(fragment din piesa A șaptea zi)

De fapt nici nu mi-e foame... Ar fi trebuit să aprind lumina... să mai plece din fantomele astea! Să se ducă la dracu’ sau la ele acasă, ori... iar eu... să uit! Am dreptul constituțional să pot uita! Sunt liber s-o iau de la capăt, să șterg trecutul! Uitarea este virtutea celui puternic, celui care rămâne nepăsător la fericire ori durere, indiferent la fructul care s-a copt și trebuie cules de pe creanga unui copac viermănos ori lăsat dracului să pice sterp în țărână... să dispară înăuntrul pământului. Am dreptul să uit!

Da! Liber să uit... Îndreptățit să dorm, să fac ce vreau, poate... da, voi aprinde lumina ca să plecați cu toții la casele voastre sau oriunde vă este vouă bine...

Sau mai bine merg să fac duș... mă uit apoi la televizor... Fac și curățenie! Da, trebuie să fac curățenie în viața mea. A început să miroasă a cocină... Cocina personală!

Halatul... parfumul ei... Nu! Nu pot vegeta ca un nesimțit în fața televizorului, să mestec semințe și să râd la seriale tâmpite în vreme ce halatul ei stă aici... singur! Mai bine plec! Da, o să mă duc în parc... NU! Mai bine într-un bar... ori la Mall! Văd un film, mănânc floricele și beau pepsi.

Când mergeam împreună la filme mă certa: bei pepsi, o să-ți nenorocești ficatul. Bea limonadă, apă cu lămâie ori portocală ori greff... Nu facem nicio scofală, zicea ea, dacă eu rămân sănătoasă și tu, nu! Trebuie să fim amândoi sănătoși, așa-mi spunea! Și uite! Eu beau în continuare pepsi, n-am nici pe dracu’ sau poate că am ficatul cât o minge de rugbi, e... și? Și? Trăiesc bine mersi, iar ea... Dar e drept, limonada este mai sănătoasă ca pepsi... uite-i paharul! Da, e chiar paharul ei! Înainte să plece la piață a băut limonadă și nu a terminat-o... Pentru că uitase să cumpere dovleac. Plăcintaar...

Orezul cu lapte și dovleac este specialitatea ei, cel mai bun desert din lume. Toți îl apreciază! Mama, tata, vecinele de la parter, colegele de serviciu... toată lumea mănâncă orez cu lapte și dovleac făcut de ea!

Mă întorceam acasă, din delegația de la Arad, unde băgasem în mine ca de-obicei numai prostii mondene, fast food, pizza, hot-dog și trebuia! trebuia neapărat să vin la dezintoxicare. Și cu ce să mă dezintoxice ea decât cu orezul minunat, cel mai parfumat și mai dulce orez cu lapte, scorțișoară, batoane întregi de vanilie și cu cel mai fenomenal dovleac plăcintar din lume... Mergea tocmai în Piața Crângași, acolo vin olteni cu plăcintarii lor mari... cei mai lungi, cei mai rotunzi... au coajă subțire și albă... iar înăuntru... înăuntru au cea mai dulce și mai aromată carne portocalie... La fel ca pielea ei răscolită de cauciucurile ’all sesons’ ale camionului...

Eram la ușă, sunam ca de-obicei: de două ori scurt și o dată lung, ti! ti! tuuuu! Întotdeauna sun așa: ti! ti! tuuuu! să știe că am venit cu ceva bun... De exemplu bomboanele cu lichior sau cu vișine! Sunt favoritele ei... ti! ti! tuuuu! Așteptam să aud cheile zdrăngănind în ușă, precipitându-se într-o arcuire perfectă a sprâncenelor, într-o uimire frumoasă și migdalată. Nu reușea niciodată să nimerească cheia potrivită din prima încercare. Apoi descuia, apăsa tare pe clanță, împingea ușa la perete și-mi sărea de gât... Ti! Ti! Tuuuu! Ușa rămânea mai departe închisă, nu se auzeau cheile, atunci am încercat clanța… era descuiat. Pe coridor a apărut un tip, mi-a făcut loc să intru... un tip cu părul așa... tuns scurt dar se vedea că la origine e creț. Avea cămașa albă și o cravată roșie. M-a poftit înăuntru, mi-a oferit un pahar cu apă. ’Simte-te ca acasă, domnule!’ așa i-am spus, domnule! pentru că nici măcar nu ne cunoaștem... A tresarit, a scos din buzunar o legitimație, din cea oficială, cu dungă roșie pe mijloc... Apoi am plecat împreună, ne-am urcat într-o mașină cu șofer, all included, am mers la institutul medico-legal și am semnat hârtii...

Întrebările? Întrebările au venit mai târziu. Tipilor în cămăși albe și cravate roșii le plac întrebările în doi peri... Nu se mai poartăăă!! Domnilor, sunteți penibili! Cravatele roșii nu se mai poartă de cel puțin zece ani! Sunteți demodați, nenorociților! Încă păstrați cravate de pe timpul părinților și vă credeți retro, romantici... Niște porci!

...și ea suna tot așa: ti! ti! tuuuu! Ca să știu, s-o aștept cu luminile aprinse în vestibul și în bucătărie și în camere.... Nu suporta întunericul. Stai! stai că-ți aprind cum toate luminile! Uitasem...

Gata! Acum e curat, lumina e aprinsă... poți suna: ti! ti! tuuuu! Poți veni! Poți veni acasă... Ba nu! Mai e ceva... să aranjez masa așa cum îți place ție...

Am cumpărat lapte la pungă. Este... în termen, expiră tocmai la anul. De ce dracului am cumparat lapte, nu știu. Nu-mi place nici cel dulce, nici din celălalt, acrit...

Dar sunt și avantaje!! Acum pot sta în pat oricum: îmbrăcat, încălțat, pot purta căciulă, papuci, pot face orice vreau! Patul îmi stă la dispoziție, e… ca un motan puturos și plin de purici: pot dormi în poziția asta, sau în asta... pot rupe cearșaful, pot mușca din pernă! Înainte nu! nu puteam face nimic! Nu aveam drepturi asupra lui! Patul era ceva ... tabu! era insula noastră curată, cea mai... mică insulă din orașul București. Aici nu ne atingeau valurile, furtunile, bărbații cu cravetele roșii, femeile cu dosare prinse la subraț... Evidența Populației! Voi habar n-aveți cum arată femeile cu dosare prinse la subsuare! HA! HA! Vă spun eu, sunt femei cu fuste nemțești, gri și urâte! cu sacouri bărbătești și pantofi negri! În fiecare dimineață femeile astea se dau la subraț cu un fel de clei, ceva special, cleiul de care se prind apoi dosare gri, se prind de părul lor creț de la subraț. Păr original, de la mama lor... pentru că ele așa se nasc: cu dinți de fier și păr la subsuare... Femeile-calculator, femeile vardist, femeile de la Evidența Populației...

Băăi!! Pe mine nu mă interesează evidența voastră! Nici voi nu mai stiți ce ascundeți pe la subrațe... iar pe mine? Pe mine nu mă interesează deloc, nu vreau să știu ce socotiți, ce împărțiți sau înmulțiți voi acolo! Pentru voi omul nu este decât un număr, o înșiruire de caractere, fiecare cifră înseamnă o zi, o lună, un an, părinții, strada, blocul, apartamentul... Tot timpul înlocuiți cifre, schimbați numere cu alte numere! Pe unele le ștergeți, pe celelalte la scrieți cu creioanele voastre negre cu mină subțire, zero-cinci. Mina voastră neagră, extrafină, îți pătrunde în sânge, în creier... precum un vierme verde cu cap lucios... când gândești, strălucește... pentru că nu e bine să gândești! devii un pericol pentru Evidența Populației!

Cum ar fi de exemplu să pleci în Suedia fără să ai acceptul femeilor vardist, fără să noteze ele că vrei să te căsătorești pe iarba ălora, că-i mai verde ca a noastră... Cum să decizi singur să faci un lucru unic, de capul tău, fără să le întrebi mai întâi pe ele?! Cum ar fi să iubești fără să le ceri acordul? Să strigi: - Doamneloor!! Am voie să mă îndrăgostesc de femeia asta? Pot umbla desculț prin iarba din Almhult alături de ea pentru totdeauna?

Prostii! Vă spun eu, femeile de la Evidența Populației trebuie să folosească mine zero-cinci pentru că au degetele subțiri și mâinile fine, tratate cu cremă Farmec, miere și gălbenele... În definitiv ele conduc destinele noastre, sunt îngerii noștri păzitori... Niște vaci!!

Am o curiozitate... dacă îmi permiteți: care este numărul pe care l-ați pus în locul iubitei mele? Da, sunt curios cine i-a furat spațiul între dosarele voastre gri? Hm?! Vreau să cunosc acest număr, să mă prezint înțolit la costum și cravată: - Domnișoară una-sută-mii-patru-sute-cinci... sunt domnul una-sută-mii-patru-sute-șase și suntem uniți prin părul de la subrațul femeii Ionescu de la Evidența Populației. Nu, nu-i vina dvs, domnișoară, că ședeți ca o vacă în locul iubitei mele! Domnișoară număr! am însă dreptul legitim să vă întreb dacă știți să pregătiți orez cu lapte, scorțișoară și dovleac? Iertați-mă, dar trebuie... TREBUIE să aflu acest detaliu... în caz contrar vă rog... insist, cu politețe chiar... să vă duceți fix la dracu’!! Să lăsați numărul ăsta liber, să nu intrați în spațiul ei vital, în aerul respirat de ea, să nu-i atingeți mâinile, ochii...

