insistent, mâța se cere afară
unde stă la pândă întunericul,
unde boarea iernii se topește
în lumina stinsă a lunii...
de curând a fost un mugur
printre crengile pomilor,
a zis că vine primăvara...
nu l-a crezut nimeni
și s-a supărat,
a pleznit și și-a arătat
timid, ce poate să facă...
să se îmbrace în culoare...
o muscă, la soare, când e soare,
când luna doarme
și mâța doarme,
atunci chiar crezi că vine primăvara,
s-a hotărit să zboare
ea zboară de obicei, dar nu acum,
a încercat, a reușit și a căzut
murind cu burta la soare...
mâța s-a jucat un timp cu ea
și a adormit...
acum în întuneric, a fugit afară
n-am putut să o conving să stea...
voi face iarăși o noapte albă
așteptând-o să apară...