Comentariile membrilor:

 =  Încetineala timpului
Anton Potche
[01.Mar.09 23:49]
Servus Adrian!

Angoasa este de fapt o neliniște interioară, o formă inconștientă a unei frici, generată de un factor exterior. În cazul eseului tău – foarte scurt, dar cu atât mai concis - fenomenul consumului este izvorul declanșării angoasei, și ea o formă a agoniei.

Până acum dorința de a poseda diferite obiecte sau posibilități a putut să fie împlinită într-o anumită măsură. Problemele apar abia în perioada unei crize economice, când mulți oameni trebuie să se descurce de azi pe mâine cu venituri reduse.

În Germania trăiesc două, trei generații care s-au obișnuit sau au crescut fără restrângeri forțate cu consumul. (Vorbesc bineînțeles de o majoritate a populației. Există și mulți care nu au beneficiat nici până acum de folosurile economiei de piață de factură socială, practicată în această țară.) Și mai grav este faptul că toate conceptele de conducere a diferitelor unități de producție se bazează pe principiul câștigului fără doar și poate – cât mai mare într-un timp cât mai scurt. A produce cu același personal mai puțin pe o perioadă mai lungă, poate chiar pentru totdeauna, este o necunoscută pentru managerimea germană.

Filozoful Carl Friedrich Freiherr von Weizäcker (1912 – 2007) a atras o dată atenția în sens figurat că societatea capitalistă nu va avea viitor dacă omul nu descoperă încetineala timpului. Astfel de idei filozofice au deocamdată doar puține șanse de a fi auzite, nici de consumatori și nici de posesorii mijloacelor de producție.

Este totuși îmbucurător faptul că există oameni tineri care gândesc în mod asemănător. Acest eseu este din această privință o rază de speranță – ein Lichtblick.

Ingolstadt, 1 martie 2009
Anton Delagiarmata

 =  Va multumesc domnule Potche
Iuga Adrian
[02.Mar.09 06:40]
Va mulțumesc domnule Anton Potche pentru parcurgerea "scremutului" cum imi place să numesc această schiță.

Nu vreau și nici nu sunt în măsură să critic vreun sistem economic X (în cazul de față cel capitalist), tot ce pot reda este felul în care un simplu om receptează și interprează realitatea. Mi-e greață de toată frenezia asta a consumatorismului. Pe de o parte admir intervenția mecanismelor psihilogice ale pieței (reclama), pe de alta, e abominabil să trăiești hipnotizat de mirajul produselor. Justa măsură, moderația, bunul simț unde au dispărut?

Am creat o societate unde e de bun simț să cumperi fără nici o noimă și doar de dragul de a cumpăra. Hedonismul acesta cu siguranță s-a perpetuat poate și în Antichitate, dar astăzi vorbim de cifre, sume, tranzacții exponențiale.

 =  Am să revin
Nicolae Diaconescu
[02.Mar.09 08:46]
E o analiză generală, nu învingi globalizarea globalizând. Apoi de ce "noi eșantioane morale", când cele statuate în milenii rămân valabile. Societatea de consum ca realitate generalizată nu întunecă total inteligența umană risipită la nivel individual. Pe marginea acestui fluviu sunt sigur inteligențe care îl pot controla. Se sustrag magiei consumiste. Nu pentru toți "Dumnezeu a murit". Vectorul pozitiv e să-i găsești pe aceștia.
Vezi în text "un antrenament al cărui intensitate"!

 =  lecturi
Elena Malec
[02.Mar.09 09:31]
Ca venind de la un student la Filosofie, acest "eseu", mă așteptam să regăsesc trimiteri bibliografice la studii și lucrări pe tema alienării în societatea de consum și mai exact pe caracteristicile acestei societăți.
Școala de la Frankfurt, cu Herbert Marcuse a dat o exceptională lucrare: Omul unidimensional. Erik Fromm analiza încă din anii '50 fenomenul alienării în societatea capitalistă americană în lucrarea The Sane Society.
Că ești tânăr sau ca abia acum a ajuns consumismul în România nu e scuză.Filosofii vorbesc de aceste aspecte la nivel uman, social, economic, politic, cultural de mai bine de 60 de ani.Citește și te documentează mai întâi.

