poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-04-30 | |
- Regreeeți?...
- Ce!? - Ha, ha... știi cum arată un gând? - Cum? - Uite, ca norii ăștia de fum. - Cum, așa colorați si transparenți? - Da. - Și se termină așa ca fumul? - Da. Așa ca țigara noastră. - Ssst! Mai încet, mă, că ne-aude bunica. Dă-ți picioarele mai încolo! - Da spune-mi... regreeeți? - Să vezi ce-o să regret dacă ne prinde bunica. Taaaci! Se-aude ușa. Bag-o repede sub plapumă! - Bine, tu, ai auzenii ca muierile! - Da' nu mă dezveli, mă! Mai dă-mi și mie un fum. - Crezi că se uită la noi? - Cine? - Portretul lu' Carola. - Vai, nu-mi aminti ca mi-i frică. În viața mea n-am văzut femeie mai urâtă. Bine că-i după dulap. - Și dacă iese de-acolo? - Taaaci! Ptui... urâta dracului! - Vezi ca te-aude... - Taci mă, ești...? - Nici nu-i așa urâtă, e severă și dacă vrei să știi, aia te-a legănat pe tine când erai mică. - Bine, mă... - Da' chestia aia, ai văzut-o? - Unde? - Acolo în colț spre tavan. - Tu știi că ăla-i un sfânt? Nu da fumu’ pe mine. - Da. Da' de unde crezi tu c-a apărut? - Păi cum de unde? De la Dumnezeu! - Da? Și nu crezi tu cumva că-i o pată de igrasie? - Ce mă, igrasie cu mutră de sfânt? - Sau crezi cumva că Dumnezeu a făcut special o pată de igrasie cu mutră de sfânt care să se uite la noi când intrăm în camera asta? - Da, și mai ales noaptea, când fumăm. - Da' dacă n-ar fi becul din stradă, ăsta nu s-ar mai uita la noi? - Ba da, mă, iară mă enerveeezi... - Înseamnă că ne vede și ziua și noaptea și cu lumină și fără lumină! - Da' normal! - Și Carola? Aia nu ne vede? - Așa-mi vine să-ți dau una!... Nici nu pot să trag în piept când mă uit la el. - Da' nu te uita! - Nu mă uit, da' el tot ii acolo. Taaaci! Ssst! Acuma chiar că vine cineva... - Nu-s nici acasă. Of, Doamne, da' unde umblă copiii ăștia noaptea așa de târziu? - I-ai căutat în parcare? - Nu. - Vezi că au obiceiul să se urce în podul casei părăsite și nu știu ce tot fac acolo. Mi-a zis un vecin că fumează și-și construiesc tot felul de lucruri dubioase. - Da' hai cu mine, doar n-o să mă lași femeie singură să umblu bezmetică noaptea. - Numa’ să fie acolo! - Hai nu te mai descălța. - Lasă ușa deschisă, că n-are cine să vină. - Hai, hai odata! - Vai, era cât pe ce să fac pe pe mine de frică... - Aii..., sss..., știi ce m-am ars... - Așa-ți trebe! Numa’ tu să fumezi! - Știi ce-am dus ultima dată în submarin? - Ce? - Dragonul roșu. - Da, da, că te și cred! Jură! - Jur! - Pe ce? - Ce, nu mă crezi? - Nu! Că ăla-i de trei ori mai mare decât submarinul tău. - Da, dar eu am dus o machetă a lui. - Aha, că te și cred. În primu’ rând îi un om îmbrăcat în dragon. - Nu-i om că-i femeie. - Bine, femeie, da nu scoate foc, că stă un om în spatele lui și aruncă în sus cu flăcări. Și cum l-ai dus tu în submarin? - Așa simplu. L-am furat, am făcut o machetă a lui și l-am băgat în submarin. - Și acuma nu mai îi la teatru? - Du-te să vezi că nu mai apare în spectacol. - Da ce, eu îs de teatru de păpuși? - Nu că tu umbli după gagii, și te plimbi cu țâțele alea a' tale. - Ce prost ești! - Zi-mi tu o dată! Regreți sau nu? - Treaba mea! Nu te-ntere... Bine că mă tot ții de povești și tu fumezi toată țigara. Bine că-i gata! - Tu n-amețești? - Normal că nu. Eu fumez