minciuna zace în noi,
de când ne naștem,
nu mai scăpăm de ea,
trăim in concubinaj, în același apanaj,
așa că trebuie să facem un armistițiu,
să găsim ceva să o păcălim, să o amorțim...
da, e greu, doar e minciuna cea mare,
cea care nu știe de glumă,
ce, ca o umbră se ține după noi,
nu ne lasă nici măcar să respirăm,
ne-nvăluie în mistica ei, vrăjitoarea,
credeam că spun adevărul fără probleme,
dar în cea mai mică fărâmă de adevăr
stă ea, minciuna și râde de noi
cât de naivi suntem...