Coroana roșiatică a soarelui se revărsa ca un spectru de lumini peste durerile unei lumi mizere, ce se conducea după legi proprii. Un praf gros se așezase pe Legile Domnului, uitate de vreme.
Acest spectacol magnific, al apusului, care cu ani în urmă ar fi impresionat orice privitor, acum îi lăsa reci. Cine să se mai bucure pentru existența soarelui, când ei înșiși uitaseră că există.
O floare de măr se desprinse ușor de la locul ei și purtată de adierea vântului de primăvară, căzu în palma întinsă a bătrânului. În zadar întinsă...trecătorii grăbiți, purtați de valul gândurilor, se îndreptau mașinal spre destinație fără a-i arunca o privire măcar.
Singur, bătrânul cerșetor mai privea din când în când spre soarele care dispărea incet, dicolo de dealuri. Se va înnopta, iar el adunase doar de o pâine. Ca și în celelalte nopți de primăvară,bătrânul își întindea încă mâna uscată și tremurândă în fața ultimilor pași ce se perindau de-alungul străzii, când își făcu apariția un ghemotoc zdrențăros, dar vesel din cale afară.
- Ai sosit, Lupule? Rău ai făcut! N-am adunat cine știe ce și, poate tu aveai mai mult noroc. Poate s-ar fi milostivit vreo gospodină și de tine, că eu...
Nu mai spuse nimic. Rămase cu privirea ațintită spre orizontul sângeriu, chipul lui, brăzdat de timp, părea de lut. Doar ochii îi licăreau, străbătuți de gânduri tăcute.
Freamătul naturii în amurg, pașii trecătorilor întârziați, nu-l distrăgeau nici pe câinele de la picioarele cerșetorului, ghemuit pentru a se încălzi de trupul dezgolit pe alocuri al acestuia.
Manea nu trăise mereu pe stradă, făcuse parte din tagma celor înstăriți, după cum povesteau unii.
Bătrânul își amintea adesea cum începuse "sfârșitul". Era în ziua când împlinea 14 ani. Ploua, iar el îl privea pe tatăl său de la fereastră, urcând într-o mașină. Își amintea fața întunecată a acestuia când îl observase privindu-l.
Ultimul lucru pe care-l văzuse fu pălăria căzută lângă roțile mașinii. Tatăl dispăruse, n-avea să-l mai revadă niciodată. Cât despre mama sa, s-a sinucis două zile după vizita celor de la Securitate, veniți să-l ridice pe soțul său, acuzat de crimă.
Tânărul Andrei Manea se trezise stăpânul casei la doar 14 ani, ajutat de o bunică senilă pe post de tutore.
Oamenii îl evitau, disprețuindu-l pentru învinuirile aduse tatălui, pe care începuse să-l urască.
...........................................................
va urma