O privire spre începuturi…

Clopotul este unul dintre cele mai vechi instrumente sonore pe care-l cunoaștem. El s-a născut în vremea străveche, chiar mai înaintea utilizării unui limbaj scris, în vremea când când OMUL a reușit cu ajutorul focului să facă argila mai durabilă pentru obiectele de uz cotidian și când un vas a reverberat, lovit probabil.

Pasul următor, spre clopotul metalic s-a făcut apoi firesc, în epoca bronzului, când noul material de plămadă pentru uneltele necesare traiului a dus la rezultate mult superioare celor ale lutului. Se obțineau astfel plusuri de durabilitate, eficiență, iar pentru subiectul nostru în discuție: o mai largă paletă de sonoritate, influențată de compoziția aliajelor, mărimea produsului și destinările propuse de utilizatori. Și putem adăuga cu convingere: “Clopotul a fost primul instrument de comunicare de masă”.

Cel mai vechi clopot cunoscut în lume este un clopoțel de bronz de cca 8 cm. înălțime, descoperit ca ornament agățat la șoldul unei persoane înhumate în urmă cu aprox. 3.500 de ani, în timpul dinastiei Yin, perioadă în care clopoțeii sunt cunoscutî și utilizati pe scară largă ca amulete la gâtul animalelor domestice (câini, cai) și ca ornament la harnașamentul cailor înhămați la trăsuri

Istoria confirmă utilizarea clopotelor în Asia în urmă cu peste 4500 de ani. Știm cu siguranța dată de izvoarele istorice că, în jurul anului 2.100 î.C., chiar de la debutul epocii bronzului, toate orașele și satele din China aveau câte un turn cu clopot destinat anunțării orei, dar care suna la pericolul focului sau inundațiilor și alarma la apropierea inamicilor. Există și o zicală care confirmă unitatea și coexistența de la origini a clopotelor cu templele: ”Dacă spui templu, spui clopot. Fără clopot nu există templu”.

Arheologia chineză mai semnalează existența a 12 clopote construite cu rol de instrumente muzicale, localizate științific ca dată de producere în jurul anului 1.160 înainte de Christos, în vremea împăratului Hoang-ti. Aceste prime exemplare invocate pe drumul nostru, sunt expuse la Muzeul Clopotelor din Bejing și vom vorbi depre ele mai pe larg la învățăturile/în capitolul despre China. Foarte multe clopote făurite în Epoca Shang – sec. XVIII – XI î.C. sunt expuse ca artefracte de valoare în Muzeul de Istorie Chineză din Bejing și nu numai.

Istoricul Campana are o abordare diferită afirmând: “bronzul este materialul care definește cel mai bine sunetul clopotelor; cea mai mare parte a clopotelor antichității timpurii provin din cultura asiriană; având în vedere recentele descoperiri arheologice realizate în zona vestică a fostului Imperiu Asirian, pare ca primele bronzuri sunătoare au fost realizate de către vechea populație armeană”. Noi cunoaștem un clopot de o formă deosebită – stup de albine - făcut din bronz în Assyria în sec. VIII î.C.

În a doua carte a lui Moise din Vechiul Testament, găsim vorbindu-se despre cum să se facă veșmintele sfințite ale preoților (Cap.28:34, 35). Și din nou arată Sfintele Scripturi că “poalele tunicii marelui preot Aaron erau împodobite cu clopoței de aur” așa cum poruncise Domnul lui Moise (Ieșirea,Cap.39: 25, 26).

În Palestina, în perioada sec. XIII-X î.C., de exemplu, preoții făceau să sune câțiva clopoței atârnați de veșminte, pentru a fi protejați, credeau ei, de spiritele rele.

Contemporani cu Moise, clopoței au mai fost descoperiți în siturile preistorice de la Samthavro, Kasbek și Koban sau în “Camera Comorilor” din Cipru.

Iar “clopoțeii pentru cai” menționați de Zaharia (14:20), pe care scria: “Sfânt lui Dumnezeu” - erau atașați pe hamurile cailor pentru a arăta “că din Ierusalim va veni Mântuirea tuturor neamurilor care vor fi nimicite în caz de împotrivire”.

Manuscrisele îl prezintă pe Regele David folosind un carillon și lovind patru clopoței ca semn de nerăbdare.

Mai mulți clopoței de bronz datați la cca. anul 1000 î.C. au fost găsiți în palatul babilonian din Nemrod (expuși actualmente la British Museum).

Descoperirile arheologice de la monumentele din Mesopotamia pre-sumeriană, Fenicia și Egiptul antic, aduc la lumină numeroși și feluriți alți clopoței.

Regina din Saba își însoțea plimbările în zilele toride, apărându-se cu o umbrelă verde, cu mâner de fildeș și decorată cu clopoței auriți. Din când în când, sub bucuria clipei, se învârtea brusc spre locul necunoscut al unui tril de pasăre, sau se apleca să culeagă o floare, și atunci clopoțeii dau glas .

Clopoței găsim prinși în harnașamentele cailor sau atașați la carele de luptă ale oștilor macedonene prezente pe câmpurile de luptă din teritoriile cucerite, sau ornând carul funebru ce l-a purtat pe ultimul drum pe Alexandru cel Mare, clopotele acestuia putând fi auzite de la distanță, cum ne spune Diodor din Sicilia. Aceste lucruri le cunoaștem prin dăltuirea lor în piatră care a purtat până în zilele noastre această mărturie.

Istoria și folclorul zonei Est – Europa și al Peninsulei Balcanice ne aduc la lumină informații despre utilizarea de către greci a clopoțeilor pe durata sacrificiilor animale pentru zei, cf. Theocrit, sau pentru Serbările lui Bacchus.

