8/14.07.2008


SIMÞUL RIDICOLULUI CA PARTE DIN STRUCTURA SIMÞULUI ARTISTIC

Am fost ceva vreme în urmă invitat la o lansare de carte unde am cunoscut un om interesant Nicolae Săcăliș director al Sălii Dales. În discuțiile care s-au desfășurat acolo, dl Săcăliș a pomenit despre acea degradare a societății -și implicit a simțului artistic- care operează în preajma schimbărilor de atitudine socială, la nivel de planetă.
Tehnic noi ca formă de viață ne aflăm într-adevăr în pragul unei schimbări esențiale pentru planetă. Suntem în perioada de început a globalizării, am făcut chiar câțiva pași importanți pe drumul către Republica Terra.
Dar nu despre problemele de geopolitică aș dori să vorbesc în pălăria de fetru pe care o scot astăzi în fața d-lui Săcăliș, ci despre pierderea treptată a acestui atât de necesar simț al ridicolului cu care se presupune că scriitorul, lucrătorul cu noțiuni, sensuri și judecăți estetice ar trebui să fie înzestrat.
Drumul Literaturii este împărțit în etape cunoscute publicului sub denumirea de curente literare (vezi clasicismul născut pe baza teoriilor aristoteliene, naturalismul cu accente puse pe faptele particulare sau realismul ca să numim doar cateva dintre curentele de 'prim rang' cum le denumește Crăciun Gheorghe în cartea domniei sale 'Introducere în teoria literaturii').

La o privire mai atentă asupra momentelor de trecere de la un curent la altul, observăm că se pleacă de la o conviețuire pașnică a curentului vechi cu noul curent literar, care câștigă adepți în timp și formează ideologii solide din mers dar acordând o perioadă de timp necesar și suficient pentru cristalizarea / limpezirea ideilor și se ajunge la o bruscare /violare a fenomenului, o înăsprire a modului de impunere a curentului literar, o superficializare a ideologiilor și implicit la o reducere a speranței de viață a curentului literar respectiv.
Așa au apărut și s-au stins unul câte unul pe fondul unui postmodernism decedat - mă refer doar la spațiul carpato-danubiano-nistro-pontic - dar nedefinit suficient de clar, curente ca pseudoliteratura lui Soviany, transmodernismul lui Codreanu, fracturismul lui Ianuș, boierismul criticului Felix Nicolau sau individualismul lui Zabet.
Cu ce inovații au venit cei mai sus menționați? Nu cu multe , exceptând înjurăturile birjărești sau exacerbarea sexualității până la prostituție literară ori nevoia acută de a denigra curentul / curentele mai vechi sau mai puțin vechi.
Care este înțelesul acestor cvasicurente (de joasă tensiune) apărute peste noapte? Nevoia de a face valuri, dragi prieteni. Nevoia de a nega totul pentru că lumea debusolată de atâtea schimbări de suprafață și dornică de un leader de opinie sau de o structură coerentă și susținută ideologic ar putea să-l urmeze pe cel care neagă. În traducere liberă și 'actuală' pentru VIZIBILITATE.
Ia să vedem ce mai fac românii noștri pentru vizibilitate?
Primesc zilele acestea un mail cu o invitație de aderare la o mișcare literară. Curios și intrigat intru pe linkul respectiv ca să văd cu ce mă ademenește românca noastră -pentru că o reprezentantă a sexului frumos a pornit această cruciadă literară.
Și așa încep durerile de cap.
Selectez doar câteva perle din exprimarea celei care vrea să înființeze un curent literar și care ne 'amenință' că este soția unui 'nobil italian'.

'Orce manifest bine ticluit', 'Orce manifest devine miscare , deci timp cunoscut prin spatiu' , 'Nervosi spargatori de iluzii si coregrafici manevranti de “maqueta” ale cuvintelor ' , 'A venit timpul sa vorbesc si despre mine , (...) prin revelatie , scriitoare , femeie , ciob de azur ca oricare din fiicele marei Mame originare' , 'pentru cand ne vom da seama sa am gresit si vom ispasi' , 'veti aparea cu parerile voastre rautazioase'.

Îmi trag bine pălăria de fetru pe ochi ca să scap de vedenia acestei agramate la care simțul ridicolului s-a atrofiat, dar care are pretenții de nobilă intelectuală. Desigur se vor găsi câțiva oportuniști care să se alăture acestei distinse reprezentante a inculturii care promite -printre altele- și avantaje materiale celor care se vor alia cu ea. Rușine, nobilă agramată!

De fapt și pe situl nostru am întâlnit destule personaje care s-au apucat de făcut versuri înainte de a fi citit -măcar!- gramatica. Așa că revin la problema ridicată la începutul acestei pălării de fetru...
prieteni suntem în plină criză culturală!
Îngrijiți-vă inima și mintea ca să putem salva literatura!

La bună revedere!