Comentariile membrilor:

+ "un loc de frunte la pagina ortopedică"
ioana cheregi
[27.Feb.05 16:36]
ce mă fac cu tine? îmi smulgi steluțe și aplauze și zâmbete...cred că am ghicit cum e julieta...

aici este un poem. bun. foarte bun. cu rime aleatoare în puncte cheie. adică spun și ele ceva. ce era nespus. un surâs puțin ironic. mai mult ironic. iubita indiferentă, dar nu absentă . nu.zurrr! da. poștașul sună odată, de două ori...
ai noroc.ai un colet. fericire.de ocazie. dar fericire...
...și felicitări!

p.s. cu ramburs.

 =  erată
ioana cheregi
[27.Feb.05 16:41]
în loc de "poștașul sună odată" a se citi "poștașul sună o dată"

+ Sfere joaca sotronul printre patrate
Albu Vladimir
[27.Feb.05 18:16]
Un poem cu o atmosfera crepusculara ce se "degradeaza" in forme uneori antitetice dar cu o putere de sugestie deosebita...
"aș ocupa un loc de frunte la pagina ortopedică. om cu oase transparente. de înger post-mortem"

"caloriile aleargă prin încăpere ca lăstunii primăverii în jurul abajurului ceresc"

"sunt romantic acum. umblu printre lucruri cu armura întoarsă pe dos. ca să nu fiu recunoscut. mă rănesc uneori"

Doar cateva dintre imaginile care recomanda acest poem.

 =  "marca: ilegitim love"
Irina Popa
[27.Feb.05 19:05]
Ioan, rimele sunt doar treptele unei așteptări măsurate, cât să se degreseze eroii lui Shakespeare...Dacă stau și mă gândesc bine, cu toții suntem datori vânduți.

Cu drag, Irina

 =  ioan
Carmen Mano
[27.Feb.05 19:15]
spune-mi, perplexitatea e reversibila?
ca sa stiu la ce sa ma astept si de acum inainte, cind intru in pagina ta
forta si talent
felicitari

 =  ascult tumult ocult
Stefan Livia
[27.Feb.05 19:30]
nu știu dacă ți-am spus că îmi place felul tău de a pune punct. după cuvinte :)
"om cu oase transparente. de înger post-mortem. trase în țiplă." - secvență atât de sugestivă, că am închis ochii și am fâșâit țipla. acum descânt ocultul tumult.
Plăcut mult.
Livia

 =  titlul
Batâr Adina
[27.Feb.05 20:12]
nu e voie sa spun ca e un text genial nu? o dau in clisee.. m-am impiedicat, am intrat direct in "miezul problemei" si voiam sa zic de titlu - interesanta combinatia "iubita indiferenta" - adica daca e iubita, e si indiferenta? sau e iubita cu indiferenta, indiferent de iubire? :) oricum ideea ati punctat-o bine prin " - "
in rest, plecaciuni

Imparateasa

 =  Ioana, Vladimir, Irina, Carmencita, Livia., A-din-a,
ioan peia
[27.Feb.05 22:14]
Ioana,
Dacă cerul tău se înclină așa des spre mine și, zurrrr! stelele o iau de-a valma către margini, atunci musai că va trebui să-mi fac mâinile căuș și să le umplu cu argintul abia mijit al acestei primăveri. Ai un colet...
P.P.S. Aista-i rambursul.

Vladimire,
Finule, văd că ții musai să mă scoți dator cu una stelată Jim Beam, pusă pe orbită după toate regulile astronauticii! Da' las' că te prind io la Borta-Fierbinte, să te văd cum te descurci cu o hangiță de cinci stele, comandă specială. Pentru nașu'!...

Irina,
Așa e. Toți suntem datori! Numai că unii cu ceva mai mult noroc. De deferență.

Carmencita,
Da. Este absolut reversibilă. Cât despre talent, tu ai putea împrumuta la toată lumea. Mie, primul... cum am mai zis!
Livia,
Când te oprești din descântec, aș dori să știu și eu cine e șamana, căci am ceva energii dezechilibrate!...