Doamnelor!! Doamnelor de la Evidența Populației, are femeia asta... asta de stă acum în locul iubitei mele, are ochii la fel de negri? Are părul la fel de lung? Știe să zâmbească la fel, în cele douazeci și unu de feluri precum iubita mea? Nu?? Atunci de ce naiba șade aici? Să plece! Vreau să trăiesc... de acum vreau să trăiesc alături de spațiul ăsta frumos și gol... Gol îl vedeți voi! Pentru că este aparent gol, este gol doar pentru voi, proastelor! Pentru mine nu-i, eu stau de vorbă cu numărul ăsta, dorm alături de el, facem dragoste... și vom pleca... da! chiar vom pleca peste trei luni la Almhult, să facem nuntă în biserica aceea mică, apoi să dansăm desculți în iarba lor verde... Domnișoară Număr, o să întrebe preotul, vrei să-l iei de bărbat pe acest Număr? Da… Iar tu, domnule Număr, o iei de soție pe domnișoara Număr? Da! Vă declar...

Sună?! Chiar sună cineva la ușă… Dar nu! nu voi răspunde pentru că aici intră doar cei care cunosc parola, codul secret. Intrușii să plece!! Să lase numărul liber...

Ssst! Sunt ele… femeile de la Evidența Populației. Fac recensământul numerelor goale... Sssst!

Vor să afle dacă numărul de lângă mine este gol... dar nu este... Ha! Ha! Au dosare gri și urât mirositoare, din cele încleiate. De aici... tocmai de aici le simt mirosul, parfum de clei...

Mi-au trimis o scrisoare cu antet, oficială… Vă anunțăm… cu adânc regret… că sunt interzise… petrecerile în parcul din spatele bisericii… din localitatea noastră. Vă rugăm să vă adresați restaurantului comunei, unde există și o terasă în aer liber. Semnează: Primăria Comunei Almhult, Suedia. PS: În registrele evidenței populației figurează patru doamne cu prenumele Agnetha. Vă rugăm să ne transmiteți numele complet al persoanei în cauză.

Þi-am spus eu? Recunoaște că ți-am spus! P-astea de la Evidența Populației le simt de la o poștă... Cum!? Cum adică semnează Primăria comunei Almhult? La Almhult urmează să ne căsătorim, am stabilit... și dacă așa am stabilit!? Am cumpărat bilete de avion, dus-întors, că-s mai ieftine. Uite…

Unde le-am pus? Aici, în sertar! Uite-le! Bilete, turist class, București Otopeni - Stockholm - București Otopeni. La Stockholm avem o escală de patru ore și cincisprezece minute, apoi luăm un autobuz sau cum s-or numi la suedezi mașinile care transportă populația de la oraș la comună...

Con-spi-ra-ție!! Avem de-a face cu o conspirație internațională, Conspirația Femeilor de la Evidența Populației! Asta este.

…după trei ore ajungem în fața primăriei din Almhult, acolo e stația... Ne căsătorim formal și apoi oficial în biserică... E și?! Ce dacă n-avem voie să călcăm iarba din parcul bisericii? De parcă nu mai putem noi de regulile lor… de parcă iarba suedeză trebuie să crească înaltă, verde și grasă precum vacile olandeze… precum prazul oltenesc. Nu și nu! Legea lor spune că iarba suedeză poate fi călcată doar de omul care o tunde, de vrăbii și de ciori! Iar alea nu fac decât să se cace în iarbă, s-o murdărească… De-aia a creat Dumnezeu iarba! Să aibe păsările unde să se cace! Iar noi, proștii, să ne așezăm în cur pe aleile lor de ciment și să privim la iarbă, s-o vedem cum se înalță și se uită la noi... La fel cum se uită la mine secătura aia de moș Vasile, pensionarul de la parter… se uită la barba mea. O măsoară în fiecare zi, are un șubler mic, argintiu… Când m-am ras ultima oară? A! La Arad, în dimineața când am plecat … M-am trezit, m-am ras, am făcut baie... sau duș…

Știu! Eu de fapt acum dorm, am o... cum îi zice, Doamne… am un coșmar! Un coșmar, lovi-l-ar boala de vis! Dar se face ea dimineață… curând mă voi trezi cu iubita-n brațe. Că noi așa dormim, îmbrățișați… O să ne dăm jos din pat, o să bem cafele în bucătărie… mai mult eu, că ei îi place laptele cu cereale. Apoi o să mâncăm ouă fierte și orez cu lapte și dovleac copt... Uite! Priviți! Afară e ceață, de fapt ceața este aparentă, pentru că într-un coșmar nu poți vedea niciodată prin ferestre, nu poți pentru că dormi! E simplu! Mă voi așeza aici, pe marginea patului și mă voi ciupi de vârful nasului… Mă mai ciupesc o dată… acum voi aștepta liniștit să se termine coșmarul. Nu! Dacă m-aș ciupi și a treia oară aș sângera și m-aș trezi brutal. Iar eu când mă trezesc brutal sunt țâfnos, îmi tună și fulgeră toată ziua. Așa că aștept... aștept aici.