Grecia și Roma antică foloseau clopoțeii făcuți din fier sau bronz, aur sau argint, cu diverse destinații. Astfel de clopote se foloseau la Atena pe durata misterelor. Un clopoțel era sunat pentru a anunța în fiecare dimineață deschiderea Pieței de Pește (Cf. Strabo, Geogr., IV, xxi).
Pentru romani, sunetul clopotului era unul din semnele lui Priap. Copiii romani se jucau cu un clopoțel jucărie, iar la moartea cuiva se plătea o taxă de clopot. Un clopot cu un sunet grav era sunat pe drumul unui criminal spre locul de execuție. Dansatoarele și prostituatele aveau costumații decorate cu clopoței în timpurile vechi ale romanilor. Prin clopot se vestea deschiderea băilor publice (Martial, "Epig.", xiv, 161,). Urmând exemplul grecilor și al Macedonenilor, romanii foloseau clopotele cu destinație militară, fie decorând carele de luptă sau ținuta militară, fie folosindu-i pentru anunțuri și semnalizări în cadrul taberelor de luptă. Primul împărat roman Augustus (63 î.C.-d. C. 14) suna un clopot la intrarea în Templul lui Jupiter.

Au fost găsite piese contemporane acelor timpuri nu doar la Roma ci și la Pompei, Herculanum sau în Sicilia, și în morminte din numeroase alte localități, ca obiecte funerare.

Mai devreme decât grecii și romanii, Regele Rhesus al Tracilor decora harnașamentele cailor cu clopoței.

Triburile africane din Niam–Niams, cele aborigene din Australia, dar și populațiile caucaziene, pomenesc din timpuri străvechi despre clopote cioplite din esențe tari de lemn, cum sunt și cele pe care le folosesc și astăzi.

Populațiile amerindiene agățau la gâtul lamelor și ale altor animale domesticite, clopote făcute din bucați de piei tăbăcite și uscate, cioplite din lemn, iar mai apoi din metal. Știm astfel despre un exemplar de formă rectangulară, găsit în Peru și având o vechime de peste 1.000 de ani.

La începuturile creștinismului, în catacombele romane, semnalul de adunare la liturghie era dat cu clopoței, adesea de argint cum consemnează cronicile.

Și mai aproape de timpurile noastre, în teritoriile și în istoria galilor sau a celților se consemnează folosirea clopotelor mici de bronz, obținute prin turnare, sau a celor de fier făurite prin modelare și având o formă cu totul deosebită de cea uzuală; clopotele mai erau utilizate de către populația ostiacă din Siberia dar și de către slavi și finlandezi.

ØÎP este numele unui munte cu o înălțime de 459 m, aflat la 50 km. nord de Praga, cu o surprinzătoare formă de clopot. Pe Øîp s-a oprit legendarul ÈEH, întemeietorul de țară al cehilor.

Căutând spre începuturi, vedem așadar că istoria clopotelor a fost aproape permanent contemporană omului primitiv și celui din perioada antică pe tot arealul de răspăndire a umanității, urmând o dezvoltare tehnologica și o diversificare a paletei de utilizări, specifice fiecarui nivel de cultura și civilizație.

Propunem să oprim deocamdată aici investigarea ariilor de apariție și răspândire, și să continuăm cu enumerarea și prezentarea unor surse care vorbesc despre clopoței, clopote, talăngi sau zurgălăi așa cum au fost acestea create și destinate a-l însoți pe om pe “aspra drumului cărare”.

Vom pomeni câteva din izvoarele la care am avut acces, prezentând în traducere informațiile și sursele așa cum sunt ele arătate de autori. Aflăm așadar că:

·Mult după perioada Halaf (4500 – 4000 î.C.) când în Nordul Mesopotamiei se foloseau deja unelte din cupru, în perioada numită “Veacul de Aur al Sumerienilor”, la anul 2.000 î.C., în Regatul din Ur s-au creat adevărate tezaure artistice precum “Coiful de aur al lui Meskalamdung” găsit alaturi de statui, clopoței și reliefuri – toate din bronz, în Templul lui Niuhursagin.

·O cupă fară picior de inspirație asiatică, aducând mai degraba a clopot și realizată probabil în perioada 2200-2000 î.C. este considerată ca produsă în orașul Meroe, situat de Herodot pe nilul Superior în inima Africii. Confecționarea acestui obiect în această arie, este explicată prin transferul cunoștințelor epocii de bronz din China, realizat de mișcările și contactele sumerienilor și al populațiilor minoiene, ioniene, hitite și feniciene cu teritoriul egiptean.

·Tintinnabula (clopoțelul) a primit adesea o destinație sacră. Era folosit în cultul sirianului Asarte unde, de două ori pe an, într-o ceremonie celebră la templul din Hieraple, preotul suna un instrument aerian care producea un sunet sonor și strident.

·În Roma antică, pe durata Serbărilor din luna Mai, Frații Arvales faceau apelul prin sunete de clopot. Tot aici, în timpul sacrificiilor animale destinate să obțină de la zei odihna sufletelor, erau sunați clopoței, așa cum antemergătorii cortegiilor funerare avertizau populația pe traseu sunând din clopoței.

·Evreii antici foloseau în sec. VIII-VI î.C. instrumente muzicale de suflat (trâmbițe și goarne), precum și gonguri alături de clopote, cărora le atribuiau o semnificație supranaturală;

·Fabulistul Avianus ne spune la 160 e.n. că oamenii contemporani cetății lui foloseau un “nolam” (clopoțel) pentru a însemna câinii turbați;

·Clopotele erau zeificate la indienii toda;

·Un clopot agățat de un toiag în forma de “T = crucea în formă de T” este atribuit Sf. Antonie – sfântul egiptean al deșertului, și servea la alungarea demonilor care duc în ispită;

·Egiptul antic îl invoca și preamărea pe Zeul Osiris cu clopoței proveniți din alăturarea unor mici gonguri mult aplatizate. Iar Moise care a fost educat în casta preoților din Egipt, a introdus clopoțeii în ceremonialul religiei evreiești;

·Clopoțeii aflați pe veșmintele cu care Arhiereii Vechiului Testament intrau în Sf. Sfintelor trebuiau să îndemne “la aducere aminte pentru împlinirea poruncilor și a legii”;

·În mormintele Han de la Mawandui, construite pe vremea împăraților Wen Di și Jing Di (206 î.C.- 9 e.n.), mai precis în cel al Ducelui de Dai, care era cancelar, s-au găsit obiecte mici de metal de strictă necesitate, adică … și niște clopoței de cositor. Aceasta pentru că, în acea perioadă, nu era permisă folosirea vaselor sau instrumentarului de bronz drept obiecte funerare;

·– Acțiunile de deminare din din anul 2002 din Cambodgia – Provincia Pursat - au scos la iveală două clopote de bronz de cca 60 cm înălțime fiecare, datând din anul 300 î.C.


Cu aer de mit și legendă sau cu existență probată prin suport științific, clopotele, clopoțeii, talăngile sau zurgălăii ne-au însoțit de-a lungul timpurilor, adeseori parte directă a unor foarte diverse activități umane, laice sau religioase, nicicând contestați ci poate, câteodată uitați.

Vă propunem, mai departe de investigarea originilor, la o trecere sumară în revistă a unor date lămuritoare despre clopote și clopoței, pornind de la: (A) - definiții date lor de-a lungul timpului în diverse perioade și dicționare și ajungând la (B) - o largă listă de utilizari identificate de noi pentru acestea.


A - Definiții :

·DICÞIONAR EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE:

1.CLOPOT: s.n. = obiect metalic în forma de para, deschis în partea de jos si prevazut în interior cu o limba mobila, care, lovindu-se de peretii obiectului, produce sunete caracteristice. Provine din limba slava veche – klopotû

2.CLOPOTAR : s.m. =
- persoana care trage clopotele;
- persoana specializată în fabricarea clopotelor.

3. CLOPOTNITA: s.f. = TURN DE BISERICÃ SAU CONSTRUCÞIE în formă de turn (situată lângă biserică) {sau în cimitire}, și în care sunt instalate clopotele.

4. CLOPOÞEL: s.m. = diminutiv al lui CLOPOT.
- clopot mic (cu mâner) care se agită cu mâna (pentru a indica recreațiile la școală, pentru a chema pe cineva sau a anunța ceva;
- cu sau (fără mâner) care se agață de gâtul unor animale;
- nume dat mai multor plante erbacee cu flori mari, albastre, albe sau roz, în formă de clopot.

5.A CLOPOÞI: vb. = a suna din clopot/el.

6.“A TRAGE CLOPOTELE”= expresie de inspirație populară, zicală cu înțelesul:
- a curta pe cineva;
- a divulga un secret.

7. TALANGÃ: s.f. = clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; BALANGÃ = sunetul produs de un astfel de clopot. (variante : talanca, balanca).

8.ZURGÃLÃU : s.m. = glob metalic cu una sau mai multe găurele și cu o bilă la interior, care sună la cea mai mică mișcare sau atingere. Cf. maghiar: zörögeni


·DICÞIONAR ENCICLOPEDIC de simbolică și biblică creștină – Preot Victor AGÃ – Timișoara, 1935

“CLOPOTELE – introduse prin veacul a șaselea în Apus și în al nouălea la Răsărit, anunță începutul serviciilor dumnezeiești și dau de știre creștinilor despre momentele mai însemnate (aghios, apostol, pre acere…), ale serviciilor divine, vestesc trecerea din vieață a creștinilor și pomenirea celor morți…
Clopotele simbolizează vocea lui Dumezeu și a slujitorilor lui cari chiamă pe credincioși la rugăciune. Din înălțimea turnurilor ele apar ca niște păzitoare ale comunităților creștinilor….
Inscripțiile vechilor clopote vestesc destinațiunea lor ocrotitoare, de mântuitoare și de vestitoare, adeverind cuvintele scripturii: în tot pământul a ieșit vestirea lor… Misiunea li se rezumă în versurile: vivos voco, mortus plango, fulgura frango (pe vii îi chem, pe morți îi plâng, fulgerele frâng) sau : laudo deum verum, Plebem voco, congrego clerum, defunctos plango, fulmina fugo, festa decoro (Laud pe Dumnezeu cel adevărat, chem mulțimea, adun clerul; îi plâng pe morți, alung fulgerele, înfrumusețez sărbătorile) cari sunt inscripții predilecte pe clopote.
În Evul Mediu clopotele erau considerate personaje ale bisericii și primeau nume de sfinți. Biserica apuseană a statornicit în timp tragerea clopotelor te trei ori pe zi, astfel:
-dimineața (din sec. 14) în onoarea Sfintei Preacurata – Aurora creștinătații;
-la prânz (din sec. 15) în urma războaielor cu turcii pentru alungarea necredincioșilor; și / sau reculegere la mijlocul zilei;
-seara (din sec. 13) la rugăciunea de seară sau ca semn de odihnă și pentru stingerea focurilor -hora ignem tagere- cum era prescris atunci”.

“SFINÞIREA CLOPOTELOR ORTODOXE – se tămâiază în patru părți spre a însemna, că inimile creștinilor, pe care Clopotul îi chiamă la rugăciune, să fie pline de miresmele virtuților; tămâierea alungă demonii, tot răul și toată necurăția de la clopote”


“CLOPOÞEL :
–utilizat în cultul divin pentru a semnaliza momentele mai importante de cult (îngenuncherea, epicleza etc.);
–sunarea continuă a clopoțelului de litie(alai);
–la ortodocși, ministranții clopoțesc mereu înaintea preotului în Ajunul Bobotezei – anunț de pregătire pentru actul de sfințenie;
–la apuseni – clopoțelul era folosit în alaiuri în fața preotului care însoțea/aducea cuminecătura unui bolnav, avertisment să se descopere creștinii pe traseu și să facă închinăciune cu semnul crucii în chip de venerarea sfintei euharistii”


·Mic Dicționar Folcloric – Autor Tache PAPAHAGI – Ed. Minerva, 1979

“Sunt multe credințe și obiceiuri milenare practicate astăzi, dar rostul lor originar e fie parțial, fie total șters pentru multe regiuni si populațiuni.
Iată-ne de exemplu, la aromâni. Ca oriunde există viață cărăvănească sau păstorească, și la ei se puteau constata următoarele particularități:
1. Catârul-călăuză al caravanei poartă permanent la gât un clopot de alamă sau de fontă, pe care respectivul cărăvănar nu-l astupă decât atunci când are interes ca să nu fie simțit pe unde trece sau paște caravana lui. Întrebându-l despre rostul acestui clopot, el îți va raspunde că fie că e-n mers pe cotite și împadurite cărări de munți, fie că e la păscut, caravana cunoaște sunetul clopotului și, astfel, nu rătăceste și nici nu se îndepărtează de catârul-călăuză.
2. În turmele de oi sau de capre, anumite oi sau capre, dar mai cu seamă anumiți berbeci sau țapi poartă speciale clopote de fontă sau aramă de diferite mărimi, unele având câte 2-4 limbi una într-alta, iar greutatea celor de aramă, purtate numai de țapi, atingând uneori și câteva kilograme. Întrebat, orice păstor îți va răspunde la fel ca mai sus, dar nimeni nu-ți va spune că, de fapt, rostul lor e altul… venind din superstiții străvechi”.


·Dicționar de teme și simboluri din literatura română – Autor Doina Rusti, 1998

“Clopot. Simbol al vestirilor solemne, clopotul bisericii reprezintă o măsură a timpului, instituie o legătură emoțională cu sacralitatea, consfințește ieșirea din durată, precede un eveniment de interes general. Prin sunetul sau grav și amplu se impune în viața cotidiană ca un semn al legăturii dintre individ și lume și inoculează, în virtutea acestei funcții, o stare meditativă, adeseori de revizuire a poziției pe care omul o are în univers.
În literatură, se considera ca simbol prolific, mai cu seamă în poezie; simbol grav, cu sensuri legate de vestirea unor evenimente nenăscute, clopotul este și semnul unei legături sacre și este învestit cu atribuții ritualice; obiect de cult, clopotul mai sugerează un tainic ritual și un univers ascuns….”


·Inscurtu adunare numerelor după capetile ce s-au așezat, cu doua limbi – dicționar român-rus realizat la 1620 în Muntenia (Biblioteca Academiei, pp.83-84)
“Cioaie – metal, bronz al clopotelor.”
Acest tremen este utilizat și ca varianta “acioaie” – cu proveniență din italianul acciajo, sau din latina medievală Azarum sau Azaium (cf. B.P. Hașdeu), așa cum îl găsim în literatura populară:
Mihnea Vodă – Baladă culeasa din Dobrogea de T.T. Burada la 1880
Cu țerușii de argint
Cum n-a fost nici că mai sînt.
Cu matugt de acioi
Cum nu se-află pe la noi.


·Dicționar diabolic – Jacques Collin de Plancy

“ … Înainte de a se naște, omul e vinovat de păcatul pe care l-a comis acum șase mii de ani primul nostru strămoș: botezul ne purifică. Dar nu se știe cum pot purifica clopotele de un păcat originar; totuși, nu e permis să se tragă clopotele pentru cineva, înainte de a deveni, prin botez, copil al Bisericii. Această ceremonie, pe care nu oricine o poate înțelege, se practică încă de pe vremea lui Carol cel Mare.
Se zice ca o explicație a botezului clopotelor ar fi că, în felul acesta, ele îndepărtează pe Satana. Când diavolul îi duce pe cei vânduți lui la sabat, dacă aude clopotul, e forțat să renunțe….Se spune, de asemenea, că diavolul stârnește furtuni pe care clopotele le pot împrăștia, cel puțin aceasta este părerea țăranilor care trag clopotele imediat cum aud tunete și dacă zgomotul ce îl face clopotul atrage trăsnetul pe biserică și ea nu arde cu totul, ceea ce a mai rămas din biserică înseamnă că se datorează clopotului sfințit…”.


·WEBSTER’s Revised Unabridged Dictionary – Ediția. 1913

1. A hollow metallic vessel, usually shaped somewhat like a cup with a flaring mouth, containing a clapper or tongue, and giving forth a ringing sound on being struck.

Note: Bells have been made of various metals, but the best have always been, as now, of an alloy of copper and tin.

{The Liberty Bell} , the famous bell of the Philadelphia State House, which rang when the Continental Congress declared the Independence of the United States, in 1776. It had been cast in 1753, and upon it were the words ``Proclaim liberty throughout all the land, to all the inhabitants thereof.''

2. A hollow perforated sphere of metal containing a loose ball which causes it to sound when moved.
3. Anything in the form of a bell, as the cup or corol of a flower. ``In a cowslip's bell I lie.'' --Shak.
4. (Arch.) That part of the capital of a column included between the abacus and neck molding; also used for the naked core of nearly cylindrical shape, assumed to exist within the leafage of a capital.
5. pl. (Naut.) The strikes of the bell which mark the time; or the time so designated.
Note: On shipboard, time is marked by a bell, which is struck eight times at 4, 8, and 12 o'clock. Half an hour after it has struck ``eight bells'' it is struck once, and at every succeeding half hour the number of strokes is increased by one, till at the end of the four hours, which constitute a watch, it is struck eight times.
{To bear away the bell} , to win the prize at a race where the prize was a bell; hence, to be superior in something. --Fuller.
{To bear the bell} , to be the first or leader; -- in allusion to the bellwether or a flock, or the leading animal of a team or drove, when wearing a bell.
{To curse by bell} , {book} , {and candle} , a solemn form of excommunication used in the Roman Catholic church, the bell being tolled, the book of offices for the purpose being used, and three candles being extinguished with certain ceremonies. --Nares.
{To lose the bell} , to be worsted in a contest. ``In single fight he lost the bell.'' --Fairfax.
{To shake the bells} , to move, give notice, or alarm. --Shak.
Note: Bell is much used adjectively or in combinations; as, bell clapper; bell foundry; bell hanger; bell-mouthed; bell tower, etc., which, for the most part, are self-explaining.
{Bell arch} (Arch.), an arch of unusual form, following the curve of an ogee.
{Bell cage} or{Bell carriage} (Arch.), a timber frame constructed to carry one or more large bells.
{Bell cot} (Arch.), a small or subsidiary construction, frequently corbeled out from the walls of a structure, and used to contain and support one or more bells.
{Bell deck} (Arch.), the floor of a belfry made to serve as a roof to the rooms below.
{Bell founder} , one whose occupation it is to found or cast bells.
{Bell foundry} , or{Bell foundery}, a place where bells are founded or cast.
{Bell gable} (Arch.), a small gable-shaped construction, pierced with one or more openings, and used to contain bells.
{Bell glass} . See {Bell jar} .
{Bell hanger} , a man who hangs or puts up bells.
{Bell pull} , a cord, handle, or knob, connecting with a bell or bell wire, and which will ring the bell when pulled.
{Bell punch} , a kind of conductor's punch which rings a bell when used.
{Bell ringer} , one who rings a bell or bells, esp. one whose business it is to ring a church bell or chime, or a set of musical bells for public entertainment.
{Bell roof} (Arch.), a roof shaped according to the general lines of a bell.
{Bell rope} , a rope by which a church or other bell is rung.
{Bell tent} , a circular conical-topped tent.
{Bell trap} , a kind of bell shaped stench trap.
· From WordNet (r) 2.0 - [wn] bell

n 1: a hollow device made of metal that makes a ringing sound when struck
2: a push button at an outer door that gives a ringing or buzzing signal when pushed [syn:{doorbell} , {buzzer} ]
3: the sound of a bell being struck; "saved by the bell"; "she heard the distant toll of church bells" [syn: {toll} ]
4: (nautical) each of the eight half-hour units of nautical time signaled by strokes of a ship's bell; eight bells signals 4:00, 8:00, or 12:00 o'clock, either a.m. or p.m. [syn: {ship's bell} ]
5: the shape of a bell [syn: {bell shape} , {campana} ]
6: a phonetician and father of Alexander Graham Bell (1819-1905) [syn:{Melville Bell}, {Alexander Melville Bell} ]
7: English painter; sister of Virginia Woolf; prominent member of the Bloomsbury Group (1879-1961) [syn: {Vanessa Bell}, {Vanessa Stephen} ]
8: United States inventor (born in Scotland) of the telephone (1847-1922) [syn: {Alexander Bell} , {Alexander Graham Bell} ]
9: a percussion instrument consisting of vertical metal tubes of different lengths that are struck with a hammer [syn: {chime} , {gong} ]
10: the flared opening of a tubular device v : attach a bell to; "bell cows"

Notă a autorului: Adaug o necesară completare: cuvântul “bell” inclus în vocabularul englez, vine din Anglo-Saxon-ul “bellan”, însemnând echivalentul lui "to roar" (a rage) or "to bellow" (a mugi).


·Dicționar de artă – forme, tehnici și stiluri artistice – Vol. I, lit. A-M, Ed. Minerva, 1995

“ CLOPOT - instrument sonor de forma unei cupe metalice (bronz) răsturnate, de dimensiuni variabile, prevăzut la interior cu o limbă mobilă, acționată prin pendulare. Se suspendă de eșafodaje speciale solide, din lemn sau metal, adăpostite în construcții speciale – turnuri, clopotnițe, zvonițe etc. Clopotele sunt adesea decorate cu motive vegetale, geometrice, scene și inscripții. În arta creștină se folosesc din sec. 7, arta turnării lor ajungând la apogeu în sec. 15 în Germania, Rusia, Polonia.
Cel mai vechi clopot din România datează din sec. 14, provenind de la Mânăstirea Cotmeana, jud. Arges”


·Dicționar de simboluri – Vol. I, Jean Chevalier , Alain Gheerbrant

“ CLOPOT - Simbolismul clopotului este legat mai cu seamă de perceperea sunetului. În India, de pildă, clopotul simbolizează auzul și ceea ce percepe auzul, adica sunetul, care este reflectarea vibrației primordiale. Astfel, cele mai multe dintre sunetele percepute, cu prilejul experiențelor Yoga, sunt sunete de clopot. În lumea islamică, sunetul clopotului reprezintă sunetul subtil al revelației coranice, răsfrângerea Puterii divine în existență; perceperea dangătului clopotului risipește limitările condiției temporale. Într-un fel destul de asemănător, Canonul buddhist pali asimilează vocile divine cu sunetul unui clopot de aur.
În China, zgomotul clopotului este pus în legătura cu tunetul și în mod frecvent asociat cu acela al tobei. Dar muzica produsă de clopote este înălțătoare și totodată criteriu al armoniei universale. Clopoțeii atârnați de acoperișurile pagodelor au drept scop să facă a fi perceput sunetul legii budiste. Clinchetul clopotelor (sau al clopoțeilor) are însă pretutindeni putere de exorcism și de purificare; alungă duhurile rele sau măcar avertizează de apropierea acestora.
Un simbolism cu totul aparte revine clopoțelului tibetan (tlipu) (în sanscrită ghanta). Opus lui vajra (trăznet), clopoțelul semnifică lumea fenomenală deosebită de lumea adamantină, cea a aparențelor, simbolizată prin extincția rapidă a sunetului. El este de asemenea și Înțelepciunea, asociată și opusă Metodei, elementul pasiv și feminin, câtă vreme vajra este activ și masculin; ceea ce se mai traduce și printr-un simbolism sexual și prin aceea că inițiații poartă un inel de aur cu efigia lui vajra la mâna dreaptă și un inel cu efigia clopotului la mâna stângă.

În opoziție cu trăznetul, clopoțelul simbolizează virtuțile feminine, Doctrina… Mânerul este de obicei un trăsnet cu opt brațe amputate pe jumătate. Folosit în religie și magie, în el e figurată adesea salvarea sanscrită cu Giuvaerul în lotus (OM MANI PADME HUM redusă uneori la OM HUM); sau o formulă magică. Deseori împodobit cu roata legii, un cerc de petale de lotus, de lei, de divinități etc, clopotul simbolizează fără îndoială chemarea divină la studierea legii, supunerea față de cuvântul lui Dumnezeu, în orice caz o comunicare între cer și pământ.
Prin poziția limbii care lovește în pereții săi, clopotul evocă poziția a tot ce este suspendat între cer și pământ, stabilind astfel o comunicare între ele. Dar el deține și puterea de a intra în relație cu lumea subterană.
Un clopoțel magic slujește la evocarea morților; el este făcut dintr-un aliaj obținut din plumb, cositor, fier, aur, cupru, argint-viu; jos este înscris numele Tetragrammaton – deasupra, numele celor șapte spirite ale planetelor, apoi cuvântul Adonal, și, pe inel, Iisus. Pentru a fi eficace, e nevoie, după părerea lui Girardius Pervilues, să fie înfășurat într-o bucată de mătase verde și păstrat în această stare până ce persoana care întreprinde marele mister va avea posibilitatea de a pune respectivul clopoțel în mijlocul unei gropi dintr-un cimitir și de a-l lăsa astfel timp de șapte zile. Câtă vreme clopoțelul păstrează veșmântul țărânii din cimitir, emanația și simpatia care îl însoțesc se mențin; acestea îl duc la perpetua calitate și virtute cerute, atunci când sunați din el în acest scop”

Notă a autorului: “OM” la începutul și sfârșitul rugăciunilor este o particulă lexicală tibetană sacră ce însoțește orice mantră, serviciu divin sau chiar text sacru sanscrit. Compusă din sunetele A, U, N, dar grafiată OM, este utilizată în Mantra-yoga simbolizând fonetic Unitatea cosmică și sursa inițială a vibrației originale. “OM MANI PADME HUM” este o rugăciune foarte populară în Tibet, se traduce prin “O, tu floare de lotus, milostivește-te de noi” și este cunoscută îndeobște ca “cele șase silabe sacre”


·Definiții ale autorilor și cugetări

·Clopotul a fost primul instrument de comunicare de masă. Cel de bronz este “Rolls-Royce-ul” clopotelor.
·“Clopotul este simbol și mesager; născut din pământ și inspirat din cupola divină, e cel ce ne întoarce cu fața spre Dumnezeu -oricine și oriunde am fi- ca să mulțumim, fără de tăgadă datori, pentru darul suprem – viața”
·Alături de biserică / dom / catedrală / templu, CLOPOTUL este expresia sinteză a comunității, ca primă formă de definire partizană a acesteia.
·Concertul clopotelor e în adevăr, muzica poporului.
·Clopotul știe că în cazul adevărului nespus, tăcerea poate deveni asurzitoare.
·Clopotul a avut aceeași plămadă de destin ca omul: să poarte și războiul și să și impună pacea. În vremea războaielor clopotele au fost topite și turnate-n tunuri, iar pe timp de pace, tunurile au fost turnate-n clopote, să fie morții plânși, dar și pacea și bucuria să fie vestite.
·“un clopot e ușor de inventat când ai cupola celestă deasupra-ți”
·“clopotele, mai întâi au ținut loc legii, apoi au fost glasul ei”
·“și datorită clopotelor, Dumnezeu nu a putut fi modernizat mai devreme..”
·“Ștefan cel Mare s-a menținut în conștiințe și prin dangătul ctitoriilor sale, care ajutau obștile să se adune, să se identifice și să hotărască, așa cum făceau și in cele vremuri”

O astfel de diversitate de definiții este motivată și de o extrem de largă paletă de utilizări pe care le-am identificat pentru clopote, clopoței, talăngi și zurgălăi și pe care le prezentăm în paginile următoare:

B - Listă de utilizari pentru clopote și clopoței:

Cert este că încă de la începuturi s-au cristalizat trei tipuri de funcțiuni pentru clopote:
·să sune ca parte a unui ritual religios;
·să convoace oamenii la întrunirile obștii sau să semnaleze evenimente importante pentru comunitate;
·să joace rol de instrument muzical.



B.1. - UTILIZÃRI CLOPOTE

Nr. Crt Utilizare
1.Obiect de cult - zeificat la indienii TODA
2.Instrument de cult (biserică / templu / dom / catedrală ) pentru invocare, convocare, confirmare
3.Evenimente ale familiei în comunitate (naștere, botez, căsătorie, moarte/îngropăciune, comemorări religioase (pomeniri, parastase) pentru invocarea legăturii cu divinitatea și apartenența la lăcașul de cult
4.Mobilizări ale obștii (adunare, refugiere, răscoală, revoluție)
5.Anunțuri pentru obște (inundații, catastrofe, molime, invazii dăunători)
6.Mobilizare de război
7.Marcări intervale orare
8.Comemorări laice (instaurarea păcii, aniversări ale obștii, înscăunări la domnie sau numiri în funcții)
9.Avertizări de furtună și vreme rea (alungat norii)
10.Transmitere de mesaje intercomunitare
11.(Re)orientare rătăciți pe vreme rea (furtună, ninsoare, ceață)
12.Clopot de navă (și de cart) maritimă sau fluvială
13.Alungare dăunători (animale de pradă, sau păsări (ciori, grauri) și insecte (lăcuste, gândaci de mai sau Colorado, fluturi)
14.Dansuri profane – acompaniament (separat sau parte a costumației)
15.Muzică - percuție
16.Atașat utilajelor comunitare (poștă, poliție, gunoieri, pompieri, salvare), căruța cu ocnași, faetonul cu morți etc.
17.Clopotul de cazarmă, închisoare, lagăr, mausoleu
18.Clopotul pentru scufundare
19.Capace tip “Clopot”
20.La gâtul animalelor domestice mari (cabaline, cornute, lama, camila, elefant, etc.) pentru recunoaștere, ghidaj, îndepărtare prădători sau spirite potrivnice.
21.Formă preluată în arhitectură, artă, heraldică, fizică, geografie, matematică


B.2. - UTILIZÃRI CLOPOÞEI, TALÃNGI, ZURGÃLÃI

Nr. Utilizare Efecte vizate
1.La poartă/ușă casă , han, cabană, bar, restaurant Avertizare, orientare
2.La gâtul copiilor sclavilor negri din Nord America Marcaj de avertizare
3.La gâtul animalelor domestice mici (ovine, caprine, animale de casă) Ghidaj, recunoastere și apărare de prădători.
4.Zurgălău la gâtul ereților de vânătoare Localizarea păsării și a vânatului
5.La școală Anunt orar
6.La sărbatori laice (colindat, sorcovit) Acompaniament vocal, percutie
7.Muzică Acompaniament muzical, percutie
8.Ornament vestimentar laic palarie saltimbanci, vestimentatie si costumație de sărbatori și evenimente
9.Instituții publice (tribunal, camere legislative, întruniri) Imperativ
10.Relația cu personalul casnic sau de deservire Apelativ
11.Alungarea dăunătorilor prin sperietori pe câmp Protectiv
12.La sanie sau poștalion Decorativ si orientativ
13.Obiect decorativ (pentru pomul de iarnă, în colecții și artă, sculptat, din metale rare sau cloissonate) Decorativ
14.Obiect de podoabă și bijuterii (cercei, pandantiv, talisman) Decorativ
15.Clopoțel steag (orient) Heraldica
16.Ornament vestimentar de cult Decorativ (V. Vechiul Testament)
17.Accesoriu vestimentar al lucrătorilor de parte bărbătească din mânăstirile de femei în Evul Mediu Semnalarea pozitiei purtătorului
18.Clopoțel accesoriu al pintenilor Domnești însemn de putere
19.Clopoțel de descântec sau antideochi la nou-născuți Protectiv
20.Clopotul de stadion (probe de atletism fond - anunță intrarea în ultimul tur de pistă) Avertizare

Și suntem siguri că această listă poate fi extinsă la activități din domeniii care au scăpat atenției autorilor.

Vă propun în continuare să aruncăm o privire asupra altor lucrări științifice, și, răsfoind prin dicționare, să ne oprim o clipă asupra sonorițății, ritmicității și muzicalitătii pronunției cuvintelor clopot /clopote, clopoțel/clopoței, talangă/tălăngi și zurgălău/zurgălăi în alte limbi și în alte țări ale lumii :

· CHILE

- CLOPOT/CLOPOTE: CAMPANA/CAMPANAS
- CLOPOÞEL/CLOPOÞEI: CAMPANILLA, CASCABEL / CAMPANILLAS, CASCABELES
- TALANGÃ/TÃLÃNGI: CENCERRO / CENCERROS; ZUMBA / ZUMBAS, ESQUILA / ESQUILAS, ARRANCADERA / ARRANCADERAS (PT. ANIMALE)
- ZURGÃLÃU/ZURGÃLÃI: CASCABELITO / CASCABELITOS

· BELARUS

- Clopot/clopote = звон / званы
- Clopotel/clopotei = званок,званочак / званочкі
- Zurgalau/zurgalai = бубянец / бубянцы

· UNGARIA

- CLOPOT/CLOPOTE: harang / harangok
- CLOPOÞEL/CLOPOÞEI: csengö , csengettyü / csengök , csengettyük
- TALANGÃ/TÃLÃNGI: kolomp / kolompok
- ZURGÃLÃU/ZURGÃLÃI: csörgö / csörgök

· NORVEGIA

- clopot = klokke (pronuntie: cloche)
- clopote = klokker (pron.: clocher)
- clopoțel = liten klokke (pron.: liten cloche)
- clopoței = små klokker (pron.: smo clocher)
- talangă = kubjelle (pron.: cubiele)
- tălăngi = kubjeller (pron.: cubieler)
Zurgălău/zurgălăi au aceeași traducere în lb. norvegiană ca și clopoțel/clopoței.

· BELGIA (FLAMANDÃ)

-CLOPOT/CLOPOTE: kerk bel
- CLOPOÞEL/CLOPOÞEI: klein bel
- TALANGÃ/TÃLÃNGI: koe bel (vaca); schaap bel (oaia)
- ZURGÃLÃU/ZURGÃLÃI:?

· BELGIA (VALONÃ)

- CLOPOT/CLOPOTE: bel, sonette, bel clock
- CLOPOÞEL/CLOPOÞEI:?
- TALANGÃ/TÃLÃNGI: vache clock; mouton clock/bel
- ZURGÃLÃU/ZURGÃLÃI:?

· TURCIA

- CLOPOT/CLOPOTE: Çan / çanlar
- CLOPOÞEL/CLOPOÞEI: Küçük çan
- TALANGÃ/TÃLÃNGI: Inek çani / Inek çanlari
- ZURGÃLÃU/ZURGÃLÃI: zil /ziller; çingirak / çingiraklar
Pluralul nu este obligatoriu si nu se considera dezacord daca nu se utilizeaza.

· SLOVACIA

- CLOPOT/CLOPOTE: ZVON / ZVONY
- CLOPOÞEL/CLOPOÞEI: ZVONCEK /ZVONCEKY; ZVONEC / ZVONECE + reg. Cengao / cengace + hrkalka / hrkalky (o salba de clopotei);
- TALANGÃ/i = spiežovec / spiežovce,
- ZURGÃLÃU/ZURGÃLÃI: liatovec / liatovce

· ITALIA

- CLOPOT/CLOPOTE: campana/campane
- CLOPOÞEL/CLOPOÞEI: campanello/ campanelle; campanillina/campanilline, sonaglio;
- TALANGÃ/TÃLÃNGI: capanaccio; bronza
- ZURGÃLÃU/ZURGÃLÃI: sonaglia; bubbolo

· IRLANDA

- CLOPOT: Clog
- CLOPOÞEL: Clog oir (clopoțel de aur)

· RUSIA

- CLOPOT/CLOPOTE: KOLOKOL
- CLOPOÞEL/CLOPOÞEI: BUBENÎIK
- TALANGÃ/TÃLÃNGI: KOLOKOLICIK
- ZURGÃLÃU/ZURGÃLÃI: BUBENEÞ

· GRECIA

- CLOPOT/CLOPOTE: KODOI
- CLOPOÞEL/CLOPOÞEI: KODOIISKOX
- ZURGÃLÃU/ZURGÃLÃI: GRELOTS


· CEHIA

- CLOPOT/CLOPOTE: ZVONEK
- CLOPOÞEL/CLOPOÞEI: ZVONECEK
- TALANGÃ/TÃLÃNGI:
- ZURGÃLÃU/ZURGÃLÃI:

· PORTUGALIA

- CLOPOT/CLOPOTE: SINO
- CLOPOÞEL/CLOPOÞEI: m.CAMPAINHA; f. SINETA
- TALANGÃ/TÃLÃNGI: CHOCALHO
- ZURGÃLÃU/ZURGÃLÃI: GUISO

· SPANIA

- CLOPOT/CLOPOTE: campana
- CLOPOÞEL/CLOPOÞEI: cascabel; campanilla; timbre
- TALANGÃ/TÃLÃNGI: cencerro; esquila
- ZURGÃLÃU/ZURGÃLÃI: cascabel

· GERMANIA

- CLOPOT/CLOPOTE: glocke
- CLOPOÞEL/CLOPOÞEI: schelle; glockenblume
- TALANGÃ/TÃLÃNGI: kuhglocke
- ZURGÃLÃU/ZURGÃLÃI: schelle

· ANGLIA

- CLOPOT/CLOPOTE: bell/bells
- CLOPOÞEL/CLOPOÞEI: little bell/little bells
- TALANGÃ/TÃLÃNGI: bell for cattle
- ZURGÃLÃU/ZURGÃLÃI: little bell

· FRANÞA

- CLOPOT/CLOPOTE: cloche/cloches; campane; Nola (rar)
- CLOPOÞEL/CLOPOÞEI: clochette; sonnette
- TALANGÃ/TÃLÃNGI: sonnaille/sonailles
- ZURGÃLÃU/ZURGÃLÃI: grelot;

· JAPONIA

- CLOPOT/CLOPOTE: Kane; Tsurigane; Bonso-clopot mare fără limbă sună lovit cu o bârnă suspendată
- CLOPOÞEL/CLOPOÞEI: Beru
- TALANGÃ/TÃLÃNGI:
- ZURGÃLÃU/ZURGÃLÃI: Suzu

· ROMÂNIA
- CLOPOT/CLOPOTE
- CLOPOÞEL/CLOPOÞEI:
- TALANGÃ/TÃLÃNGI; ACIOI; ÞÃCÃRAIE - pentru iezi(în zona Moeciu)
- ZURGÃLÃU/ZURGÃLÃI:

· CHINA

- CLOPOT/CLOPOTE: Ci jun – clopot mare de cult budhist
- CLOPOÞEL/CLOPOÞEI: hsing – clopot cu mâner pentru cult; suna lovit cu o baghetă de metal

· ISRAEL

CLOPOTE = bells: paamonim ???????
CLOPOT = singular (one bell): paamon ?????
CLOPOÞEI = little bells: paamonim ktanim ??????? ?????
TÃLÃNGI = cowbells: paamoney parot ?????? ????
ZURGÃLÃU = crotals/tiger bells: I don't know...

· Limba LATINÃ

- CLOPOT: Signum
- CLOPOÞEL: tintinnabulum, tintinna, sonnettes, caccabulum


Noi mai adăugăm doar că “descoperit în timpuri străvechi, aproape de începuturile când oamenii învățaseră că pot înțelege, clopotul a împrumutat prin harul de muncă daruit lor simbolul sunetului, atât de profund și grav, încât le-a devenit tovarăș de drum din dimineața vietii până-n apusul de întoarcere la locul de creație”.

Și acum vă propunem să urmăriți câteva povești și povestiri cu și despre clpote, clopoței, talăngi sau zurgălăi, așa cum le-am ales din culturi mai apropiate sau mai depărtate de noi. Dar pentru început, haideți să deslușim unele dintre tainele ce ni se înfățișează chiar aici, acasă, în spațiul românesc.