 =  Replică
Iuga Adrian
[02.Mar.09 21:50]
Domnule Diaconescu, judecata de valoare categorică emisă e poate prea categorică. Nu am vrut sa înving globalizarea, ci doar să aștern pe hârtie o impresie. Cred că am acest drept și fără nici o pregătire.

Doamnei Elena Malec: vă mulțumesc pentru sugestii. Fiind student la filosofie, presupun că (vreau să evit o unilateralizare) nu trebuie să cunosc fiecare nume din istoria gândirii umane. Cel puțin spun aceasta acum în anul intâi.

 =  Nu societatea de consum induce angoasa absurdului vieții!
Anton Vasile
[07.Mar.09 12:53]
Problema în eseu este eronat pusă. De aceea profesorul nu a spus nimic. Nu societatea de consum induce angoasa absurdului vieții, ci modul nostru de a trăi viața. Satisfacerea fără limite a tuturor plăcerilor pe care ni le oferă societatea de consum conduce la angoasa absurdului vieții. Din nefericire în societatea de consum copilul este educat pentru satisfacerea în mod irațional a tuturor plăcerilor și capriciilor acestuia: așa se naște omul tiranic.
Încă în urmă cu peste două mii de ani școala hedonistă desprinsă din morala socratică a demonstrat că satisfacerea plăcerilor conduce inerent la lipsa de sens a vieții, la absurdul existenței și instaurarea dorinței de moarte - sinuciderea fiind soluția propusă de școala cirenaică.
Copilul tiranic va deveni adolescentul tiranic și apoi omul matur tiranic.
Ceea ce au făcut părinții pentru copii de la revoluție până în prezent a fost să satisfacă într-un mod irațional, copiilor, orice capriciu, sub cea mai absurdă deviză educativă - ,,ce n-am avut eu, să aibă el!''.
Satisfacerea în exces a plăcerilor sau curmarea bruscă a satisfacerii lor din varii motive, cel mai adesea economice îl conduce pe adolescentul tiranic spre același deznodământ hedonic sau unul similar, va eșua în alcool și drog ori vagabondaj. Cei mai mulți vor deveni din adolescenții rebeli - oameni tiranici, dar unii vor recurge la sinucidere, cum mulți au și făcut-o, din aceeași absurdă cauză a daaaa-ului! pentru orice capriciu fără nici o opreliște din partea părinților.
Nu cei care nu au ce mânca într-o societate de consum găsesc viața lipsită de sens(paradoxal aceștia iubesc mai mult viața și nici nu-și pun problema dacă viața are vreun sens sau nu) ci aceia cărora li s-au satisfăcut fără discernământ toate plăcerile și au suficient timp să mediteze și să se întrebe dacă viața merită trăită. Pentru aceștia orice ,,Nu’’ echivalează la nivelul psihicului cu o adevărată tragedie. În general aceștia nu au nici un scop în viață și omul fără scop( un anume scop este ceea ce dă sena vieții) e la fel ca frunza bătură de vânt; e primul candidat la depresie. Primii candidați la nevroze sunt aceea care nu au un scop în viață și caută doar plăcerile vieții. Când prietena nu-l mai vrea, sau prietenul nu o mai vrea, Nu-l acestora va echivala psihic cu prăbușirea lumii: va recurge în modul cel mai absurd la suicid. S Societatea de consum nu naște absurdul vieții , ci pe omul tiranic. În orice societatea vom trăi e nevoie să adoptăm în educarea copiilor calea de mijloc a rațiunii, să nu le înlesnim noi înșine calea omului tiranic ce-l va determina să alerge la infinit după dorințe mereu mai mari și mereu nesatisfăcute, ce induc plictiseala și chinuitorul dezgust de viață. Dorințele ne prind în capcana non-libertății fără ieșire, decât în neant . Vezi Epictet, Schopenhauer. Numai astfel putem preveni și reduce dramele și tragediile din familie. Numai așa putem elimina pesimismul vieții ce se instaurează încă de la vârste fragede ce provoacă sciziunea psihică și suferința filosofiei absurdului.





Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !