poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-17 | |
Partea I-a
- NAȘTEREA BALADEI LU' BADEA - Înainte de '89 și-a trăit amarul copilăriei și o parte din deliciile adolescenței sub numele de Mircea. Prietenii și dușmanii îl strigau: Mirciooouuuuu! În partea asta de viață Mircea a învățat să meargă, să vorbească, să citească, să înjure, să-și manifeste numulțumirile, să-și înfrâneze sau nu primele pulsiuni erotice. După '89 intervin schimbări majore în viața lui Mircea: începe să studieze; termină o facultate; trece la denumirea de Mircea Badea; se confruntă cu dificultățile vieții de tranziție; se angajează pe salarii de nimic; își ia mașină și carnet de conducere auto. Când apare la orizont "post-tranziția" își cumpără telefon mobil și primește un telefon mobil de serviciu. Se prinde repede cum funcționează aparatele astea. Adeseori este sunat de securiștii lui, care îl informează despre una, despre alta. Pe această cale află că în România sunt peste șapte sute de mii de analfabeți. Sufletul și conștiința lui Mircea Badea se întorc pe dos, transformându-se radical. Cu alte cuvinte, cel ce fusese Mircea Badea se transformă în Badea Mircea cel dedicat trup și suflet cititului ziarelor pentru populația de analfabreți din țară. De aici începe legenda lui Badea Miecea. Tronsonul de populație căruia are a i se adresa fiind reperat, rămâneau de făcut câteva elemente de bucătărie mediatică: găsirea unui post Tv. cu o audiență acceptabilă; un titlu de emisiune care să rupă gura târgului; o formulă de adresare și un conținut, toate acestea "lipite" de poporul analfabeților țintă. Formatul și mijloacele de exprimare, de comunicare, sunt minime-minimale-minimuțice. O emisiune a legendarului Badea Mircea, de fapt toate emisiunile legendare, se desfășoară astfel: - Băăă, unde sunt ziarele mele? Nimic nu merge în țara asta, așa cum vă spun eu de acum zece ani. Când trebuie să mănânci nu te ajută nimeni să-ți nimerești gura. Guvernul fură, iar Băsescu e un prost. Nu e voie să spun că e prost, că e atac la persoană și mă amendează C.N.A.-ul și se sesizează Parchetul din oficiu? Păi atunci o las așa cum am spus acum zece ani. A, a venit Gândul, hai să vă citesc ce mai face deontologul C.T.P., că nu mai e loc în țară de atâta deontologie, ha, ha, ha. Bă, dați poza aia din Atac, cum care?, aia, că nu merge laptopu' meu, hal de echipament, de trei ani spun că nu merge. Nu cu Mutu, că nu mă uit la fotbal. Despre Elodia nu vă spun. Câte minute mai am? Aha... publicitate. Câte minute mi-au mai rămas? Șapte! Să vă arăt niște silicoane. Gata? Păi sigur, trăim în România. Mulțumim Zircon Media. În principiu Badea Mircea știe să producă onomatopee, să dea din mâini, să întrebe câte ceva pe cei din redacție, să deschidă și să închidă telefoanele mobile. Uneori citește câte o parte a unui titlu de articol scris cu litere mari și caută cu înfrigurare continuarea altui articol, operațiune care se soldează cu o comunicare "apoteotică" privind numărul de paginii ale ziarului pe care-l răsfoiește. Badea Mircea nu are veleitățile unui creator de articole, nici răspunderea subsumată unui asfel de autor. Arta lui este aceea de a parazita presa, cu scopul nobil de a informa analfabeții care au deschis din imprudență televizorul tocmai când Badea Mircea emite onomatopee. Partea a II-a - DISTRUGEREA FIZICÃ A MORALULUI LU' BADEA - 1. Subcapitolul în care se deschide frontul de lucru pentru a-l convinge pe Badea Mircea să-și achiziționeze în regim forțat un loc de veci. Când mi-a venit și mie rândul să-mi asum ceva, ei bine mi-am asumat un scop de viață. Nu ascund faptul că este unul ignobil și parazitar: vreau să-l distrug pe Badea Mircea cu legenda lui cu tot, parazitându-l. E pe viață și pe moarte bătălia, e ca de la parazit la parazit, parazit contra parazit. N-am cum să ratez. Nu vă fie teamă, am conceput excepțional planul meu de tras cu televizoarele din dotare în Badea Mircea și-n legenda lui - Sharp-ul meu are o imagine formidabilă (de-l văd pe Badea și-n gaură de șarpe), iar LG-ul meu e upgradat cu home-cinema (de-i aud lu' Badea și zvâcnetul sângelui prin tâmple). Dacă loviturile mele mortale îl vor nimeri când e la lucru, în Băneasa, îi dau loc de veci cu verdeață și dulceață vizavi (acolo am moștenit eu un astfel de loc de pace veșnică - după aprecierea preotului locului achiziționarea, pe/de veci a celor șase metri cubi de pământ, e negociabilă în limitele a 3-4 mii de Euro! Dacă Badea nu-și vrea însă pacea acolo și încearcă să mă atace deacolo-ncoace, păi i-am aranjat o linie de cimitire beton: Iancu Nou, Armenesc, Capra și Mărcuța - cum s-ar spune, cea mai mare densitate de locuri de veci din București, așa încât îi pot negocia oricând și în oricare dintre cimitirele astea "locul", după preferințele sale. Îi organizez funerariile în Piața Pierre de Coubertain - nu de alta, dar acolo sunt băncile unde-mi țin conturile, iar de curând a apărut și o fântână arteziană ce face de râs Grădinile Semiramidei -, sau în Piața Delfinului, unde am dat undă verde găuririi găurii în care să intre primul pilon al Transversalei Bucureștene, în Parcul Florilor cel plin de blocuri modeste, ori Parcul Morarilor, mai curând al cadavrelor în curs de identificare, sau în Piața Iancului, devenită între timp un loc de reculegere și meditație adâncă și prelungă a tuturor vehicolelor. Cavalerește îl anunț că am un sistem informativ și de protecție, pe acest aliniament Nord-Estic, inpenetrabil: chinezi, arabi, B.U.G.-mafiști. Sunt cunoscut, respectat, salutat și, mai ales, îmi sunt cunoscute dorințele până în cele mai mici amănunte (de la sorturile de pâine și șervețelele de șters nasul, până la produsele I.T.C. - computerul și laptopu' meu merg impecabil, fibra e fibră, întreținerea și service-ul îmi sunt asigurate de prieteni plini de entuziasm și priceperi care nu mă spoliază). 2. Subcapitolul în care se vorbește despre frontul de lucru pentru a-l convinge pe Badea Mircea să-și modifice atitudinea față de galeriile echipelor de fotbal din orice ligă. Pe aliniamentul buevardului Basarabia, știind că Badea domiciliază dincolo de linia asta, am prevăzut o combinație ucigașă formată în prima linie din: specialiși în audit financiar sau/și afaceri; din universitari cu renume și acoperire începând de la abstracțiunile logicii... până la conceperea și montarea protezelor dentare; din afaceriști tineri care acoperă tot spectrul afacerilor cunoscute și recunoscute a fi curate. În linia a doua am plasat iubitorii sporturilor diverse, iubitorii plimbărilor prin natură și ecologiștii. Pe harta virtuală a capitalei (și pe jipies) aliniamentul "surprinde": Parcul Național, Patinoarul, Bazinul de Înnot și Stadionul Național "Lia Manoliu". Am conceput această a doua linie, parșivă, a frontului meu de Sud-Vest ținând cont de două variabile: Badea poate să penetreze linia celor absorbiți de treburi profesionale absolute; Badea nu poate trece neobservat, deci nu poate supraviețui asalturilor trupelor de fani creatori, cunoscători și distribuitori de imnuri și formule culturale specifice mediului practicanților de sport în natură, știut fiind faptul că Badea e un incult practicant al sporturilor din studiourile de televiziune. EPILOG Badea Mircea e mort, nu pentru că unele mituri se depreciază, ci pentru că ajung să aibă o semnificație nedemnă chiar de a te mai șterge la fund cu ea. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate