| = Vasile Munteanu | Ottilia Ardeleanu [02.Dec.09 18:58] |
| Ironie, ură, egoism, lipsă de moralitate, o viață alterată, iată ce scot în evidență versurile punctate pe idei ce converg către același sentiment de repulsie față de ceea ce se întâmplă în imediata vecinătate a omului de azi.Exprimări de genul: „adevăratul deșert se întinde-ntre oameni”, „a păcătui este rutină și are nevoie de justificări de multe principii morale născute mai ales din odihnă”, “cel mai tare ne ucide dorul de-a ne asasina în ordine invers genealogică aproapele”, “ce poate fi mai de râs pentru un bărbat decât roaba lui nesătulă și boabele tale de grâu încolțindu-i între coaste” etc. arată cât de degradată a juns să fie biata noastră viață. Mi-a plăcut mult strofa a V-a, dar fiecare strofă în parte m-a făcut să mă înfior de realitatea cruntă care ne înconjoară. Stil inconfundabil și profound! Cu plăcere, Ottilia Ardeleanu | |
| = o pun și eu aci-așa c-așa se face | slavu diana [03.Dec.09 10:49] |
| nici.....nu stiu cu ce sa incep! 1 duritate , lipsa ipocriziei... 2 lectii de infruntat viata pana ce devine "linia vieții mai neagră decât..." 3 "într-un târziu" ne mintim ca am trait frumos...pana la 10. "și iarna-mparte lucrurile spre o nouă răsărire unul în zeghe poate sub pământ iar altu-n patul și pe perna aceluia o despletită caută pereților un cui de care să atârne poza celui dus ca pe-o icoană mincinoasă: – eh, ducă-se, dar ce-o să zică lumea, o pun și eu aci-așa c-așa se face" fara cuvinte! | |
| = . | Vasile Munteanu [03.Dec.09 20:52] |
| mulțumesc, Ottilia, mulumesc, Diana, pentru lectură și pentru semnul despre. | |