| = promite | marian [20.Dec.05 14:14] |
| inceputu nu imi pare cine stie ce, dar finalul e demn de apreciat.poate daca si inceputu era la fel ar fi fost o scriere buna de la cap la coada | |
| = Marian | Ela Victoria Luca [20.Dec.05 14:25] |
| Ai oarecum dreptate, dar nu pot schimba acel inceput deocamdata. Voi reflecta, iar pentru carte voi schimba cumva expresia, păstrând ideea. Mulțumesc. Ela | |
| = "mai singur cu un trup" | Nuta Craciun [20.Dec.05 16:50] |
| eu zic Ela, ca tu stii sa scri poeme de dragoste, versul acesta de inceput mie imi place, si-apoi prima strofa cu aceea nastere misterioasa a femeii in ceasul bizar in care nimeni nu crede in dragoste, in care nimeni nu iubeste pe nimeni, are rolul lui biografic nu? poezia e rupta din sufletul tau, mai tarziu aceeasi femeie descopera ca „ecoul unor furtuni din golul palmelor”, are acelasi ritm, te poate urmari vesnic: „nimeni nu iubeste aici nimeni nu iubeste acum” exista lucruri cu ciclul inchis, lucruri mirate de neputinta, care se repeta ca un ritual, poate doar marturisindu-le putem obtine o eliberare ... tu reusesti sa calci pe urmele dragostei, sa orbesti rasaritul privindu-l, sa impletesti singura cuib pentru albatrosii unei mari intoarse spre rasarit bine te-am regasit Ela, fie ca furtunile sa faca mai albastru cerul tau drag Anana | |
| = Anana | Ela Victoria Luca [20.Dec.05 21:39] |
| Numai cel care vede în dragoste rostul a toate putințele și neputințele noastre, dincolo de orice biografie, de orice răsărit, de orice fel de scriere, poate trăi dragostea; sau poate dragostea se trăiește prin el. Tu ai un astfle de suflet, altfel nu ai fi simțit aici ceea ce a rămas scris printre cuvinte, cu o anume stângăcie. Mulțumesc, îmi voi păstra albastrul, oriunde aș fi. Ela | |