| = un maine | Dana Stanescu [13.Mar.05 16:44] |
| inceputul nu trebuie sa fie zdrente, trebuiue sa fie ca un rasarit :) ma intreb, de ce ai folosit melcul? o lume nascuta batrana, o lume cu linistea grea, o lum ein care iti e dor si teama in acelasi timp. o lume in car esa poti spune totusi STOP CADRU | |
| = stop cadru: ușor de citit | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Mihai, miști cadrele din "păduri virgine" în sahare (aici aș fi schimbat un pic) și, după un început stângaci, desfășori o frumuoasă curgere: "nu pot suporta liniștea îmi face bucățele auzul" apoi se-ncurcă firele în "melcul nebun" ce proiectează viteza pe un ecran panoramic, dar se descurcă iar firul poeziei când spui: "mi-e rău de bine de tine de când m-ai luat pe datorie de la moarte mi-e sete sa mai mor puțin numai să mai pot fi cu tine" (Aici rămn un pic mai mult în cadru, căci îmi place imaginea și gândul tău elegant trăit) Și după câteva cadre la care nu adaug deocamdată nimic (ba da, imaginea curcubeului pe armură mi-a plăcut), ajung la ultima imagine, reușită: "pe cristalinul unui mâine cu tine" Pe mâine, Mihaie, cristalinul meu te întrezărește ușor. :)) Binețe, Ela | |
| = ... | Feronia [13.Mar.05 20:35] |
| Daca "față în față cu zdrențe de începuturi" puteai visa ca-ti vor creste aripi cu siguranta ai nimerit drumul cel bun. Putin te contrazic: cel ce poate visa asa nu are nimic in comun cu lumea "născută bătrână"... Am adoptat aceeasi viteza de proiectie imprimandu-mi pe retina (si nu numai)urmatoarele versuri "mi-e rău de bine de tine de când m-ai luat pe datorie de la moarte mi-e sete sa mai mor puțin numai să mai pot fi cu tine mi-e din nou soare de tine" Imaginile au ramas acolo. S-au proiectat, reproiectat... Ultima strofa mi-a parut putin lungita dar depinde de perceptie. "Stop cadru" | |
| = multumiri | Vasile Mihai [13.Mar.05 23:27] |
| Dragele mele, In primul rand vreau sa va multumesc pentru ca ati deschis usa versurilor si gandurilor mele cu atata delicatete si suflet. Dana, cred ca stii acum ce e cu zdrentele acelea, inceputul trebuie sa fie ca o eliberare, sau cel putin asa a fost in cazul meu. Feronia a intuit cum e cu visul aripilor dincolo de zdrente :). Pana si melcul are rolul lui acolo, mai citeste o data si o sa vezi ;). Teama si dor, da... Dar nu pentru multa vreme :). Ela, ma bucur mult ca ti-a placut, macar partial. Melcii intotdeauna incurca itele, nu? :) Dar si melcul, si padurile, si saharele au cate un rol de jucat... Poate mai las sa se sedimenteze cateva zile, sa vedem ce facem cu inceputul, pastrand totusi simbolurile. Feronia, ai dreptate cu ultima stofa, e putin intinsa. O sa o comprim putin. In rest, ce sa iti mai spun? Ai intuit bine sensurile si ma bucur ca ai pastrat cateva dintre imagini pentru a le proiecta si reproiecta... Va mai astept, cu drag, Mihai | |