Suntem în anul 2010, anul crizelor financiare, economice, sociale, anul în care trendul european dictează ca fiecare țară și fiecare firmă cu prestigiu (sau fără prestigiu) să-și concedieze angajații, să doneze bani la fondul solidaritatea și astfel să urce în topul celor mai buni o sută de contribuabili pentru Europa. Televizorul, ziarul și internetul țin isonul concursului european și fac în fiecare zi clasamente care dovedesc incontestabil că România luptă pentru recesiune, face eforturi supreomenești să devină falită și să poată fi cumpărată pe bucăți sau în vrac la piața de la Bruxelles.

În România firmele private și de stat fac totul pentru a prinde primele locuri, locuri care vor fi desigur lăudate și evidențiate la televizor chiar de președintele țării. Cifrele despre situația economică, despre cursul valutar și despre prăbușirea burselor se modifcă de la un ceas la altul, fotografii și filme documentare despre dezvoltarea fără echivoc din China comunistă, care nu e comunistă, vin în cascade, iar edițiile speciale nu mai prididesc cu știri devastatoare.

Pentru a fi în ton cu lumea bună din Europa, unitatea Prestarea, prin șeful ei incontestabil, domnul Calițoiu, începe să purceadă la reduceri de salarii, desigur că folosește același procent mirific dictat de președintele Băsescu pentru firmele de stat și, în același timp, cu lacrimi în ochi și cu buzele bătând a toacă, hotărăște reduceri de personal. Așadar îl concediază pe nea Pritocea, paznicul de șaizeci și doi de ani, pentru că în general șade pe scaun, la adăpostul copertinei de la poarta unității, cât e ziua de lungă (dar și noaptea, din lipsă de preocupări extrajob). Cum salariul lui nea Pritocea nu producea mari economii în unitatea Prestarea, îl mai concediază și pe tânărul Ion Ionuț Ioniță, un tip uscățiv și de viitor, care de doi ani încoace primise primă după primă (dar și diplome de merit) pentru că el avea cu siguranță acumulări la bancă și se putea descurca și pe viitor. Cele două salarii constituiau o economie substanțială pentru unitatea Prestarea, care oricum avea pe statul de plată doar opt angajați cu directorul Calițoiu cu tot.

În luna septembrie 2010, trendul se menține, România intră în toamnă cu motoarele închise și avariate, companiile de stat anunță un al doilea val de reduceri salariale dar și concedieri masive, iar unitatea Prestarea pentru a nu rămâne mai prejos, procedează și ea întocmai. Astfel, din cei șase angajați pe care-i mai are, îi concediază pe Costică Arhivel, Mihai Lepădatu și Loredana Cauciuc. Ei sunt trimiși în somaj pe motiv că sunt în principiu ingineri și în gereral prea tineri pentru meseria de prestare, ca să nu mai vorbim că de la angajare au constituit un potențial pericol pentru pozițiile doamnei Astenie, domnișoarei Caparace și domnului Calițoiu în persoană. La drept vorbind, chiar dacă aceștia din urmă se află în pragul pensionării, nu trebuie uitat că ei au pus baza unității Prestarea, fundația ei și mulțumită lor, opt oameni cu șef cu tot, și-au câștigat zece ani la rând pâinea cea de toate zilele.

În luna decembrie, în ajunul Crăciunului, domnul director Calițoiu, a observat la televizor că trendul anului 2010 a rămas nemodificat, că se reduc în continuare salariile și se concediază și ultimii angajați de la stat. Cu efort susținut, acum, la sfârșitul anului 2010, România are șanse reale să urce pe podium și să primească mult râvnita diplomă de țară fără niciun salariat.

Patriotic din naștere, cu lacrimile șiroind pe obraji, domnul Calițoiu le anunță pe ultimele două angajate, doamna Astenie și domnișoara Caparace, că le va plăti ultima primă în natură cu ocazia sărbătorilor de iarnă, respectiv un cozonac cu rahat de la Ana și o sticlă de șampanie Zarea de 700 ml pe care să o deschidă amândouă în noaptea dintre ani (cele două femei sunt cumnate și locuiesc împreună). Le mai anunță că este nevoit să le trimită urgent în șomaj ca să poată raporta la Statistică îndeplinirea planului de șomeri pe 2010.

În primul trimestru al următorului an, unitatea Prestarea a fost evidențiată la televizor chiar de către președintele țării. A fost lăudată pentru management favorabil și constructiv, pentru eficiență, pentru reducerea costurilor salariale, chiar dacă la final a fost atrasă atenția că unitatea n-a mai prestat nimic de niște luni bune și astfel n-a obținut niciun fel de venit.

Dar totul e bine când se termină cu bine. România și-a câștigat o poziție binemeritată în panoplia și topul țărilor din Europa, pentru că în anul 2011 a reușit să fie țară fără salariați dar cu fond de solidaritate cât Casa Poporului. Datorită investițiilor dar și produselor alimentare și casnice exclusiv made in China, numele pe care l-a obținut pe merit este China Nouă, tricolorul a fost schimbat cu un steag roșu cu 41 de secere și 41 de ciocane așezate în cercuri concentrice, adică tot atâtea câte județe are. Și pentru că trendul anului 2011 este de reducere a numărului de șomeri, astfel încât la sfârșitul anului să nu mai fie niciunul, salariile angajaților vor fi modice și să vor plăti în yuani. Canalele de radio și televiziune vor organiza săptămânal concursuri cu premii pentru firmele care angajează cei mai mulți șomeri vorbitori de limbă chineză.

Ca să fie în ton cu lumea bună din Europa, unitatea Prestarea a angajat douăzeci și cinci de șomeri cu pregătire superioară, direct din Beijing, fiind astfel pentru a doua oară evidențiată la televizor chiar de președintele țării, domnul Hu Băse-Tao într-o limbă neaoșă chineză.