Lucruri 10... Contemporana- Spațiul intre timp
Unul dintre cele mai mari regrete personale este acela ca sunt contemporan. Nu stiu daca viitorul lui azi mi-ar satisface nevoia de maine insa privind in urma imi dau seama ca sunt atatea nevoi de a caror satisfacere nici nu am binevoit a lua cunoștința. Daca știinta ori gandirea care ma inconjoara sunt depasite de capacitatea mea de a discerne si considera atunci e firesc sa-mi pun intrebarea: 'De ce m-am nascut astazi ?' De ce nu ieri, de ce nu mâine... Mi-aș fi dorit, intr-adevar, sa cunosc viitorul, si asta pentru ca prezentul imi da senzația ca-mi este trecut...
Este trist faptul ca din punct de vedere al timpului prezentul e atat de scurt incat comprimat intre trecut si viitor nu are absolut nici o relevanța spațiala.
Insa dincolo de filosofia spațiului imi ramane regretul momentului. Acest moment personal mi-as dori sa dureze o eternitate, sa-mi ofere o sansa, macar, de a privi viitorul din viitor... Si cred cu tarie ca urmasii nostrii vor ajunge eterni in sensul propriu al acestui minunat cuvant. Spatiul si timpul le va apartine cu desavarsire iar forma lor de existenta va depasi atat locul cat si momentul asemeni unei bariere imaginative- dintr-un vechi cosmar din trecut.
Intr-o zi omul nu va mai visa la viata de dupa moarte ci o va considera in mod senzitiv. Viata va deveni o rampa de lansare spre eternitate iar omul va imbrațișa un univers nou- al său unic determinat... Din clipa in care se va intelege pe sine insuși- și nu ma refer acum la conotațiile filosofice ale acestei idei- omul va accede prin stiinta la o noua forma de existența. Depașind natura va deveni el insusi natura unor naturi derivate din propria-i intelegere. Va reusi, prin știinta sa-si poarte trupul spre o nemurire biologica desi fizic ii va fi imposibil sa-si continuie viata la nesfarșit. Mental, insa, omul e capabil sa traiasca virtual iar in simbioza cu stiinta va reusi sa-și asigure autonomia de material.
Intr-o zi un om va fi, pentru prima data, incapsulat in eternitate iar din acel moment, corpul sau va fi susținut de energie. Va deveni o sfera energetica care-i va menține viața si, in acelasi timp, nu ii va altera procesul de evolutie ci doar i-l va devia in virtutea pasivitații sale. Corpul acelui om, in milioane de ani de evoluție se va reduce la o forma de inteligenta invaluita in energia sa protectoare, regenerabila. Corpul i se va usca și se va risipi sub forma de praf stelar in spațiul nemarginit, in urma ramanand stropul de sine ratacitor in eternitatea sa. Va cauta noi Sori de care poate ca va avea nevoie ca simpla curiozitate ori ca sursa de energie si va pluti in nesfarsirea spatiului pe langa alte sfere de energie pe care le va intalni, le va saluta, le va iubi pentru ca-i seamana si ii exista... Insa mai presus de aceasta persistența a existenței reale sfera isi va virtualiza trairile intr-un spatiu propriu- intr-un univers de sine creat. Va genera imagini, caractere, amintiri, oameni, placeri, iubiri, dureri, moarte, sperante si creatie... Va vizita adesea universurile sferelor pe care le va intalni si alaturi de care poate chiar isi va petrece o parte a existentei in limitele virtualitații sale.
Universul va fi o mare in care corabii de inteligenta eterna, calatoare vor naviga lin, debarcate din covarsitoarea realitate premergatoare. Oamenii isi vor duce viața in spiritul a ceea ce va urma, in disciplina impusa de aspirația spre nemurire, de dreptul la Paradisul odata promis... Aceasta e lumea pe care eu o vad, o doresc, o stiu cu o siguranta pe care nu cred ca mi-o poate intelege cineva. Aceasta e lumea de care, insa, ghinionul de a fi contemporan mi-e teama ca m-a privat. Nu voi trai eternitatea chiar daca am prevazut-o- la fel ca poate multi alții. Nu am pretenția ca as fi primul care realizeaza inevitabilul curs al lucrurilor insa ghicesc ca, amagiți de imposibilitatea de a accede la acest Paradis, multi dintre cei care l-au gandit l-au uitat ori l-au ascuns sub mituri si legende amăgitoare. Realitatea insa o facem noi si mai cu seama urmașii nostrii...

Nota: Lucrul final... Daca este vreun lucru care conteaza atunci cu siguranta acesta este...

Nota: 13 decembrie 2002, ora 20:16, secunda 43- secunda contemporanilor