= un text ermetic, | Ștefan Petrea [26.Nov.24 15:54] |
bine slujit de metaforă... Felicitări! | |
= un text nereușit | Stanica Ilie Viorel [26.Nov.24 17:48] |
stilistic și fracturat rămâne în el doar simboluri nesusținute și o metaforă ascunsă așa că îl trec la personale, că poezie nu-i nu șterg, din principiu... să fie aci drept exemplu:) mulțumesc, Ștefan! | |
= de apreciat faptul că | Ionuţ Caragea [26.Nov.24 18:13] |
eşti sincer şi îţi poţi vedea propriile lacune. Este un mare pas înainte. Cred că începutul e bun, auderea cenuşii care cade din aripi, dar apoi se vede că te-ai gândit cam mult, că ai forţat lucrurile. Iar sentimentul... lipseşte. Ceea ce ţi-am mai zis deja în unele cazuri. Ştefan a lăsat un comentariu doar de gura mea, fiindcă i-am sugerat să comenteze şi textele altora, aşa cum le spun multora, înspre binele acestui site. El nu ar vrea să supere, dar e nevoie de pătrundere serioasă într-un text. Lui îi place să fie ajutat, dar nu prea se gândeşte la ajutorul pe care îl poate oferi altora... Te aşteptăm cu texte mai bune! | |
= Sclipire furată | Romulus Câmpan Maramureșanu [26.Nov.24 20:17] |
Poem compact, ermetic într-adevăr, (via Ștefan Petrea). Metafora adâncă, devine însă așa cum spui, fracturată, ca o cale ferată unde ideile șine asigură tracțiunea, sclipirea însă este furată de intercalările de tronsoane gri, printre celelaltele de culoarea urșilor de vară. Substanța este de o frumusețe densă, vibrând emoții care ating până și ale mele ruginii, corzi. rcm | |
= las aici forma pe care s-a comentat | Stanica Ilie Viorel [29.Nov.24 01:05] |
Ars se-aude cum cade cenușa din aripi se rupe un zbor într-un amestec de lumini și umbre alunecă peste chipul cioplit în cărbune mult trecut în trupul acesta pe care încă îl porți cu un obraz lipit de soare altul pe umbră nicio bătaie de inimă doar fereastra prin care se lasă văzută pasărea arsă luată cu împrumut din amintiri rămâne scrumul și tu în el de unul singur | |
= fă ceva aici | Ionuţ Caragea [29.Nov.24 08:41] |
cu alăturarea asta: trupul acesta | |
= Ars | Papadopol Elena [29.Nov.24 10:07] |
din aripi se rupe un zbor ca o ploaie de lumini și umbre alunecând peste chipul cioplit în cărbune oare de ce atât de mult trecut în trupul unei morți pe care îl porți cu un obraz lipit de soare și altul de umbră nicio bătaie de inimă doar fereastra prin care se lasă văzută pasărea arsă luată cu împrumut din amintiri rămâne scrumul și tu în el de unul singur Nu știu... ar plăcea această variantă? Spor la scris, Ilie! Zi frumoasă! | |
= Revenire | Papadopol Elena [29.Nov.24 10:11] |
Iar titlul să fie primul vers: Se aude cum cade cenușa | |
= Ars | Papadopol Elena [29.Nov.24 10:45] |
din amintiri rămâne scrumul și tu în el de unul singur Iar în ultima strofă, o altă propunere... din amintiri rămâne scrumul încă fierbinte pentru un timp | |
= limba română | Stanica Ilie Viorel [29.Nov.24 14:30] |
și capcanele sale greu m-am prins care era problema acolo :)) mulțam, Ionuț! * Elena, mulțumesc pentru sugestii la prima vedere, propunerea ta cred că duce spre o altfel de idee, una care se susține și este chiar interesantă voi citi și reciti... te mai aștept cu opinii, chiar și cu intervenții de acest gen, pe text, chiar dacă nu place oricui, eu am ușa deschisă sunt reinterpretări care pot cuprinde perspective interesante, chiar mai reușite decât originalul spor! | |