| = ela | pop marius [04.Oct.05 20:39] |
| pentru ca sa fie alb lumina s-a despletit in culori uneori are gust ce vibreaza torid alteori umbre de fum spice din rani injunghiate de gand dar si trandafir in forma crucilor inchise in ruga templelor regesti pentru ca noi sa stim am primit inima acolo se deschide lumea ce-si are centrul pretutindeni ca o simfonie din presimtiri premeditate aceea stie ca albul e doar reflezie din torent de vid inclestat in beatitudine eterna ca o binecuvantare nemarginita de stari ce prefigureaza extazul... iar tu stii aceasta, de mult | |
| = hotarul unde se face vântul cruce | Erika (Eugenia) Keller [04.Oct.05 22:03] |
| Ca un suflet ținut asa încât să răspândească lumină și vrei să nu-l atingi în adăpostul său de teamă să nu sufere... dar orice adiere o simte și suferă, "mi-e rău de rău să-mi fie și nu mai vine noaptea tremurul dinlăuntru și numai sfârșitul acolo un om intră-n cenușă aici port doliul a ce nu se mai naște" lumina întunericului ca o lumina a fricii unde apa uscată devine amintire, apa de vers devine iluzie, apa proaspătă din fântână - Sentimente "am venit să beau apa fântâna m-a chemat din tine credeam și am urmat firul spre niciunde credeam că nu e nimeni doar ceasul de abanos al spiritului " pierdut rătăcirea miracolului din noi în umbra flacărei sufletești. | |
| = Ela | carmen mihaela visalon [04.Oct.05 22:18] |
| credeam că nu e nimeni doar ceasul de abanos al spiritului batea ora bujorilor in obraji cei ce poarta un dor trebuie sa urmeze firul albastru perfect, dar perfect de bine:) | |
| = Marius, Erika si Carmen | Ela Victoria Luca [04.Oct.05 23:58] |
| Marius, tu ai scris aici un început de poem, într-o deschidere de lumini dinspre alb spre binecuvântare nemărginită. Mulțumesc, m-aș bucura să îl conitnui și să îl treci acolo, în pagina ta. Erika, suflete spre îngrijire, purtate în noi, sau tresăriri, presimțiri, ca o vestire că undeva se întâmplă, și apoi apele din fântână, și apoi vântul cruce, toate au rostuit un fel de zvâcnire a spiritului. Mulțumesc pentru apele toate despre care îmi vorbești. Carmen, dinspre albastru cred că undebva se pleacă, apoi se fac trecerile înspre toate cele, atingând ore de abanos, pentru ca o reîntoarcere spre alb-astru să fie iarăși posibilă. Mulțumesc, cu bujorii nu știu ce să spun, poate doar trandafirii tomnatici. Ela | |
| = Dupa ce ai devenit cenusa poti sa zbori | razvan rachieriu [05.Oct.05 10:27] |
| Starea de rău este o noapte a suferinței care acoperă “hotarul unde se face vântul cruce” și unde ziua luminând bucuriile este îngropată în lacre. După ce ai devenit cenușă prin arderea totală a spiritului, sufletului și eului , poți să zbori poetic eliberat de materia ce ne ancorează de tină, renăscând mereu din materia poeziei. Când “ceasul de abanos al spiritului” bate clipa marilor confruntări cu sinele , ne avântăm “spre niciunde” unde sperăm să găsim totul, însă descoperim nimicul ascuns în aparențe. | |
| = Urmand o directie fara directie | Negru Vladimir [05.Oct.05 13:11] |
| Ma gandeam ca uite chiar si cuvintele se ratacesc in cautarea formei... ce este o poezie care nu e inca "nascuta" decat o neintrerupta miscare, un puzzle in care muchiile se slefuiesc pentru a se compatibiliza estetic si nu numai... raman la parerea ca frumusetea e o marca a sufletului... textul tau nu este inca coagulat suficient... nu si-a gasit o forma stabila pentru a putea sa rezoneze ci reprezinta doar o acumulare exploziva de indoieli... lectorul are tentatia de "a pune mana sa te ajute" dar nu o face pentru ca intamplator sau nu iubeste lucrurile imperfecte :) Oricum, va spun:Aici e o bomba | |
| = Razvan, Vladimir | Ela Victoria Luca [05.Oct.05 13:58] |
| Starea ce se transmite, ceea ce privind in ceasul de abanos al unui om in suferinta, pe moarte, uneori greu este de cuvintat, greu este de primit in sine sinele celui ce se stine. Ceae ce ramine, daca nu cenusa, este spiritul sau, undeva. Niciunde am spune noi, oamenii, aici. Multumesc, ai fost aproape de ceea ce se transmite. Vladimir, intre necoagulare si inform, poate. La "bomba" nu m-as fi gindit, aici e cu totul altceva, o pieire descrisa altfel. Si directia e alta. Lectorul citeste cu proprii ochi. Daca asa slaba este, asa poate a fost sa fie. Imi amintesc insa de un poem al meu pe care l-ai considerat cel mai bun, "Ruga in lemn", si care a ramas fara nici o alta parere. Tin seama de ceea ce imi transmiti, multumesc. Ela | |