãrilor târzii
Cum se pierde vântul printre sihãstrii !
Și privești spre dunga zãrilor deșarte
Cum se pierde vântul peste nori, departe …

Cum, pe crucea vremii,-ncãrunțesc castanii –
Eli... Eli... Eli... lama sabachtani!


 =  recuperandu-ne cetatile
Bianca Iulia Goean
[20.Aug.04 23:10]
Cred ca de mult nu m-am mai abatut pe o poezie in stilul acesta, si, desi ma simt mai acasa in alt gen, nu pot sa nu te admir, deopotriva in frumusetea cu care ne spui aceasta poveste, ca si in trezvia cu care ne tragi de maneca...
m-a atras indeosebi imaginea postasului, si m-a dus, inevitabil, la fantasticul film "Postasul".

 =  Auguri, Bianca!
ioan peia
[20.Aug.04 23:20]
Poștașul- moira cu misivele sale neștiute! Bucuros de semn!

 =  redăltuit pe ici pe colo
ioan peia
[20.Aug.04 23:25]
e mai bine!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !