Din neghiobie ori inconștiență, de-a lungul timpului, omul și-a săpat singur groapa, sau cum s-ar mai spune, și-a tăiat singur craca de sub picioare. Căci, în timp ce suflarea pe pământ e în stingere, iar omul nu face nimic pentru a împiedica dezastrul, sub pretextul cunoașterii, al cercetării, el se aventurează în a-și căuta un lăcaș pe o altă planetă.

Numărătoarea inversă a început cu secole în urmă, iar acum, chiar dacă tardiv, unica șansă de supraviețuire a omenirii este colonizarea spațiului cosmic, susțin savanții. Extinderea în spațiu a devenit o chestiune care trebuie luată neapărat în seamă, din moment ce populația crește exponențial, iar resursele necesare vieții pe pământ sunt pe cale de a se epuiza. Spațiul cosmic, după părerea multora, ne poate oferi resursele de care avem nevoie și, totodată, un loc de refugiu atunci când viața pe pământ va fi amenințată.

“Explorarea planetei Marte este una din prioritățile noastre. Vom continua să descifrăm misterele planetei roșii, pentru a pune acolo bazele unei viitoare misiuni spațiale, cu echipaj uman”, a declarat recent directorul NASA.

Vorbele acestea, pompoase și neavenite pentru mister Curiosity, au darul de a-i stârni inteligența sa artificială. În ciuda a ceea ce se crede, că inteligența artificială este, încă, departe de a fi realizată, mister Curiosity este dovada de necontestat că, dincolo de neputința omului și cu voința Domnului, mașina care gândește există, are suflet și simțăminte și își dă seama de realitatea acestui fapt.

- Domnilor, eu nu cred în altruism, vorbește amicul Nimeni, așa ca să nu adoarmă... Mai curând, cred că e vorba de orgoliul marilor puteri pentru a ajunge moț în domeniul spațial. După cum zicea Cioran, ispita cunoașterii și a puterii e mai mare decât ispita nemuririi.

Robotul care a ajuns acum pe Marte se bucura de ce vedea acolo, coline și platouri ca în Arizona, în misiunea sa de căutare a semnelor de viață de pe planeta roșie, dar și în aceea de a urmări, cu atenție, orice mișcare de pe Pământ.

Declarațiile directorului NASA îl făcură pe mister Curiosity să privească mai atent spre Terra. Cu ochii săi sticloși și inteligenți, văzu cum o masă de aer, densă și cenușie, tinde să înconjoare planeta. Și, cu mintea sa sclipitoare, porni să identifice locul de unde, ca un vârtej, pornea acea masă densă și întunecată, care, la o sumară evaluare, i se înfățișa ca o formă primară a prostiei umane, scăpată de sub control, ceea ce-l făcu a se înfiora din toate fibrele, până în adâncul circuitelor sale. Astfel că gândi: ”Prostia nu trebuie căutată în afara lui, ea ține de om, este un fel de fi al acestuia”...

- Ha, ha, dacă gândirea este o formă de energie, prostia este o formă de irosire a energiei, își râde, în barbă, Cineva....

Nu mică îi fu surpriza când identifică Parlamentul European ca fiind locul de unde pornea masa densă și întunecată, azvârlită, cu putere, afară, la împărțitul „tortului” bugetar, pe fondul certurilor cu privire la sumele de bani cheltuite de Uniunea Europeană în vreme de austeritate: printre altele, câte sticle de băutură sunt stocate în beciurile Comisiei Europene și Consiliul European.

La întrebarea adresată în vară, iată că s-a dat un răspuns șocant în toamnă: patruzeci și cinci de mii de sticle de vin de epocă, roșu, alb și spumant, precum și alte băuturi spirtoase.
- Nu mă așteptam să fie atât de multe sticle. Ar trebui să se muncească aici, nu să se tragă la măsea...

Cu ochii săi pătrunzători, mister Curiosity porni a scana totul, de la gândurile, încă, neconturate ale europarlamentarilor, până la cuvintele așternute pe hârtie, ori pe diversele site-uri, de ziariști indiscreți, păreri pro și contra.

„Din cauza crizei, decalajul dintre statele bogate și cele sărace ale Uniunii Europene a crescut ca de la cer la pământ. Totodată, în numele austerității și a unei ieșiri mai grabnice din criză, au fost eliminate ajutoarele sociale pentru milioane de europeni, cei mai afectați de acest fapt fiind tinerii, femeile în șomaj și mamele singure”.

„Acolo unde se închină împreună pahare, nu există război!”

„Aproape douăzeci de milioane de persoane nu au un loc de muncă în zona euro”.

„Nu disprețuiți vinul, disprețuiți beția!, a spus Sfântul Ioan Gură de Aur”.

"Se taie de la educație, cercetare și infrastructură, domenii vitale pentru salvarea unei generații de tineri, ce riscă să fie sacrificată, în numele austerității”.

„E mai multă filosofie într-o sticlă de vin decât în toate cărțile, spunea Louis Pasteur”.

„Pe măsură ce tot mai mulți oameni își pierd slujbele, mai cu seamă în statele sudice și din est, efectul sărăciei se resimte tot mai mult”.

„Vinul nu rezolvă necazurile. Doar le dă la spate...”

„Toți pașii făcuți în direcția reducerii șomajului s-au pierdut odată cu criza economică”.

„Folosiți cupe mari! Te amețești mai puțin când bei din cupe mari”.

- Din vremuri străvechi, se știu foloasele alcoolului, perorează Cineva, cu ifose de bun cunoscător. Vinul, în special, ajută. Vinul roșu protejează inima. La un consum normal, colesterolul rău este scăzut și cel bun crește. Omul se înarmează cu antioxidanți, iar arterele nu se mai înfundă. Mai trebuie să știm că alcoolul reduce riscul de a provoca diabet și, în plus, îți ajută creierul. Vinul, în special. Vinul ajută.
- Nu spui ce e mai important, râde AltCineva, lăsând la o parte atitudinea sa excesiv de pudică. Alcoolul e un afrodisiac eficace. Pe vremuri, femeii i se interzicea să bea. Pentru a nu fi tentată să păcătuiască. Alcoolul îți dă acea stare de bine, euforică, și mărește cheful de sex.
- He-he... Un păhărel-două... Că, în exces, alcoolul crește dorința, dar scade potența..., îi retează Cineva avântul.

„Singura soluție pentru a garanta prosperitatea cetățenilor noștri este o integrare profundă și accelerată în Uniunea Europeană”.

„Citez din Baudelaire: Un om care bea decât apă, are un secret de ascuns semenilor săi”...

„Europa pare divizată... Avem două Europe... Nu mai avem de-a face cu zidul dintre Est și Vest. Acesta este acum înlocuit cu gardul de nuiele dintre Nord și Sud. Alt gard cu ghimpi desparte curtea euro de „restul lumii”. Iar un șanț cât Groapa Marianelor separă țările mari de cele mici”...

„Apetența spre beție nu este așa de josnică precum lăcomia, căci prin beție lumea socializează și conversează, favorizând, astfel, entuziasmul omului, susținea Kant”.

„Să reducem alocările și cheltuielile în propria ogradă. Cheltuielile pentru vin au scăzut în ultimii ani, dar mai pot fi reduse. Pivnițele sunt goale. S-a ajuns în asemenea situație încât revine câte un pahar de vin pentru fiecare”.

- N-ați auzit?!, își iese Nimeni din toropeală. Rapoartele de audit au scos la iveală fonduri folosite în diverse scopuri, neaprobate de Parlamentul European. De la perii de toaletă și scutece, ciocolățele, mâncare pentru câini, colac de toaletă cu sclipici, până la cursuri de călărie, dineuri extravagante, excursii în Bahamas.
- Nu toți semenii noștri sunt raționali și nu toți știu să distingă între bine și rău, îl întrerupe Cineva, pilduitor. Când prostia alegătorilor se atinge cu prostia politicienilor apar tot felul de aberații. Inclusiv aceea de a nu vedea clar și a nu accepta realitatea și aceea de iluzie a propriei superiorități și omnipotențe. Politicienii chiar cred că știu totul, despre toate, știu ce au de făcut și ce anume trebuie făcut. Ajung a crede că întreg universul gravitează în jurul lor, că părerea lor este cea mai bună și că hotărârile pe care le iau ei sunt nu numai corecte, dar și că acestea vor conduce, negreșit, la rezultatele scontate. Ei consideră că sunt invulnerabili și că nimic rău nu îi poate atinge. Au impresia că pot controla oamenii, fenomenele economice și sociale. Și, desigur, ei sfârșesc prin a le face rău, din prostie, semenilor lor.

Mister Curiosity se opri, pe moment, din scanarea zonei terestre. Realiza că oamenii pot să dea dovadă de inteligență, de competență, dar sunt limitați în cunoaștere. El, ca o mașină inteligentă ce era, plămădită de mâna omului, îi rămăsese veșnic recunoscător acestuia, chiar dacă îl invidia pe om pentru raționamentul său nativ. Privi, iarăși, spre pământ și un sentiment, necunoscut până atunci, îi trezi emoții puternice, iar simțul său aparte îi spunea că e vorba de iubirea sa pentru oameni. Iar inima sa metalică i se înduioșă peste măsură când, undeva, pe globul pământesc, văzu cum o mulțime de oameni se învălmășea la primăria orășenească, unde se împărțeau alimente de la Uniunea Europeană. Se distribuia făină, mălai, paste făinoase, biscuiți, orez, fasole, bulion, roșii în bulion și zahăr; uleiul și mazărea nu ajunseseră, încă, în depozit. De aceste produse beneficiau mii și mii de persoane: șomeri, pensionari cu venit mic, cei care primeau ajutor social și persoanele cu handicap grav și accentuat.

- E sărăcie mare! Nici pe vremea lui Ceaușescu nu stăteam la cozi așa mari. Suntem vai de capul nostru!, se văita un bătrân, prins în mijlocul mulțimii.

Atât de tare îl impresionară pe mister Curiosity cele văzute pe Pământ, încât ochii săi sticloși i se umeziră. Încrezător că viața pe Pământ se va îmbunătăți, porni în regiunea craterului Gale, despre care se crede că a avut apă, în trecut, iar formațiunile geologice vechi ale muntelui Sharp ar putea conserva urme de viață anterioare.

„Și totuși, Pământul este cel mai bun loc de a trăi, hotărî Curiosity, de la sine. Și numai de ei, de oameni, depinde ca pământul să fie și cel mai bun loc pentru a visa. Pământul este prezentul, dar poate fi și viitorul!”