Puse la punct ultimele circuite ale dispozitivului. Lucra la această invenție cu entuziasm de mai bine de șase luni.După mai multe încercări în care aparatul nu corespunse așteptărilor, după ce înlocuise unele elemente cu altele și adusese unele îmbunătățiri sistemului electromagnetic și undelor de teleportare, se pare că acum aparatul nu avea nici un defect.Totul fusese aranjat și ansamblat până la cel mai mic cip.Satisfacția, dar și efortul și orele de insomnie se oglindeau pe fața inovatorului Cryd.Tastă pe calculator cifrele care formau codul de acces al computerului prietenului său Garry și după câteva semnale acustice pe videofonul său apăru imaginea unui tânăr.
- Bună Garry.Am pus la punct aparatul.
- Serios ? Și crezi că va merge chestia aia ? Eu unul nu prea cred.”Jucăria” pe care te tot chinui s-o construiești e de domeniul S.F.-ului.
- Dacă ești curios să vezi cu ochii tăi cum merge “jucăria” ne întâlnim diseară la Dora.E un lucru serios, Garry, la care am muncit enorm.Nu vreau să mai dau greș încă o dată.Nu-mi place malițiozitatea cu care vorbești despre particularizatorul absorbant.Þin foarte mult la el, o știi.Și nu e o simplă jucărie.Nimeni nu a mai reușit până acum să creeze așa ceva.Cu ajutorul acestui aparat undele electromagnetice ale individului se interferează cu undele emise de luminozitatea ecranului.Are loc o transmigrare de materie umană din spațiul tridimensional în spațiul bidimensional .Corpul uman se pulverizează în miriade de particule ce se absorb pe imaginea unui ecran și individul respectiv se încarnează și ia forma unui personaj dintr-un film.Actorul de pe peliculă devine un om , și nu o înregistrare, dar care simte, vede, trăiește în filmul respectiv.
- Cum poate cineva să fie în același timp în două locuri deodată ? Mi se pare imposibil.
- Va fi numai Acolo, Garry ! Adică eu voi fi numai Acolo.Atâta timp cât se derulează filmul eu nu voi mai exista pentru tine.Însă voi exista pentru mine.Acolo.În film.
- Și eu te voi vedea pe ecran ? Așa cum ești în realitate ?!
- Nu pe mine, ci pe actorul respectiv.Tu vei vedea cum el își joacă rolul, eu însă voi trăi acest rol.Viața mea, existența mea va fi acolo.Transmigrația este completă, întrucât ființa care a existat în lumea noastră (adică eu ) dispare , nu mai este în viață, dar trăiește în lumea creată de imaginile peliculei.
- Bine, dar este o simplă proiecție pe un ecran.Să zicem că am înțeles câte ceva din perorațiile tale.Ce nu înțeleg deloc este cum pe un perete sau pe o pânză poate lua viață un personaj ? Este o absurditate !
- Individul poate pătrunde în pelicula filmului după cum ți-am explicat.Pentru el spațiul bidimensional se transformă în spațiu tridimensional.Vom face o experiență în care eu voi fi cobaiul și te vei convinge.
- Adică în cinema în timpul filmului vei dispărea de lângă mine ?!
- Da.
- Și cum te vei “înapoia” din periplul tău din labirintul imaginilor , Cryd ?
- Asta o vei face tu, Garry .
- Eu ?!
- Prin intermediul particularizatorului, bineînțeles.
- Cum anume ?
- Sintetic vorbind, particularizatorul se comportă ca un magnet.Are doi poli, unul absorbant și celălalt resorbant.Apăsând pe butonul roșu voi acționa polul care permite absorbția materiei de către peliculă.Aparatul magnetizează mai întâi pelicula care se va comporta ca un al doilea magnet.Aceasta mă va atrage ,mă va absorbi în interiorul ei (particulă cu particulă).Dacă nu știi, corpul uman este compus din atomi, care au în componența lor electroni, protoni, nucleu, mezoni, etc.; electronii și protonii au sarcini opuse, deci la scară micronică atomul se va comporta ca un magnet de dimensiuni microscopice având ca poli opuși electronul și protonul.Voi fi descompus mai întâi în infime particule magnetizate, invizibile, și voi fi apoi captat , după ce ecranul va fi la rândul său magnetizat.Apăsând pe butonul verde se va declanșa un proces de respingere , de resorbție și voi fi smuls particulă cu particulă într-un timp infinitzecimal. Materia din care este compus învelișul uman se va resoarbe și voi reapare lângă tine întreg, nealterat, exact așa cum sunt.
- Cu toți atomii tăi în tine, bineînțeles, spuse Garry pe un ton în care Cryd citi neîncrederea și persiflarea.
- Bineînțeles.
*

La Dora rula o frumoasă poveste de dragoste cu o cunoscută vedetă de cinema, Carla This, o blondă cu ochi albaștri, tulburători.Partenerul ei era mai puțin cunoscut, însă criticii de artă au remarcat deosebita prestație actoricească a acestuia.În fața ușii glisante, automate, Cryd aștepta nerăbdător.Garry veni în cele din urmă și cu un aer degajat îi spuse :
- Mă scuzi Cryd.Pista mobilă s-a defectat și am fost nevoit să ajung la Dora pe o pistă auxiliară.Am ocolit puțin, motiv pentru care am întârziat.
- Nu face nimic.Þi-am cumpărat bilet.Grăbește-te.Filmul trebuie să înceapă peste cinci minute.
Biletul era de fapt o mică sferă de oțel care, introdusă în orificiul cilindric amplasat pe ușa de sticlă metalizată, activa un circuit și ușa se deschidea automat, apoi se închidea la loc.
În sală erau spectatori puțini.
- De ce ai preferat Dora și nu alt cinema ? Azi puțină lume se mai uită la povești romantice.Interesul este îndreptat mai ales spre filmele S.F. sau de suspans.De fapt cei mai mulți preferă să stea acasă și să vizioneze propriile lor casete video.
- Am ales Dora tocmai pentru că sunt puțini spectatori.Am prevăzut asta și am considerat că este mai bine pentru reușita experienței …
- Opțiunea ta a ținut cont și de faptul că “Realitate întreruptă” este un film de dragoste ? , i se adresă Garry cu o voce plină de subînțelesuri.
- Þinând cont că e un experiment nu pot garanta că totul va merge bine.Cred că ai puțină dreptate, Garry.Totuși m-am gândit în primul rând la reușita experienței.Și pentru aceasta trebuie să particip afectiv, să am emoții de orice fel acolo.Mă-nțelegi , nu ?
- Da .Desigur.O experiență trebuie trăită intens, nu-i așa , Cryd ?
- Lasă gluma, Garry !
- Cryd, te-ai gândit bine înainte de a face acest lucru ?Îți asumi un risc , o știi, spuse Garry serios.
Dar Cryd nu-l mai ascultă.Se ocupă cu verificarea funcționalității particularizatorului și îl activă.O luminiță gălbuie îi certifică faptul că totul era în perfectă stare, totul era în regulă.
Filmul începu.
- Ești pregătit ?
- Da.
- Apasă butonul roșu, Garry.
- Noroc.
Spectatorii își concentrară atenția asupra filmului, deci nu era nici un pericol de a fi descoperiți.
- Acum , Garry.
Aparatul scoase un zumzăit ușor, imperceptibil pentru ceilalți.Spre uimirea sa , Garry constată că prietenul său se evaporă pur și simplu de lângă el.Scaunul rămase gol.Emoțiile și o ușoară panică în fața acestei minuni puseră stăpânire pe el.Încordat, urmări cu mare atenție acțiunea filmului și ochii săi căutară să sesizeze vreo schimbare a comportamentului și înfățișării actorului.Într-adevăr remarcă cu stupoare că puțin, foarte puțin, insesizabil pentru un spectator neavizat, contururile feței celui care juca rolul principal se modificaseră ușor.Fața se modelase împrumutând o parte din fizionomia lui Cryd.Deși hainele ,aspectul fizic , erau ale actorului respectiv, Garry, uitându-se la el ,parcă îl vedea pe Cryd în carne și oase.Emoțiile și uimirea creșteau în intensitate pe măsură ce filmul se derula.Noul actor avea mai mult farmec și Garry urmări cu fascinație replicile lui Cryd. Păreau atât de naturale, rod al trăirilor efective și afective ale lui Cryd , cuvintele păreau că izvorau din inima aprinsă de dragoste a lui Cryd.Și glasul era a lui Cryd.Scenă după scenă, metamorfozarea era mai deplină.Pe marele ecran Garry vedea un Cryd îndrăgostit , așa cum nu fusese niciodată în realitate.Poate că chiar este străpuns de săgeata lui Amor înmuiată în veninul dulce al iubirii, reflectă cu ironie Garry.
Dincolo de ecran se desfășura lumea mirifică a imaginilor.Cryd pătrunse în această lume și se trezi deodată într-un peisaj bucolic, într-un ținut de o frumusețe aparte.Așa ceva nu văzuse decât o singură dată pe o casetă video.Acum aceste peisaje rurale au dispărut, fiind înghițite de coloșii de metal creați de noile tehnologii.Pașii îl duceau singuri .Nu știa unde merge, dar își aducea aminte de experiment.”Deci totul a funcționat perfect”.Ajunse într-un sat și se opri la un han.Apoi deodată se făcu întuneric.Nu mai exista, făcea parte din Neființă.Se trezi deodată la o masă. În jur oameni.Toți reali.Discutau între ei.Cryd le auzea replicile caustice.Privirea îi fu atrasă de o blondă cu un chip aparte ce contrasta cu fețele aspre ale celorlalți.Instinctiv se ridică și se îndreptă spre tânără .Își dădu seama că impulsul nu venea de la el, ci că așa era rolul.Bănui că va intra în discuție cu tânăra.Urmă un dialog pe care îl înțelegea, dar știa că nu el vorbea , ci celălalt.Cuvintele țâșneau din el fără să le controleze.Dori cu intensitate să se stăpânească , să-l oprească pe celălalt , să fie el însuși, să se rupă de personaj.Avea o anumită conștiință de sine care îi permitea să se analizeze ,să se observe pe sine însuși, comportament, gestică.Încet-încet își dobândi propria personalitate.O parte din celălalt se frânse.Avea certitudinea că o parte din cuvinte erau spuse de el.Efortul psihic însă îl copleșea.În plus se simțea din ce în ce mai mult atras de Carla (acum își aducea aminte și numele actriței, ce interpreta acest personaj).Îi făcu avansuri și Carla le acceptă.Apoi din nou întuneric.Era în neființă.Știa acum asta.Era un simplu gând.”Filmul nu s-a terminat, deci voi apare în scena următoare”.Din nou se trezi într-o încăpere mobilată simplu , dar curată.Însă nu era singur : Carla era lângă el.Ochii îi scânteiau de dragoste, amplificată și de trăirea celuilalt în el.Gândurile actorului îi direcționau reacțiile și îi stimulau senzațiile de atracție față de Carla.După felul în care acționa , avu premoniția că va urma o scenă de dragoste.În timp ce vorbea îi mângâie mâinile albe, catifelate ,ale Carlei.Degetele sale simțiră carnea moale , fragedă.Ea era reală , însă ochii aveau o lucire de gheață.O îmbrățișă.Mâinile Carlei i se plimbară prin păr ,iar Cryd le simțea căldura.O sărută.Buze moi, senzuale, ce-i aprinseră dorințele …
Filmul se rupse, se arse.Se aprinseră luminile.
Garry rămase împietrit.Înafară de el nimeni nu știa ce se întâmplase.Și nimeni nu îl va crede.”Mă vor considera poate nebun , dacă le voi spune despre Cryd și particularizatorul absorbant.Maleficul aparat e cauza acestei nenorociri”.Teama i se strecură în suflet.În jurul lui auzea voci nemulțumite de acest incident.
- Tocmai când începea să-mi placă filmul ăsta.
- Mda, povestea de dragoste începea să fie palpitantă.
- Cam desuetă însă.Și replicile atât de stângace.
- Compensate însă de jocul celor doi.I-ai văzut doar.Fermecători amândoi.
- Eram curioasă să aflu cum se termina idila.
- Altădată nu te mai duc la Dora.E un cinema de mâna a doua.
Perechea se îndepărtă braț la braț, nepăsătoare.Doar sărmanul Garry fierbea de îngrijorare.Scaunul de lângă el era gol.Și Cryd trebuia să fie aici, lângă el.
Cryd însă nu va mai fi niciodată.
Era acum un simplu gând în întuneric.Era în Neființă.Nici o posibilitate de întoarcere.Poate doar uitarea.Deci moartea.Știa acum asta.
După mult timp , pierdut sau uitat în sala pustie, pe un scaun gol se afla un dispozitiv ciudat, mărturie a unui fatidic “joc” al cunoașterii umane.