Prim-plan cu chip de bătrână: tanti Ana. Are 73 de ani și fiecare an este brăzdat pe pereții frunții și în jurul ochilor. Are 73 de ani și o pensie de urmaș de 4 ( patru) lei. Zice: cu banii ăștia îmi cumpăr patru pâini și plâng.

Și chiar plânge: o spuză de lacrimi; tot ce mai poate produce.

Și noaptea pe la două, rememorând întâmplările de peste zi, am încercat să mi-o închipui dormind. Și nu știam unde s-o așez. În ce pat: unul de scânduri sub o zdreanță?... În patul nupțial?.. Îmbrăcată cu țoalele de lucru?.. În cămașa de noapte?... Părul pe pernă... Spălat în lighean?... Sau nespălat de ani? Și pe masa acoperită, ca pe vremea răposatului, cu fața decolorată de vreme și neîntrebuințare - o coajă de pâine și-o cană cu apă. Doarme încolăcită în anii în care a cunoscut tot ce-i este dat unei vieți de om.

A trudit și-a fost de folos, cât i-a stat în puteri și-n mintea puțină. Comunitățile umane se adună și se alcătuiesc și din celulele care sunt astfel de ființe umane.

Și ajunșii de azi ne spun că rostul comunităților este ca gunoierul Silviu Prigoană sa aibă avioane personale și iachturi, și vile, și terenuri cu nemiluita, și bijuterii, și petreceri...

Și tanti Ana contribuie la salvarea bugetului țării pe potriva venitului după o viață de trudă, cu 15 la sută din pensia de 4 lei. Silviu Prigoană nu contribuie cu nimic suplimentar, căci este privatul slăbit de tanti Ana.


Material publicat de Necredinciosu pe www.sentinta.ro