dinaintea ta. - Bine, atunci hai că mai am una. - Yes! - Aprinde-o tu! - Vezi că trebuie să-mi dai cartea aia. Cum se cheamă? - "Hărțuire textuală". - Îi faină? - Îți dai seama! - Și despre ce îi? - O să vezi! - Îi cu poze? - Nu. Îi numai text. - Și zice în text despre hărțuire din aia? - Io așa cred, n-am apucat să mă uit bine. - Asta-i cu filtru, mă escrocule, ai fi vrut să o fumezi singur? - Mai am și altele? - Da, și unde-s? - În submarin. - Stii ce, când mă duci si pe mine la submarinul tău, că știu să-mi țin gura. - Ești pitică, tu... - Eu, pitică? - Pitică și enervantă. - Da' chiar tu le-ai spus la băieți că eu nu-s sclifosită. - Și ce crezi că m-au crezut? - Să știi c-o să ne prindă. - După ce? - Fii atent ce fum ii aicea! Cu ce ziceai că seamănă fumul? - Cu gândurile, cu ce să semene? Uite un gând al meu cu un gând al tău, vezi? - Da, unul lângă altul și uite cum se împreunează. Oare chiar așa fac și gândurile? - Da, și uite câte sunt în camera asta, că ne sufocăm deja. E prea mult fum aici între pereții ăștia, tu mai poți respira? - Da, mă, să știi c-o să ne prindă. Ce facem? - Hai să mergem la salcie. - Hai. Ajută-mă să mă ridic. - Au tu, m-ai strâns de arsură. - Lăsăm ușa deschisă? - Da. *** - Domnule, cine-a făcut incendiul? S-au scurs informații? - Nu, din păcate, eu cred că rușii. - Și ce-ați recuperat? - Nimic. Nici măcar urmă de dovadă. - Ce s-a întâmplat cu monitorizarea? - Au ars toate emițătoarele iar sistemul nostru, știți domnule, nu e atât de performant. Noi înregistram și urma să infiltrăm un alt agent care să recupereze benzile. - Dar ce-ați folosit? - Un minidisc infiltrat în colțul peretelui. Am chemat un artist care a camuflat totul pictând o pată de igrasie. - Și ce avem la ora actuală? - Un incendiu, iar noi cu mare dificultate am recuperat aparatele din pereți. - Sunt victime? - A ars întreaga casă din temelii. Nu s-au găsit urmele cadavrelor. - Atunci, în ce scop incendiu? - Nu știu, domnule, știți că ceilalți sunt întotdeauna pregătiți să procedeze prompt și inedit. - Ce-avem pe bandă? - Din cât am înregistrat e aproape nimic, dar ar putea fi ceva dacă am folosi interpreții. Avem două voci. Ar putea fi un mesaj, nu știu domnule... - Dobitocilor! - E vorba despre copiii subiectului. - Ce-i cu ei? - Sunt frați, băiatul e înfiat, deci nu e... - Și ar putea fi implicați? - Știți, străinii aceștia sunt pregătiți bine, chiar din copilarie. - Aduceți materialul! - Se aude mai întâi o informație, dar succintă și cam asta ar fi totul - Dobitoci! Dă-i drumul! "-Vezi că trebuie să-mi dai cartea aia. Cum se cheamă..." - Cam asta e, domnule. - Si zice numele cărții? - Nu, domnule, e topit acolo, nu se ințelege... - Căutați, finisați, nu mă interesează! - Ar mai fi câțiva milimetri neatinși. - Lipește-le și dă-i drumul! "-Vezi că trebuie să-mi dai cartea aia. Cum se cheamă... se cheamă... se cheamă... se cheamă... Regreeeți?.... Ce!?... Ha, ha... Regreeeți?... Ce!?... Ha, ha... Ce!?... Ce!?... Ce!?... Ce!?..." - Dobitocilor! Halal incendiu! S-a dus aparatura de miliarde!... Tâmpiți! "Ce!?... Ha, ha... Regreeeți? Ce!?... Ha, Ha... Ce!?... Ce!?... Ce!?... Ce!?... Ce!?..." - Focu' mă-tii! "Ce!?... Ce!?... Ce!?... ... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate