Hai sa-ti spun ce-am patit ieri, vai, sa vezi ce zi am avut, plina de ras cu plans. Un pic sinistra, dar relaxanta pana la urma. Stateam cu picioarele in sus pe perete, ma dureau, ca nu stiu cine m-a pus sa-mi iau o pereche de pantofi incomozi, la o inmormantare, unde am stat cateva ore in picioare. Eram obosit rau si mai ca dadeam sa atipesc, cand vine mama, ma scutura si-mi zice:
- Hai sa vezi ceva ce n-ai mai vazut.
- Ce? Numai daca e interesant vin.
- Ii foarte interesant. Un batran gras si dezbracat s-a asezat pe scara si sta langa tufa de trandafiri. L-am intrebat ce-i cu el si mi-a zis ca vrea sa se odihneasca. "Ce, n-am voie?" cica, "Ba da", i-am raspuns, "dar va e rau?" "Nu mi-e rau", mi-a zis, "vreau sa ma odihnesc." Eu cred ca-l stiu de undeva, hai sa-l vezi.
- Da-l in ... . Da’ ce-am eu cu el?
- Ma duc sa vad ce face, zice mama, si se duce.
Ma intind una buna, dau sa-mi inchid ochii si vine bunica:
- Draga, de ce n-ai adus doua franzele? Ti-am dat bani pentru doua.
- Doua am luat, dar cand am ajuns pe la "Conti." , mi-a cerut un cersetor ceva bani sa-si ia de mancare. N-aveam bani asa ca i-am dat franzeluta. A insitat el cu banii, mi-am intors buzunarele pe dos sa-i demonstrez ca n-am, si l-am indemnat s-o manance ca-i proaspata. De la "Sora", ii explic eu. "Noroc!" imi zice, si-mi face semn cu sticla. "Sanatate!" ii raspund.
- Ai dat franzela la cersetori?
- Da, si dupa ce-am facut vreo douazeci de pasi, pe dreapta m-a depasit un maidanez in pas alergator, cu franzela in gura. Ma intorc contrariat. "Noroc!", imi repeta, cu veselie, si iar ii raspund "Sanatate sa ai!" Asa, draga catel, daca-mi spuneai ca ti-e foame si stiam ca n-ai sa ma refuzi, ti-o dadeam tie de la inceput, ca nu-i pentru cine se pregateste, dupa cum vad. Du-te, du-te, mananc-o linistit, ii spun patrupedului, ca-si tot intorcea capul tacticos spre mine.
- Istet esti ^! Ce-o sa mancam duminica?
- Las’ ca-i vara, zic bunicii, cascand una buna.
- Da’ cum s-a simtit Eliza?
- A plans, saraca. La un moment dat am vazut ca se agita rau, ea, maica-sa si sora-sa. Se invarteau pe langa sicriu si cand a dat cu ochii de mine i-a venit sa rada. Era contrariata rau. Nu intelegeam. M-am uitat eu mai bine dar n-am reusit sa vad. In fine, preotul a tinut un rezumat de predica si in romaneste si coroanele au fost stropite cu ceva esenta neagra. Un gardian public se ingrijea de asta. Nu intelegeam de ce, desi era de inteles. Mai incolo stateau ceva puradei cu ochii atintiti pe gramada de flori. Eliza, cand dadea cu ochii de mine mijea parca, un zambet. Ce-o fi? ma tot intrebam eu. Sa vezi ce mi-a zis cand in sfarsit am reusit sa povestim: "Trebuie sa-ti dau umbrela. Abia am recuperat-o. Ai vazut?" "Nu", raspund, "n-am inteles de ce va tot agitati?" "Vai, ^, de-abia am recuperat-o. Cand am plecat de la tine, marti, m-am dus direct la morga si-am uitat umbrela ta langa tata. Astia au crezut ca suntem cine stie ce excentrici si i-au pus-o cu el, era la picioarele lui. Cand sa se inchida sicriul, sora-mea ti-a observat umbrela si mi-a facut semn. De abia am recuperat-o, le-am zis sa-mi tina spatele sa nu ma vada lumea pe unde cotrobaiesc. Da’ cum au putut sa creada asa ceva despre bietul tata? Umbrela? Doamne fereste! Asa ca poftim, ^, tine-o si mersi! Cu atatea pe cap, nici n-am mai stiut pe unde am pierdut-o. Bine ca am scapat de o cheltuiala..."
- Da, se mai obisnuieste cu bani si fel de fel de obiecte. Bine ca ai recuperat-o! repeta bunica.
- Sa stiti ca omul nu-i bine deloc, se intoarce mama in camera, fara sa mai indrazneasca sa ne cheme.
- Da’ ce-are, mai precis? intreb.
- Sta nemiscat si nu mai vorbeste.
- Sper ca totusi nu ii e rau, sper ca nu trebuie sa chemam salvrea, se sperie bunica.
- Eu nu o chem, asta sa fie clar! zic.
- Stim noi ca nu-ti place sa dai telefoane, dar daca trebuie...
- Nu de asta! Eu am mai chemat azi salvarea si daca stateam acolo trebuia sa o si platesc. Am plecat, va dati seama...
- Unde, la cine ai chemat salvarea?
- Uite aici la colt pe Napoca. Cand dau sa trec strada, un om pe partea cealalta face o pirueta dubla si se prabuseste. M-am uitat mai bine la el, dar nu mai misca. Zacea, lat, pe spate. M-am dus la el si-am incercat sa-l ridic, dar omul era inconstient. Un vlajgan, trece nepasator si-mi face semn ca e beat si sa-l las. "Nu pot", ii spun. Ma uit mai bine la el si vad ca i se face o balta de sange in jurul capului. Era sa lesin. Asta isi dadea ochii peste cap si balta se facea tot mai mare. N-am mai vazut asa ceva decat in filme si stiti voi ca nu suport sangele. Mi s-a strans inima, am vazut negru in fata ochilor. Am incercat sa-l ridic, insa nimic, era greu. In sfarsit opreste o femeie, imi da o cartela si-mi zice sa chem salvarea, , insista ea. Fug, chem salvarea si cand ma intorc, ia omul de unde nu-i. O intreb pe doamna ce s-a intamplat si-mi spune ca s-a ridicat pur si simplu, a urcat intr-un taxi si a plecat. "Era mort de beat", imi spune ea, "si mi-a zis ca n-are nimic." "Si n-avea nimic?" ma mir eu. "Nimic. Asa parea." Asa ca dati voi telefon la salvare, ca eu n-am chef. Da' ma lasati putin sa ma intind?
- Bine, culca-te ca deseara iarasi te duci.
- Imi dati pace?
- Lasa-l ca-i obosit, zice bunica. Si mama se duce iar in curte.
Dar ce crezi, draga mea muza c-am reusit sa ma odihnesc? Nu. Peste cinci minute apare mama alarmata cum ca omul nu mai misca. Ma ridic si ma duc pe balcon. Batranul, imi parea foarte cunoscut. E un vecin in mod cert, dar care sa fie?
- Nu-i bunicul lui Zoli? ma intreaba mama.
- Nu, zic, nu-i asa gras. Da cine-i oare ca mi se pare cunoscut?
- Domnu’ cum va simtiti? Va e rau? zice mama fara sa se apropie prea tare de el. Batranul nu raspunde. Are un baston de metal imi striga ea.
- Gata, stiu cine e! Stopeurul, mosul care imi taia in bucati mingile de tenis si de volei cand eram mic. Sigur, daca-i cadeau in curte si in mana. I-am recunoscut bastonul. Il ridica in sus si ne tot ameninta ca ne omoara. Dar de ce o fi in chiloti? Si ce cauta in curtea noastra?
- Ce faceti domnu'? Cum va simtiti? Sa stii ca nu mai misca!
- Dar respira? o intreb eu pe mama.
- Da. Respira, insa greu.
- Domnu’ , eu va ajut sa va ridicati. Haideti!
- Eu cred ca trebuie sa chemam salvarea, a intrat in soc termic! intervine bunica. Uitati-va cat e de rosu!
- Domnu’ haideti sa ne ridicam, zice mama, haideti...
- Tu mami, vezi daca mai respira, uite si-a scapat capul si mana intr-o parte. N-a murit?
- Nu stiu.
- Chemati salvarea, nu suport sa moara aici, tip eu.
- Traieste? striga doamna Pintea, vecina de sus.
- Nu stiu, parca nu mai respira. Doamna Pintea, va rog sa dati un telefon la salvare, ca batranul a patit ceva, uitati-va ce gras e. Si rosu. Dar nu inteleg de ce e in chiloti?
- Vai, doamna Silvia, nu va stiam atat de sufletista, ma duc acum sa telefonez. Nu-i bunicul lui Zoli?
- Nu. Cred ca-i stopeurul.
- O fi venit la domnu’ Zoran ca ei sunt prieteni de una mica.
- Nu cred, nu l-am vazut niciodata in curte la noi. Sarut-mana, doamna Pintea, zic.
- Servus ^, nu te duci jos sa o ajuti pe mama ta sa-l ridice?
- Nu, ca nu mai suport sa vad morti. Tu mami, a murit?
- Nu inca, mai respira. Dar parca tot mai rau i se face. Cred ca nu mai e constient. Uite, caldurile astea cred ca l-au terminat. Si ce gras e, saracul!
- Vine salvarea, doamna Silvia, mi-au spus ca vor veni rapid.
In sfarsit apare Smurd-ul, oameni seriosi dotati cu tot ce trebuie, foarte prompti.Intre timp batranul se trezi dintr-o data la auzul sirenei si dadea sa plece.
- Domnu’ stati putin ca vine salvarea sa va vada, il opreste mama.
- Acuma ce vreti de la mine, sa ma ridic sau sa stau? Inainte m-ati batut la cap sa ma ridic, acuma ma fortati sa stau. Ce vreti de la mine, doamna?
- Sa stati putin, ca vin medicii. Sa va consulte, domnule.
- N-au de ce. N-are rost. Lasa-ma, femeie sa ma ridic.
- Doamna Silvia, haideti sa-l ridicam daca poate sa stea in picioare.
- Da, dar sa stea putin pe banca pana vin medicii sa-l vada. Doamna vreti sa platiti salvarea? ii sopti mama vecinei.
- Aveti dreptate. Domnu’ haideti pe banca!
- Nici o banca. Eu ma duc. Nu poate omul sa stea singur, sa se odihneasca. N-am voie asa-i?
- Eu va stiu, sunteti stopeurul de pe Napoca, zice mama.
- Nu-s! Io stau pe Lenin.
- El ii mami, strig eu, il cunosc dupa baston. Visnai il cheama.
- Da’ tu de unde ma stii, ma nerusinatule? Ce aveti cu mine?
- Buna seara. Cine e bolnavul? intreaba medicul.
- Uitati, domnul era aproape lesintat pe scara, dar acum vrea sa mearga acasa, insa nu stim daca poate sa se tina pe picioare.
- Cum sa nu ma tin? Am venit aci sa ma linistesc, sa ma odihnesc si femeile astea nu ma lasa in pace. Is mort, doamna. Nu ma vedeti?
- Haideti, domnule in salvare sa va luam tensiunea.
- Aici sa-mi luati tensiunea!
- E noapte, aici nu vedem, va rog sa veniti cu noi.
- Io nu intru in salvare! Ai! De ce nu ma lasati in pace? Vreau sa mor.
- De ce domnu' Visnai? intreaba cu blandete mama.
- Am probleme, nacazuri, durere la mine in suflet. Cineva zis la mine ca nevasta meu e curva si copilul meu nu-i a' meu. Si fata mea ma inseala si nepotii zic ca-s romani. Doamna, omul asta care a facut covrigii astea aici langa poarta meu, ma supara. Vine coada si se pune la mine la poarta si nu mai vine clientela. Coada acopera reclama cu stopeur. Si eu nu-s bogat. Eu sunt cel mai mare mester din tara asta, de stopeur ce sunt. Si in oras nu mai este stopeur, domnu' primar F. a venit la mine sa-si stopeze un costum si mi-a spus ca ce bun sunt. Ca eu sunt unicatul in orasul asta mare. Nu mai este meseria asta la nimeni. Am vrut sa mor, doamna, ca nu mai pot.
- Cum sa muriti domnu' Visnai? Cati ani aveti?
- 74, doamna. Dumneata cum ai face daca fiica-ta te-ar insela? Si nevasta meu curva? Ioi Istenem! Sa plece salvarea de aici! Nu are rost.
- Doamna este psihic. Noi nu acem ce sa-i facem. Nu putem sa-l fortam. Ne pare rau, dar avem si alte cazuri.
-Ioi! Vreu sa mor! Nevasta meu curva? Ioi! Nepotii mei nu mai spun cum ii cheama. E rusine cu mine. Fiica mea maritat cu Radulescu si eu Visnai sunt. Si el, fata meu, zice ca e romanca. Si ginerele meu zis ca si eu sunt curvar. Ioi! Am vrut sa ma omor si nevasta meu a taiat ata. Da' io tot ma omor. Maine. Si ma inerveaza oameni astea de pe coada care se pun la mine in poarta. Ca eu scris numele meu de stopeur la limba maghiar, roman, neamtu si evreu. Eu pun ghitu la linia, sa mor. Eu duc la tren. Cerut la nevasta 80.000 si nu vrut sa dea. E rau si nevasta. Duc la tern. Ce chemat salvarea la mine? Nu-i voie sa ma racoresc? Sufletu' meu cu focuri. Lasa ca maine tot duc...
- Doamna Silvia, oare ce inseamna ca i-a taiat ata? intreaba naiv vecina de sus.
- Cred ca la sfoara se referea. Ce facem cu el?
- Nu stiu. Haideti sa-l ducem acasa.
- Unde? In curtea asta de unde latra Bobi?
- Bobiko, cainele meu. Si io is caine, cu viata cu tot. Bobi ca mine e. Latra la oameni. Rau Bobi cand trece om pe la poarta. Ioi, Istenem! Cu bastonul asta stat toata dimineata si facut oameni sa mearga in coada la partea celalalt de strada. Nu catre poarta meu cu firma multicultural.
- Treci acasa! Urgent! ne sperie o voce puternica si pitigaiata.
- Uite nevasta meu vine dupa mine.
- Urgent! Iar faci prostii? "Az Iste..."
Il lua de toarta si plecara impreuna. Bobiko se tot auzea de dupa poarta latrand.
- Ioi, ioi! si multe alte cuvinte de neinteles pentru noi, mai auziram, pana ce se satura catelul sa latre.
Mie imi sari somnul. Si ma apuca pe scari, urcand, o criza de ras care nu ma mai lasa decat dupa vreo 10-15 minute. Am tulburat toata linistea blocului, dar nici un batranel n-a indraznit sa-mi bata in perete. M-am linistit la o vreme, ascultand "Valtava" la radio. Insa nu pentru mult timp. Mi-am amintit ca il comentasem pe Smetana la cursurile de "Multiculturalism" si ultima data acolo i-am ascultat capodopera. Alte spasme de ras. Am venit la internet, dupa cum bine stia si bunica, cu zambetul pe buze, desi stiu, ai sa ma certi, poate. Ca nu prea era de ras. Stresul din zilele trecute, am sa-ti raspund, el e de vina.
Si apropo de multiculturalism, nu stiu de ce, de cand am revazut "Dracula", (destul de curand la nu stiu ce post tv), draga mea muza, ma obsedeaza replica data de personajul principal, Minei. Intr-o romana destul de buna. De fapt, mai multe replici, insa una din ele era: "Tu esti giragosteo viietii maele!..."
Sa nu razi!
Mai stau putin si ma duc la culcare, ca mi-e somn. De ieri si alaltaieri. Noapte buna, draga mea muza!




Romeo, indragostitu'.