Adina,
Știi cum se scrie rebusistic Adina? Se desenează litera a din alți a. A-din-a! Deci, A-din-a, drept răspuns al considerației mele dau mai jos un exemplu de talent indiscutabil:
"am visat că eram zahăr
cubic mă izbeam de tavan
de podele de tâmplele norilor căzute de bătrânețe
împrăștiată râdeam ca un copil
puteam hoinări prin crăpătura oaselor ușa viselor
spirituală"

Va trebui să aflăm mai multe despre respirația ta discretă și bine ritmată.

 =  ingerul ortopedic
Sandra Hanna Segal
[27.Feb.05 23:05]
Ia, ca am trecut si eu pe aici dupa darea de seama (tardiv ca intotdeauna, dar ce sa-i faci, traiesc decalat). Ioan face proza, dar are tot parfum de poezie. Asta-i.
Am decis sa nu ma amestec intre cavaler si domnita inimii lui, intrucat comporta oaresice riscuri, dar ridic un pahar in cinstea ingerilor cu oase transparente, trase in tipla. Ingeri ortopedici care au inteles ca daca dumnezeu se poate afla intr-un tufis care arde, atunci se pote afla la fel de bine si intr-un caiine.

P.S. Mi-am dat seama de lung metraj, abia dupa ce am postat unul scurt. Coincidenta sau glumita a sortii, nu stiu. :)

 =  Ioan
Taisia Mihaila Negru
[27.Feb.05 23:21]
...te citesc de multă vreme dar n-am îndrăznit "a bate" la ușa poeziilor tale, astă seară ceva din mine "refuză elegant" :)și cum să nu la așa vorbe penetrante...
"om cu oase transparente. de înger post-mortem. trase în țiplă. gata de gesturi eroice"
"o, doamne, de câte ori n-ai pierit strivit de cauciucuri. cu sângele ciucuri. cauciucuri marca : ilegitim love."
"sunt romantic acum. umblu printre lucruri cu armura întoarsă pe dos. ca să nu fiu recunoscut. mă rănesc " ...și tot așa...


 =  Anamaria,
ioan peia
[28.Feb.05 00:21]
Ar fi foarte suspect ca un un lucru, fie el și de factură literară, să placă la toată lumea. Nu trebuie să repet eu binecunoscutul proverb latin, ca să reafirm adevăruri demult consumate. Nu-i nici o problemă. Dragoste cu sila nu se poate face, este evident... de aceea nu-i nici o supărare! Te-am citit, din curiozitate și-ți respect opțiunea. Așa cum gândești, așa expui. Ceea ce mi se pare absolut corect în planul credinței estetice. Aș adăuga doar un lucru. Trecem, vrând-nevrând, în dorința noastră de șlefuire, prin mai multe etape. Aceasta, a mea, evident că nu e ultima; la fel cum e posibil ca, mâine, tu să-ți abandonezi crezul și să te văd comițând versuri lungi, obositoare, fragmentate, scadate, inegale... Iar un novice să-ți impute acest lucru! Sensul giratoriu!...

 =  Sandra,
ioan peia
[02.Oct.05 19:06]
Am văzut "scurt-metrajul" tău și am trecut pe acolo. Voi reveni cu cele considerații. Mulțumesc pentru prezența ta constantă. Știi la fel de bine ca și mine cât de mult înseamnă asta pentru oricare dintre noi, cei de aci. Constanța este, dincolo de o suspectă amicalitate rambursivă, un semn de sinceritate candidă. Este ușor decelabilă în multe cazuri. Adică, se vede cu ochiul liber, nu e nevoie de interpreți specializați.

 =  Taisia,
ioan peia
[02.Oct.05 19:06]
Doamne-Dumnezeule!! Dar ce e Iașul cela, bre oameni buni!? Rezerva națională de talente!? Minele de aur ale nemuriri?!!
Uite și la Taisia!... Nici nu a apucat să deschidă bine ușa pe aici și a și scuturat copacul nocturn de stele... Gata, m-am hotărât: voi propune Consiliului Municipal Local înfrățirea, pe criterii de estetică a uimirii, cu dulșele târg! Între timp va trebui să fac o vizită de documentare, să văd dacă, așa cum spuneam altei ieșence, poeții, la voi, nu cresc cumva prin copaci!! Taisia, tu pe ce ramură ai înflorit!!? Fericit că ai ajuns aci, cu toate aromele prețuirii tale!

 =  Ioanule, ilegitim love si stele
Ela Victoria Luca
[23.Sep.05 01:23]
Ioanule, indiferenta iubitei tale poezii nu a ramas indiferenta nici mie. Vin tirziu, dupa un film de lung metraj care m-a miscat pina-n cealalta parte a "oaselor transparente, care m-a facut sa caut printre rindurile din paginile tale "ortopedice", si acum refuz sa ma mai intreb "a fi sa a nu fi Julieta", e mai bine asa, cu sfertul mei de mers prin poezia ta, in care "ocult ascult tumult" si "ard de dorinta"; dar arderea ma face cenusa "vitraliilor vederii catre neant" si nu voi primi niciodata, dar niciodata in viata asta "reteta naturista a fericirii de ocazie".
O noapte cu stele peste un poem de nesfirsit lirism.
Ioanule, cum poti tu sa te scrii asa de bine, prin ce mistere? Nu imi raspunde. decit prin urmatoarele versuri...

Drag,
Ela

 =  Lung metraj
Monica Manolachi
[28.Feb.05 12:44]
Uite, îmi pun ochii minervici – îi port din când în când – și-l văd pe Shakespeare nu rotindu-se în mormânt, ci părăsindu-l să vină să te-ntrebe sub formă de ghost. Hei, apeiron, cum ți-ai permis, domnule, să râzi de Romeo, dar mai ales de Julieta mea. Hai să-ți dau un whisky, poate îmi lași în pace personajele. Auzi, gută, auzi, ne... Dacă nu-ți dă pace, o să-l calmez și eu puțin, o să-l iau pe după umeri, o să-l flatez spunându-i că am văzut ecranizarea lui Zefirelli în Budapesta, că mi-a plăcut, chiar dacă lung metrajul era dublat în limba maghiară, dar la sfârșit o să-l conduc acasă, la locul lui în Pantheon și-o să-i pun niște puncte pe dubluveul lui. Atunci o să fie mai ușor să-ți întorci în liniște armura pe față.

"illegitimate love" e termenul, dar cred că tonul poeziei permite și forme contrase, autohtone. E ca și cum în loc de adidas ar scrie adibas. Cum vrei.

Cu drag,

 =  Danielă, Monica,
ioan peia
[28.Feb.05 15:03]
Danielă,
Ce altceva este viața noastră decât un șir sinuos de "fericiri de ocazie"? Ai avut vreodată sentimentul plenar al eternității? Noaptea ta cu stele este, în schimb, extrem de reconfortantă...

Monica,
Forma nu este nici contrasă, nici abstrasă - este, pur și simplu, ironică. Dacă aș fi dolosit termenul corect s-ar fi diluat cu mult nuanța expresiei. Cum ai sesizat, cred, și tu. Comentariul tău spumos îmi procură rare satisfacții...

 =  despre procese
Alin Pop
[28.Feb.05 22:48]
odată, într-o zi verde era un geograf, un om care nu avea absolut nimic ciudat în el deși lumea fugea fie de el, fie în el. despre oasele lui nu zic nimic, că eu nu prea fug, am fire statică, dar sunt aproape sigur de culoarea zilei. prin urmare aș prefera să mă refer la fotosinteză. fiind ea un proces mai mult de acumulare decât de conștiință ne putem da seama cum că la capătul crengilor răsar mereu diverse ramuri și rămurele, și florile, ei da, florile, nici n-ai zice că sunt plante. desigur, există ;i plante carnivore, dar nu depre ele e vorba. da, florile astea sunt așa niște făpturi vaporoase că nici nu zici că sunt plante

 =  Despre procesiuni...
ioan peia
[28.Feb.05 23:45]
Iar într-o altă zi, destul de cenușie, era botanist. Amator. Deslușea, cu abilitate olfactivă de copoi de vînătoare, toate stilele și pistilele, toate staminele și fustaminele regnivore, adică cele lesne trecătoare din starea de vapori în starea de silfide. Și, uite-așa, clipă de clipă, ajunse el să clasifice, în Marele său Atlas, toată "floarea" ce vestită a întregului sarai. Numai cu sexy-sinteza ședea mai rău, că nu prea știa unde începe și unde se termină, virtuală fiind ea și adesea dispusă, mai degrabă, la fotoanalize minuțioase de lenjerie intimă, decât la fotosinteze platonice de epitalamuri nefecunde!!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !